Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania. Andrei Jecza, fondator al Jecza Gallery: Expoziţiile noastre aveau în medie 500-600 de vizitatori, iar acum au 2.000-3.000, din care 20-30% străini

♦ În fiecare marţi de la ora 16:00, antreprenorii şi executivii din oraşul de pe Bega vin să povestească în emisiunea Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023 despre cum a crescut şi cum s-a dezvoltat urbea în ultima perioadă ♦ Proiectul ZF este realizat cu susţinerea Băncii Transilvania - partenerul principal al programului Timişoara Capitală Europeană a Culturii 2023.

Andrei Jecza, fondator al galeriei de artă contemporană Jecza Gallery, spune că programul Timişoara Capitală Culturală Europeană a însemnat că oraşul a devenit, pentru o scurtă vreme, capitala României pe plan cultural.

„Timişoara a ieşit din zona de focus unde se găsea în anii ’70, datorită grupului Sigma. Clujul a devenit vioara întâi în artă datorită Şcolii de Pictură de la Cluj. I-a urmat Bucureştiul, ca un hub de galerii, unde există potenţial financiar mai mare. Timişoara cumva a pierdut raliul ăsta.“

Acum, datorită programului de Capitală Culturală, oraşul a revenit în prim-plan.

„Ceea ce făceam noi, actorii locali, până acum la nivel de tradiţie nu era aşa de vizibil. Acum a început să devină, atât la nivel de Europa, dar şi de România. Atunci când eşti Capitală Culturală Europeană, devii mai impor­tantă şi pentru ţara ta şi cred că acest lucru este cel mai mare câştig“, a spus Andrei Jecza, prezent în cadrul emisiunii Timişoara Capitală Euro­peană a Culturii în 2023, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania.

El adaugă că arta l-a ales pe el şi asta, în primul rând, pentru că provine dintr-o familie de artişti.

„Tata a fost un artist care doar după ce a cunoscut-o pe mama a devenit, să spunem, artistul care a rămas în istoria artei româneşti, sculptorul Petru Jecza. Cu un manager aproape, a reuşit să se lanseze la nivel internaţional. Acest lucru m-a motivat bineînţeles şi pe mine să trec din zona de fundaţie de artă - pe care au înfiinţat-o părinţii mei la începutul anilor ’90 în Timişoara - şi să mă îndrept către o zonă de antreprenoriat creativ.“

A deschis o galerie de artă comercială în Timişoara, pe care a dezvoltat-o, iar acum se uită să meargă şi mai departe, către alte oraşe, către alte zone de business.

„Eu cred că un artist într-o familie e suficient. Artiştii au un ego destul de mare, după cum probabil că oameni intuiesc.“

Dacă ai un artist, un manager, un om de vânzări - în aceeaşi familie - lucrurile încep să funcţioneze bine şi să stea aşa cum trebuie, adaugă el.

„Eu o am pe mama ca şi model de antreprenor care am învăţat făcând, ea fiind un filolog. A fost forţată să devină antreprenor alături de tata. O am pe ea ca şi model în ceea ce înseamnă antreprenoriatul cultural, doar că în cazul ei e vorba de o fundaţie, de o editură, de un spaţiu expoziţional gândit tocmai din zona asta finantropică, pentru artiştii care nu aveau un spaţiu expoziţional în Timişoara, în lipsa - la vremea respectivă - a unui muzeu de artă.“

În ceea ce îl priveşte pe el, Andrei Jecza spune că a considerat că felul în care poate ajuta cel mai bine artiştii e prin a le vinde arta, a le face expoziţii, a-i duce la târguri internaţionale. „Sunt cumva două direcţii diferite care converg. Eu şi mama astăzi lucrăm împreună şi ne ajutăm în reciproc - ea pe partea de cercetare, eu pe partea comercială, să spunem de antreprenoriat artistic.“

El a intrat în businessul acesta când avea doar 21 de ani şi unul dintre primii săi clienţi a fost omul de afaceri Ovidiu Şandor, care dincolo de businessul din real-estate, e şi un mare iubitor şi colecţionar de artă.

„Când am terminat liceul, am avut gândul de a merge în primul rând să studiez la Bucureşti şi să-mi construiesc un business în Bucureşti, ştiind că e Capitala şi că acolo se întâmplă lucrurile. Cu toate acestea, investiţia pe care o puteam face într-o garsonieră în Bucureşti am făcut-o într-o galerie în Timişoara. Marele atu pe care îl avem noi în Timişoara este că clădirile ne aparţin, sunt în proprietatea noastră. Atunci nu puteam face acelaşi lucru în Bucureşti. Poate putem acum, după ce ne-am rodat la Timişoara.“

Gândul său actual este să meargă, odată ce a învăţat la Timişoara cum să facă lucrurile, spre Bucureşti, ba chiar şi poate spre Paris sau spre Bruxelles.

„Programul Timişoara Capitală Culturală ne oferă această platformă incredibilă de a fi capitală pentru un an. Cu toate acestea, capitala business-ului în continuare nu este Timişoara. Vin des, cam o dată la 2-3 săptămâni, în Bucureşti şi e evident că aici este centrul economic al ţării. De aceea, ar fi cumva nefiresc să nu avem o ambasadă în Bucureşti, cum de altfel a fi la fel de nefiresc să nu avem una în vest, în Europa Occidentală.“

Când vorbim de artă, Andrei Jecza spune nu putem vorbi de o piaţă în Timişoara şi una în Bucureşti, vorbim în general de piaţă românească. Şi asta pentru că sunt doar câţiva actori principali.

