Subiectul riscurilor economice cauzate de deflatie a fost luat in “raspar”. O declaratie scoasa din context a Ministrului Bugetului a fost intoarsa pe toate partile. In fapt, astazi dezbaterea este una aprinsa, pornind de la experienta Japoniei (o decada, chiar doua, intrata in cercul vicios generat de deflatie). Riscuri de deflatie sunt in Zona Euro dar si in SUA. Pericolul este real, Paul Krugman numind deflatia drept “gaura neagra”.
Cu toate ca acest fenomen (ce inseamna o reducere generala a nivelului preturilor) are o probabilitate de concretizare mai mare in Zona Euro si mai mica la noi, desi nu imposibila, cred ca ar trebui luat in considerare serios, avand in vedere potentialele efecte exprimate mai jos.
Mai intai, sa analizam putin termenii. Scurt, deflatia este procesul invers al inflatiei. Exista diferenta intre dezinflatie (cresc preturile dar cu o rata mai mica, de exemplu daca anul anterior rata inflatiei a fost de 5% iar anul acesta va fi de 2%) si deflatie (scadere generalizata a preturilor) ceea ce inseamna ca vom avea cu minus.
In spatiul public intrebarea comuna care apare atunci cand vorbesti de deflatie este “Cum domnule nu este buna deflatia adica nu este bine ca scad preturile si creste puterea de cumparare?”. Raspunsul este unul simplu, ba da. Dar trebuie continuat raspunsul cu Depinde pe ce perioada se manifesta scaderea generalizata a preturilor. Daca se manifesta pe termen scurt, fenomenul are efecte positive nete, daca procesul este unul cu durata mare, sustenabil, efectele nete sunt negative (cazul Japoniei intrata intr-o spirala deflationista din care cu greu a mai putut iesi). De aceea trebuie sa facem diferenta dintre un soc deflationist (asociat termenului scurt, soc temporar) si deflatie (proces pe termen mai lung, soc permanent).
Pana la urma deflatia este rezultatul unei cereri agregate in scadere (pe fondul unei inclinatii reduse de consum, specific perioadelor de criza) si este corelata intr-adevar cu o crestere anemica (stag-deflatie), procesul de dezintermediere financiara si o rata ridicata a somajului. Deflatia reflecta si caderea productiei industriale. Cu rate ale dobanzii de politica monetara aproape de zero, probabilitatea aparitiei deflatiei este cu atat mai ridicata. Deflatia este asociata adeseori cu crizele / panicile bancare, pe fondul cresterii creditelor neperformante.
Sa luam in considerare cateva efecte economice pe care le are deflatia, nu socul deflationist.
· Cand spunem ca se reduc toate preturile ne referim nu numai la reducerea pretului bunurilor ci si la reducerea pretului muncii (salariile) si la reducerea pretului capitalului (dobanzile). In functie de gradul de flexibilitate al salariilor si preturilor poti vorbi de o crestere sau nu a puterii de cumparare.
· Economia intra intr-o spirala descendenta. Deflatia vine la pachet cu o scadere a cererii agregate. Economia se deprima din cauza asteptarilor privind scaderea preturilor, iar deflatia continua deoarece economia ramane deprimata. Se va reduce inclinatia prezenta de a consuma. Indivizii se asteapta ca preturile sa scada si atunci consumul prezent scade.
· Deflatia conduce la cresterea costului real al serviciului datoriei. Un alt efect este cresterea ratei reale a dobanzii. Deflatia omoara investitiile. Deindata ce preturile scad generalizat pe o perioada lunga, marja de profit scade puternic, poate deveni chiar negativa si deci stimulentul producatorilor de a face investitii este din ce in ce mai redus.
· Deflatia afecteaza veniturile bugetare dar ajuta Guvernul sa relaxeze politica fiscala pentru a creste cererea agregata (poate mari spatiul fiscal imprumutandu-se la dobanzi mici) si a iesi din spirala deflationista. Aceasta se poate face doar printr-un mix bun de politici monetar-fiscal.
· Riscul intrarii in capcana lichiditatii este mare. Indivizii prefera sa aiba detineri de numerar, sa pastreze bani lichizi.
Lupta cu deflatia este mult mai complicata decat cea cu inflatia. Pare ca cea mai buna metoda este ca bancile centrale sa “injecteze” bani in economie pentru a convinge publicul ca preturile vor creste in viitor. Este cazul quantitative easing promovata de FED, Banca Angliei sau cea a Japoniei. Anticipatiile conteaza enorm in ecuatie, chiar daca sunt cu bataie temporala lunga.
Conform declaratiilor presedintelui Mario Draghi, BCE va promova o politica de relaxare cantitativa diferita de cea implementata de FED in SUA, prin achiziţionarea de pachete de credite acordate de bănci gospodăriilor şi populaţiei. Este o masura relativ neortodoxa fata de reteta clasica de relaxare monetara.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
