Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023. Andreea Iager Tako, Centrul Cultural PLAI: În Timişoara, anul acesta sunt suficient de multe lucruri atractive pentru un public care apoi să susţină activ sectorul cultural şi artistic

♦ În fiecare marţi de la ora 16:00, antreprenorii şi executivii din oraşul de pe Bega vin să povestească în emisiunea Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023 despre cum a crescut şi cum s-a dezvoltat urbea în ultima perioadă.

În Timişoara, anul acesta are loc un mix extrem de valoros şi unic de evenimente, e vorba de expoziţii emblematice, de festivalul JAZZx, de multe alte concerte şi festivaluri private, dar şi de acţiuni comunitare mari sau mici, spune Andreea Iager Tako, cofondator şi vicepreşedinte în cadrul Centrului Cultural PLAI.

„Mixul acestor evenimente mi se pare de fapt de celebrat, nu neapărat mărimea lor. Cred că am avut şi avem în 2023 suficient de multe lucruri atractive pentru un public nou, care apoi să fie plătitor de bilet, să meargă şi să susţină activ sectorul cultural şi artistic. Au avut loc evenimente şi proiecte care poate au fost mai puţin vizibile, dar care au generat genul acela de schimbare în oameni la nivel individual. Sunt proiecte care vor face diferenţa peste ani.“

Andreea Iager Tako adaugă că de fapt miza programului Timişoara Capitală Europeană a Culturii nu a fost una pe termen scurt, ci mai degrabă una cu bătaie lungă.

„Miza în Timişoara nu a fost niciodată doar acest an, ci şi din 2024 încolo. Eu cred că şi eforturile Art Ecounters (fundaţie înfiinţată de Ovidiu Şandor – n.red.), şi eforturile noastre, dar şi cele ale multor altor colegi se văd chiar dacă ele sunt foarte nişate. Din punctul meu de vedere, Timişoara a fost tot timpul un epicentru cultural extrem de generos şi de vibrant, poate nu în termenii clasici şi de atracţie de masă. Mereu mi s-a părut că Timişoara a dat naştere acestor mişcări, acestor nişe care poate nu au fost comerciale şi nu au atras sute de mii de oameni, dar pe felia lor sunt extrem de relevante“, a spus ea în cadrul emisiunii Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania, care este partenerul principal al programului Timişoara Capitală Europeană a Culturii 2023.

Centrul Cultural PLAI este un dezvoltator independent din Timişoara, orientat spre crearea proiectelor de regenerare urbană cu valoare adăugată, utilizând practici din domeniile cultural, creativ şi social. De la înfiinţare, Centrul Cultural PLAI a produs unele dintre cele mai relevante evenimente culturale ale oraşului, precum Festivalul PLAI, JAZZx şi Programul BEGA!.

„Povestea PLAI am început să o scriem în 2006. Drumul pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii a demarat undeva în 2012. Astfel, deja sunt peste 10 ani de când discutăm despre asta. Dincolo de roller coaster-ul care vine la pachet cu acest program, indiferent de oraşul european despre care vorbim, în Timişoara este foarte multă speranţă şi efervescenţă.“

Anul acesta se vede cu atât mai bine este cât de divers este oraşul, şi nu e vorba despre acea moştenire clasică sau despre diversitatea etnică. Inclusiv la nivel de expresie culturală, la nivel de impact comunitar, de preocupări, de felul în care oamenii aleg să vină împreună şi să facă ceva care contează, şi aici se vede, spune cofondatoarea PLAI.

„Anul acesta, cea de-a 18-a ediţie de PLAI (festivalul - n.red.) a avut loc în 18 locaţii. A fost un test de maturitate nu numai al festivalului, dar şi al oraşului. Ce moment mai bun decât în anul Capitalei Europene să vedem dacă această celebrare a diferitelor comunităţi care aleg să vină împreună se poate simţi şi la scara oraşului!“

Din primele estimări, la PLAI în 2023 au fost peste 15.000 de participanţi activi, asta înseamnă persoane care au interacţionat, s-au scris la workshop-uri, au vizitat spaţiile. E vorba de un public foarte activ. Andrea Iager Tako speră însă că PLAI a ajuns la un public şi mai larg de atât, nu neapărat încercând să-l cucerească, ci pentru a fi un exemplu că se poate.

„Încă de la început, noi am definit PLAI ca un butic festival. Eram foarte tineri când am pornit PLAI, aveam 19 şi 20 de ani o parte dintre noi. De aceea, acum ne uităm foarte mult să dăm putere vocilor tinere. Atunci, lucruri pe care le văzusem în alte comunităţi, în alte ţări, ni le doream la Timişoara pentru că ştiam că sunt posibile şi la noi acasă.“

PLAI, îşi aminteşte ea, a apărut într-o perioadă în care sentimentul era că nu se întâmplă nimic în oraş, iar lumea se gândea să plece.