„Cred că importanţa acestor acestor persoane, care sunt cumva şi publice prin diferitele acţiuni pe care le fac - în cazul lui Ovidiu Şandor e vorba de (fundaţia – n.red.) Art Encounters - este puterea exemplului.“ Un alt exemplu este fondatorul MARe, Muzeu de Artă Recentă. E vorba de Roger Akoury, unul dintre fondatorii A&D Pharma, dar şi al altor businessuri din farma şi sănătate.

Anul acesta, împreună cu alţi 20 de colegi, Andrei Jecza a organizat pentru prima oară un târg de artă gândit şi făcut de galerişti în Bucureşti – e vorba de RAD Art Fair. Acesta a adus laolaltă toţi colecţionarii din ţară.

„Suntem şi noi, cumva, cel puţin la nivel de Viena, în contextul în care lucrurile acestea există şi se întâmplă cu o normalitate. Acest lucru e foarte important şi nu exista acum zece ani. Era foarte exotic să fii colectiar de artă.“

Iar asta se vede şi în cifre. În cazul Jecza Gallery, o expoziţie avea, în medie, 500-600 de vizitatori, iar acum are 2.000-3.000. E vorba de timişoreni în bună parte, dar 20-30% sunt şi străini.

„E foarte important să creezi local acel firesc de a colecţiona artă, de a merge la expoziţii. Înainte aveam mulţi vizatori în noaptea albă galeriilor, dar după aia nu se mai întâmpla nimic. Acum apar mai mulţi oameni care încep să înţeleagă că arta, dincolo de frumuseţea ei, poate fi şi o investiţie. Acest lucru se întâmplă prin educaţie, prin evenimente, prin consecvenţă.“

Jecza Gallery nu se află în centrul oraşului, e într-o zonă rezidenţială unde ajungi pentru că ai vrut să vii.

„Nu avem acel public care trece întâmplător prin faţa galeriei şi intră. De aceea, numărul de străini, oameni care sunt simpli turişti, nu e foarte mare. Cei care fac însă turism cultural, ajung cu siguranţă. Din 2.000-3.000 de vizitatori per expoziţie, cam 20-30% sunt străini.“

Antreprenorul spune că programul Timişoara Capitală Europeană a Culturii a atins toate ţările din proximitate, lumea ştie ce se întâmplă în oraşul de pe Bega.

„Sunt şi turişti care vor să descopere toate Capitalele Europene ale Culturii şi fac asta ca un hobby. Există însă marele avantaj, de care noi uneori uităm, şi anume cel al companiilor aeriene low cost. Datorită lor, oamenii aleg aleatoriu o destinaţie. Iar în cazul în care văd că destinaţia respectivă e chiar în capitală culturală, lucrurile se schimbă. Bineînţeles că expoziţiile mari aduc un public special ţintit, avem directori de instituţii, de muzee, avem colecţionari care vin special în Timişoara.“

Un pariu pe care Timişoara şi l-a asumat în acest an este că poate juca în aceeaşi ligă cu alte oraşe locale, dar şi cu Belgrad sau Novi Sad, cu Budapesta sau chair Viena.

„Dacă Timişoara îşi va fi demostrat capacitatea de a putea fi la acelaşi nivel de calitate şi diversitate a evenimentelor, va fi un câştig pe termen lung.“

Piaţa românească este una emergentă în ceea ce înseamnă colecţionatul de artă contemporană.

„E foarte important să fim la fel de atenţi la colecţionarii consacraţi şi la cei care cumpără efectiv pentru a avea o casă mai frumoasă sau cumpără pentru că le place un artist. În ceea ce ne priveşte, nu putem funcţiona la nivelul actual, în care avem un program de târguri internaţionale, un program de expoziţii, care costă din păcate foarte mult în zona de producţie, doar bazându-ne pe noii cumpărători. Avem un portofoliu de colecţionari serioşi, care cumva sunt un fel de buiness angels ai galeriei, ei ne susţin constant.“

Andrei Jecza spune că ar fi important ca ei să cumpere cel puţin câte o lucrare din fiecare expoziţie, pentru că asta îţi dă cumva o certitudine că ceea ce faci tu e bine. Fiind o diversitate mare, având şi expoziţii de pictură, dar şi de sculptură, nu e sigur totuşi că acelaşi colecţionar poate cumpăra din toate. Cum toate acestea, e important să pleci la drum cu câteva lucrări deja rezervate, altul e tonusul.

„Expoziţii noi încercăm să facem una la două luni, evenimente însă sunt mult mai multe pentru că ne propunem să nu ne concentrăm atenţia doar pe colecţionari, ci să şi formăm un public nou. Asta înseamnă că avem şi diferite seminarii şi proiecte în colaborare cu varii entităţi. Ne asumăm şi rolul unui centru cultural, chiar dacă noi suntem o galerie comercială de artă.“

El adaugă că arta nu e scumpă neapărat. Poate fi scumpă, da, dar nu este doar scumpă şi nu este neapărat un un lux.

„Eu cred că este o necesitate. Anual, noi facem o expoziţie de vară în care oferim artiştilor foarte tineri şansa de a-şi expune arta într-o galerie serioasă. Le facem coach-ing despre cum să îşi facă preţurile, care este strategia de preţ pe care trebuie să o adopte în viitor, cum să nu înceapă cu nişte preţuri pe care nimeni nu şi le poate permite.“ Preţurile încep la 200-300 de euro. Cea mai scumpă lucrare din expoziţia de vară din 2023 de la Jecza Gallery e 2.000 de euro. Şi e o lucrare mare, are 1,5 metri pe 2 metri.

„Lucrurile pot începe foarte de jos. Noi ne confruntăm cu două ipostaze - că e prea scump şi că oamenii nu înţeleg. Nu există că nu înţeleg arta, trebuie să-ţi placă.“