Economistul Andreea Vass, consilier a lui Theodor Stolojan si unul din creatorii programului de guvernare a PD-L, ofera o explicatie pentru retragerea lui Stolojan: fostul premier nu a fost de acord sa fie incalcate principiile sale. Vass a transmis spre publicare Ziarului Financiar urmatorul text:
Cultura invartelii pe intelesul tuturor
Motto: „Don't hide the truth. Just filter it.”
Fiecare cu talentul sau, spune Nick Naylor, eroul negativ dar seducator din cinicul Thank you for smoking (Jason Reitman, 2005). Michael Jordan joaca baschet. Charles Manson ucide. Politicienii vorbesc. Adica negociaza.
Aparent, nu e nimic rau in asta. Dimpotriva, asa ar si trebui sa stea lucrurile intr-o lume asezata. Din pacate insa, noi nu traim nici pe departe intr-o asemenea lume. Plasati fatidic la portile unui Orient inevitabil fantasmagoric, platim tribut pozitionarii noastre strategice. Pe scurt, functionam mandru, dar anapoda. Cuvintele ne sunt bombastice, dar lipsite de consistenta. Nelimitatul e cumplit de limitat. Melanjul, uninominal pur-sange.
Sa luam un exemplu simplu. Pentru francezi in general si pentru parizieni in special, verbul definitoriu este „a rezista”. Impotrivirea, argumenteaza convingator Sergio Benvenuto, le-a fost dintotdeauna draga fratilor nostri de ginta latina. Desi inruditi, noi preferam totusi un tranzitiv. Il stim cu totii si il declinam perfect de la varste fragede. „Eu ma descurc, tu te descurci, el (ea) se descurca”...
Diferenta e, sa recunoastem, extrem de semnificativa. Nu-i deloc tot una sa rezisti si sa te descurci. Sa te impotrivesti si sa te invartesti. Dar nu-i nimic. Se rezolva. Vorbim. Adica negociem.
Doar n-o sa ne inpotmolim in niste principii; suntem realisti. In plus, cine n-ar face la fel? Compromisul e perfect legitim. Important e sa nu te compromiti. Si chiar daca o faci, nu-i bai. Romanii nu au nici un fel de memorie. Au dovedit-o in repetate randuri.
E drept, mai sunt unii care tin la consecveta. Vor sa castige, fireste, dar nu oricum si cu oricine. Lucreaza la programe de guvernare. Vorbesc, pe bune, de responsabilitate. Ce fraieri! Ei nu inteleg ca treaba e serioasa? Sunt bani buni in joc si multa putere. Cum sa nu te agati cu dintii de scaun? Ce gluma! Strica piata. Si care responsabilitate? „Victoria” conteaza. Apoi o dam noi din cuvinte, ca de aia le avem.
Ceva e totusi trist in toate astea (in afara de presedintele Basescu, desigur). Si anume faptul ca am ajuns sa nu mai avem repere. Intr-o tara in care demisia de onoare lipseste cu desavarsire, profesionalismul e pentru naivi, iar corectitudinea pentru prosti, comportamentele decente, cu adevarat normale, au ajuns sa fie taxate drept nebunie. La romani, inteleptul devine un simplu nebun. Va multumim ca votati.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
