Când vine vorba de daruri, cel mai dificil e să găseşti răspuns la următoarele întrebări: ce îi poţi lua unui om care deja are totul şi ce poţi să oferi cuiva care nu are nevoie de nimic.
În realitate, nimeni nu are totul. Da, poate să îşi permită totul sau aproape orice, dar nu înseamnă că şi are. Şi, ca răspuns la cea de-a doua întrebare, cred că nu oferim ceva în dar doar pentru a acoperi o nevoie, ci mai degrabă pentru a face cuiva o bucurie, chiar nouă înşine, bucuria de a dărui.
Revenind la cadourile propriu-zise, cred că principala problemă din acest an e alta. Şi dacă ştim ce vrem să oferim, şi dacă ştim ce îşi doresc cei apropiaţi, avem de unde să cumpărăm? Criza transporturilor, criza componentelor, criza forţei de muncă şi toate celelalte crize (deloc puţine) care marchează lumea astăzi pot provoca întârzieri mari în producţia şi în livrările de aproape orice.
Oricât de cuminţi am fi fost, oricât ar vrea Moş Crăciun să pună sub brad tot ce se găseşte în scrisoare sau pe lista de dorinţe, e posibil ca acest lucru să nu fie posibil. Şi atunci, ce rămâne de făcut?
Spiriduşii cei mai harnici s-au apucat probabil să umple tolba din timp şi ei nu au probleme, însă cei care au fost prea ocupaţi sau care pur şi simplu au lăsat pe mâine ce puteau face azi, ei pot să caute alternative în rândul brandurilor locale. Astfel, timpul de livrare e mai scurt şi totodată pun şi o cărămidă la dezvoltarea economiei româneşti. O altă opţiune ar fi alegerea unui cadou-experienţă. Cine poate zice că a fost în prea multe vacanţe şi nu mai vrea încă una? Sper că nimeni. Un weekend la spa, un curs de gătit sau un zbor cu parapanta sunt doar câteva opţiuni dintr-o paletă mult mai vastă.
Iar dacă totuşi dorinţele sunt altele – exacte şi precise –, atunci totul devine o discuţie despre noroc şi/sau răbdare. Cine nu l-ar primi însă pe Moş Crăciun chiar şi cu întârziere?!
