Dragoş Damian, directorul Terapia, unul dintre producătorii de medicamente din România care a mai rămas în picioare, spune că o dezbatere prezidenţială nu ar trebui să aibă loc într-un hotel de 5 stele sau în sediul unei instituţii academice, ci mai degrabă ” într-o hală industrială a unei fabrici de îmbrăcăminte / încălţăminte / mobilă, vârfurile de lance ale manufacturii româneşti, ca să înţelegem ce nevoi au şi să le ajutăm să se dezvolte”.
Şeful Terapia Cluj oferă pentru ZF şapte locuri unde ar trebui ţinută această dezbatere.
♦ Într-o hală industrială a unei fabrici de îmbrăcăminte / încălţăminte / mobilă, vârfurile de lance ale manufacturii româneşti, ca să înţelegem ce nevoi au şi să le ajutăm să se dezvolte;
♦ Într-o hală dezafectată a unui colos închis al industriei chimice, ca să înţelegem de ce industria a fost dezmembrată şi ce trebuie să facem în condiţiile în care suntem complet captivi importurilor;
♦ La nodul Alba Sud sau Nord de pe tronsonul autostrăzii Aiud-Sebeş, ca să înţelegem de ce se lucrează de (probabil) 10 ani şi partea aceasta, nu este terminată, şi când va fi gata;
♦ Într-un hangar Tarom, ca să înţelegem ce facem mai departe pentru compania naţională cu pierderi de 20 mil euro pe an;
♦ În căminul cultural sau sala de clasă dintr-un sat îndepărtat, unde angajatorii merg să facă recrutări pentru copii în învăţământul dual, ca să vedem cum oprim abandonul şcolar şi aducem tinerii în câmpul muncii;
♦ La ambasada Rusiei din Bucureşti, ca să înţelegem cum să încetăm ostilizarea cu o ţară cu care ar trebui să avem relaţii energetice şi comerciale în creştere, aşa cum face restul UE;
♦ Într-un salon de medicină internă sau chirurgie de la un spital orăşenesc, că să înţelegem de ce nu rămân medicii în România şi ce trebuie făcut pentru a-i stopa.
♦ Şi aş putea să mai dau exemple, un depou CFR, o fermă solară sau eoliană, o fabrică de armament. Toate astea că să discutăm cum generăm politici publice pentru următorii cinci ani de trecere la o economie de investiţii şi exporturi.
