„La 22 de ani eram în ultimul an de facultate şi eram concentrat aproape exclusiv pe petrecerile din căminele din Regie, deci cred că ar fi mai potrivit să vorbesc de trecerea de la 22 la 23 de ani şi la primul job. În acei ani, multinaţionalele prezente în România care angajau proaspăt absolvenţi de facultate puteau fi numărate pe degete şi de aceea, când am aplicat la Unilever pentru un rol în programul lor de High Potential Management Trainees, am fost 1.300 de candidaţi pentru patru joburi.
Pentru mine a fost o oportunitate extraordinară, care de fapt mi-a schimbat întreaga viaţă. Chiar şi astăzi mă întreb de ce m-au angajat, întrucât nu ştiam nimic despre nimic, dar aveam într-adevăr un drive şi o ambiţie extraordinară şi o încredere a vârstei că pot schimba orice, chiar şi lumea.
De aici a pornit o carieră internaţională, care m-a purtat timp de 15 ani în şapte ţări din Europa, Asia şi USA şi care m-a ajutat să mă specializez pe nişa de M&A, în ultimul meu rol fiind global vice president, având rolul foarte interesant de a construi de la zero divizia de produse de lux a Unilever la nivel global. Tot de la acea vârstă, de fapt chiar din liceu, mi-am păstrat relaţiile definitorii la nivel personal, cu soţia mea şi cu gaşca din liceu, cu care am rămas foarte apropiat până în ziua de azi. Asta e important, prieteniile vechi te ţin cu picioarele pe pământ, pentru ei nu eşti nici global VP, nici managing partner de fond de private equity, toleranţa la ifose şi pretenţii e zero. Cofondatorii Morphosis Capital provin din acea zonă a vieţii mele şi de aici vine şi filosofia noastră ca fond de investiţii, private equity with a human touch.
Tot din acei ani mi-am păstrat bucuria lucrurilor simple şi a realizărilor mici. Când eram eu în facultate se deschisese KFC la Română, dar era extraordinar de scump pentru un student la ASE. Şi de aici, prima definiţie a succesului material pentru mine, pe care pot raporta că l-am atins: să câştig suficient de mulţi bani ca să mănânc cât de mult vreau la KFC.“
