„Cabinet Medical Individual Bacău vinde listă pacienţi. Preţ 20.000 de euro negociabil“

Într-un sistem subfinanţat de zeci de ani încoace, în care schimbările de norme sunt livrate pe bandă rulantă şi pe care mii de tineri au decis să îl abandoneze în favoarea străinătăţii, pacienţii sunt scoşi la vânzare de cei care ar trebui să aibă grijă de sănăta­-tea lor.

În încercarea de a intra „pe piaţă“ a unora şi dorinţa de a face un ban în plus a celorlalţi, medicii de familie ajung să tranzacţioneze listele cu pacienţi. Grav este faptul că, uneori, nu se vinde întreaga afacere (un cabinet cu tot cu liste), ci doar CNP-uri, iar pacienţii află că au fost predaţi altui medic abia când merg la consultaţie.

C.M. are 24 de ani, iar de-a lungul timpului nu a intrat în cabinetul medicului său de familie decât de câteva ori. De curând, la un an de la ultima vizită făcută acestuia, odată primită în cabinet a aflat că acum aparţine de alt medic de familie.

Cum? Nu se ştie. Fostul medic de familie spune că a fost anunţat doar că tânăra ar fi ieşit de pe listele sale de bunăvoie în urmă cu mai multe luni şi că a acceptat să devină pacienta unui alt specialist. Problema este că pacienta C.M. afirmă nu a avut vreodată dubii cu privire la identitatea medicului său şi nici nu a fost anunţată că a avut loc o schimbare. Mai mult, nu a făcut o cerere pentru a se muta de la un specialist la altul şi nici mama, tatăl sau altă rudă nu a mers la medic pentru a face asta în locul său. 

Odată ajunsă în cabinetul noului doctor de familie (care nu este prezent, dar pe ale cărui liste figurează), asistenta spune că toată documentaţia pacientei este în regulă, că nu ştie cum a ajuns pe listele medicului pentru care lucrează şi nici el nu îşi dă seama cum s-a produs „încurcătura“. Totuşi, cum ajung să fie mutaţi pacienţii de la un medic la altul fără să ştie?

În teorie, specialiştii în medicină de familie care nu mai vor să profeseze sau care vor să plece să lucreze în străinătate pot să îşi transfere pacienţii către alţi specialişti ca parte a unui pachet numit praxis şi care presupune cedarea întregii „afaceri“ - cabinet, mobilier, echipamente, dar şi liste cu pacienţi.

Inte­resant este însă că fostul medic de familie al pacientei C.M. încă profesa la câteva luni de la „transferul“ tinerei pe lista unui alt medic.

Practic, de ani buni site-urile de anunţuri sunt pline de oferte de vânzare sau de cum­părare de praxis, dar sunt şi cabinete care oferă, în schimbul unei sume cu câte­va zerouri, doar liste cu pacienţi. Potrivit informaţiilor din piaţă, dar şi a unor site-uri precum micapublicitate.ro, anunturipenet.gsp.ro sau aaz.ro preţul unei astfel de tranzacţii porneşte de la 8 euro şi ajunge şi la 10 sau chiar 14 euro per pacient, în funcţie de oraşul în care se află cabinetul (cu cât zona deservită este mai populată sau mai „cosmopolită“, cu atât medicii de familie cresc preţurile).

Unele surse din industria medicală susţin că astfel de transferuri se practică de mulţi ani şi sunt generate de cei abia intraţi în branşă, care sunt obligaţi să ajungă la un număr de 800 de pacienţi pe liste în termen de şase luni (în mediul urban), dacă vor să aibă contract cu casa de asigurări.

Potrivit Doinei Mihăilă, preşedinte al Federaţiei Naţionale a Patronatelor Medicilor de Familie, când listele au mai puţine persoane decât este obligatoriu, con­tractul dintre medicul de familie şi casă se reziliază.

„Îmi este greu să cred că un medic şi-ar vinde pa­cienţii, pentru că ei primesc un buget lunar în funcţie de numărul de pacienţi. Ideea potrivit căreia poţi cumpăra pacienţii nu este reală pentru că, oricum, după şase luni de la transferul respectiv, pacientul poate să aleagă să se mute la fostul medic sau la altcineva. În plus, atunci când un pacient se mută la alt medic, trebuie să existe o cerere a lui în acest sens, cu semnătură, şi trebuie să semneze şi într-un tabel de înscriere al noului medic“, spune Doina Mihăilă.