„Iar noi, ne-am închipuit o comunitate care celebrează lucrurile care chiar se întâmplă. Şi în 2006 şi, cu atât mai mult acum, se întâmplau extrem de multe lucruri în Timişoara. Poate trebuie să exersăm la felul în care le prezentăm în exterior.“

Andreea Iager Tako crede că e privilegiată să fie martoră la transformarea oraşului. Începând cu 2006, ea a văzut foarte multe faţete ale Timişoarei.

„Întâmplător, o parte dintre noi, cei din grupul PLAI, suntem născuţi şi crescuţi aici. Chiar dacă pentru studii am călătorit, cumva cu toţii ne-am întors. Există şi cei care au venit din alte oraşe, dar care au prins rădăcini aici şi sunt în egală măsură timişoreni. E foarte fain să poţi acum să te uiţi înapoi, iar asta într-un an care e foarte plin şi cu foarte mult zgomot - aşa cu bune şi rele – şi să vezi de fapt cum comunitatea a contribuit, s-a dezvoltat, a prins aceste valuri de entuziasm şi de speranţă în contextul Capitalei Culturale Europene.“

Totuşi, ce îi mai lipseşte oraşului de pe Bega? Sunt lucruri sistemice care se construiesc în timp.

„Din păcate niciunul dintre noi nu avem o pachetă magică oricât de mult ne-am dori. Eforturile bienalelor, efortul JAZZx de a aduce muzică de calitate foarte aproape de publicul general, eforturile punctuale pe care fiecare dintre noi le facem pe nişele noastre cu celelalte proiecte, toate eforturile astea de fapt vor duce şi la acele schimbări sistemice de care spun.“

Ar mai fi nevoie de o profesionalizare a sectorului, iar asta a fost o miză pentru 2023, adaugă ea. Din diferite motive, ea nu a fost atinsă, dar asta nu înseamnă că nu se lucrează la asta. Un exemplu foarte important este faptul că există acum un centru de proiecte care este funcţional şi a făcut minuni într-un timp foarte scurt.

„O comunitate e mereu într-o continuă schimbare, deci inclusiv lucrurile de care ai nevoie se schimbă. Dar exersarea asta a colaborării cred că trebuie să rămână în primul rând.“

Uitându-se în urmă, Andreea Iager Tako spune că primii paşi făcuţi în 2006 au avut în spate şi o doză nebunie.

„Am ales un loc în oraş de care toată lumea uitase, şi anume Muzeu Satului Bănăţean, am ales o scenă muzicală internaţională (world music), care e pe cât de nişată, pe atât de potrivită pentru conceptul ăsta. Am vrut să oferim oamenilor care poate nu au ajuns să călătorească în colţuri foarte îndepărtate oportunitatea să o facă prin intermediul artei.“

Munca în domeniu nu se opreşte niciodată, ba chiar de aici vine provocarea societăţii civile active. În general, munca aceasta, maratonul acesta, nu se întâmplă doar în cultură.

„În echipa noastră de bază sunt 15 oameni, dar care în tot timpul anului lucrează pe diverse proiecte. În cultură, în România, trebuie să ai acest muşchi al antreprenoriatului dacă îţi doreşti să supravieţuieşti, modelul de venit trebuie să fie extrem de creativ. De-asta niciodată nu lucrăm pe un singur proiect, nu avem acest lux. Avem, parteneri, sponsori, companii care ne sunt alături multi-anual şi asta contează foarte mult, dar sunt şi proiecte unde depindem foarte mult de fiecare finanţare. Aplicăm foarte mult la finanţări, scriem proiecte.“

Un proiect recent pe care Centrul Cultural PLAI n-a reuşit să îl facă la scara la care şi l-ar fi dorit tocmai din lipsă de fonduri este Building a home, iar beneficiarul direct este Un loc. Un loc este un ONG care dezinstituţionalizează adulţii cu dizabilităţi.

„Pentru ei am am reuşit să creăm acest cadru de locuire independentă cu ajutorul unui dezvoltator imobiliar care ne a oferit terenul gratuit. Ne închipuiam ca această locuire să nu fie doar disponibilă din punct de vedere al preţului, dar să fie şi una incluzivă. Conceptul iniţial avea mult mai multe unităţi, implica şi alte categorii care vor fi vulnerabile. L-am început cu minimul necesar pentru că era extrem de important pentru beneficiarii direcţi“, conchide ea.