Totuşi, potrivit hotărârii de guvern „pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asi­gurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015“, pu­blicat pe site-ul Casei Naţionale de Asigurări de Să­nătate, numărul maxim de pacienţi permis pe listele unui medic de familie este de 2.200.

Sunt şi cazuri în care unii medici de familie au pe liste şi 3.000 sau chiar 5.000 de pacienţi, ceea ce în­seam­nă că, practic, ei primesc bani doar pentru nu­mă­rul de persoane care se în­ca­drează în pragul admis de CNAS. Există chiar anunţuri pe site-uri în care medicii de familie scot la vânzare liste de pacienţi „cu totul“ sau cu bucata. Exemplu din Bacău: „Cabinet Medical Indivi­dual Bacău vinde listă pa­cienţi. Cabinetul are 2.200 pa­cienţi înscrişi, majoritatea copii. Preţ 20.000 de euro negociabil“.

În prezent, există două moduri de plată a me­di­cilor de familie - per capita (care se face în funcţie de numărul de persoane înscrise pe listă şi de alte criterii precum vâsta şi gradul profesional) şi per serviciu me­dical (pentru consultaţie, tratament etc, care se acor­dă tot în funcţie de anumite criterii, printre care nu­mărul de servicii medicale), iar ponderea acestora este de 50%-50%. Există însă un proiect de mo­di­fi­care a legii prin care această proporţie ar putea ajun­ge la 20% per capita şi 80% per consultaţii, pro­iect contestat de medicii de familie (ce include şi alte mo­dificări), care îşi doresc menţinerea actualei for­me, dar şi pragul de minimum 800 de pacienţi per medic.

Doina Mihăilă mai preci­zează că pentru o consultaţie propriu-zisă, acordată de un medic primar, tariful poate fi de 11,8 lei, spre exemplu, sumă impozabilă, de altfel.

În acest context, ce face un medic dacă are 1.000 de pacienţi în plus faţă de plafonul maxim pe care CNAS îl admite, dintre care mulţi sunt tineri şi nu vi­zi­tează ca­binetul de medicină de familie prea des? Surse din pia­ţă susţin că, deseori, aceştia sunt trans­fe­raţi către me­dicii de familie care au nevoie de pa­cienţi pe liste. Cum timp de şase luni de la momentul în care un pacient se în­scrie la un specialist în me­di­ci­nă de fa­mi­lie nu poate ple­ca, pentru un medic nou, care nu a tre­cut de pla­fonul maxim de pacienţi stabilit prin lege, el devine „profitabil“ automat, căci casa înce­pe să deconteze.

Există şi voci care spun că astfel de transferuri pot fi şi erori ale casei de asigurări. Singurii care au ac­ces la bazele de date ale medicilor de familie sunt chiar ei, firmele de soft care le administrează listele şi casa de asigurări.

„Pacientul alege medicul de familie, motiv pentru care trebuie să existe o cerere a acestuia atunci când vrea să se înscrie pe listele unui specialist şi o sem­nă­tură. Predarea praxisului este folosită, este nor­mală dacă un medic iese la pensie, spre exemplu, dar este obligatoriu ca cel care cedează pacienţii să îi anun­ţe. Posibile erori ale casei de asigurări pot inter­ve­ni foarte rar şi dacă se întâmplă, eventual, se scoate cu totul din sistem, dar nu se transferă pacientul“, explică Mihaela Tănase, purtător de cuvânt al CNAS.

Se poate însă şi ca pacienţii să se transfere singuri, din neatenţie, la alt medic de familie, când semnează un contract de muncă, spre exemplu, iar angajatorul le propune să se înscrie la un anumit medic de familie (care ţine evidenţa pentru toţi angajaţii firmei, fiind mai uşor să se semneze concediile medicale). Sau există cazuri în care cabinete noi sau chiar clinici care au şi medicină de familie şi au nevoie de pacienţi atrag persoane oferindu-le anumite pachete mai avanta­joase (un set complet de analize în schimbul înscrierii la medicul de familie din unitatea respectivă), conform unor informaţii din piaţă. Cert este însă că orice schimbare începe cu o cerere şi o semnătură şi, dacă nu a fost iniţiată de pacient, trebuie anunţată.

Potrivit informaţiilor de pe platforma guvernului data.gov.ro, în luna noiembrie a anului trecut erau peste 8.300 de medici de familie în România, cei mai mulţi (în jur de 1.300) în Bucureşti. „În medie, un medic de familie are circa 1.700 de pacienţi pe liste“, adaugă Doina Mihăilă.