Supliment ZF Polonia

Galerie foto

Viaţă de expat: cum se vede Polonia prin ochii unora dintre executivii români care locuiesc la graniţa dintre Vest şi Est

11 nov 2020 Autor: Cristina Roşca

Polonia, cea mai puternică economie din regiunea Europei Centrale şi de Est, nu a reuşit să atragă doar atenţia investitorilor care au venit aici să deschidă fabrici, birouri sau centre de cercetare, ci i-a determinat şi pe unii executivi de top să se relocheze în Varşovia, Cracovia, Wroclaw, Gdansk sau orice alt centru de business al acestei ţări.

Printre aceşti executivi se numă­ră şi circa 20 de expaţi români iden­tificaţi de Ziarul Financiar, ei deţinând în Polonia poziţii de top manangement sau chiar con­trolând propriile lor businessuri. Pe o par­te dintre aceştia i-am întrebat despre Polo­nia, despre joburile lor şi despre ce i-a de­terminat să se relocheze, încercând ast­fel să determinăm cu arată viaţa de expat de aici. Ce am aflat, puteţi citi mai jos.

„Decizia de a ne muta în Polonia am luat-o împreună cu soţul meu în 15 minute. Se întâmpla în 2011. Eram la o conferinţă în Berlin când şeful meu m-a abordat cu pro­pu­nerea de a prelua conducerea echipei de mar­keting din Polonia. L-am sunat pe so­ţul meu şi am decis să nu ratăm opor­tu­nitatea, pe principiul „no regrets“ - dacă nu ne place, ne putem întoarce oricând în ţara unde avem casa şi restul familiei“, îşi amin­teşte Alina Enache, senior manager stra­tegy - sha­vers şi group insights & inno­va­tion în ca­drul BIC. Iniţial, mandatul primit de ea a fost pentru doi ani, dar zece ani mai târ­ziu, cei doi soţi sunt tot acolo, iar expe­rien­ţa, spu­ne ea, le-a deschis apetitul pen­tru expe­rien­ţe inter­na­ţio­nale. „Nu ştim un­de vom fa­ce următorul pas, dar ştim că suntem deschişi.“

Executivul şi-a început cariera încă de pe băn­cile facultăţii - era în ultimul an la ASE. S-a angajat în cadrul Procter & Gam­ble, com­panie pe care o descrie ca o ade­vă­rată şcoa­lă de marketing şi o companie unde a în­vă­ţat foarte mult, unde a crescut profesional. După şase ani a fost recrutată de grupul francez BIC, activ pe piaţa de papetărie, dar şi pe cea de îngrijire, şi relocată în Polonia unde cariera sa a luat avânt.

„Rolul local m-a ajutat să cunosc în de­ta­liu una dintre cele mai mari pieţe din re­giu­ne, iar rezultatele m-au recomandat pen­tru o po­ziţie regională nou-creată, aceea de mar­ke­ting manager pentru Euro­pa de Est (31 de pieţe). În 2019, BIC a creat departa­men­tul glo­bal de marketing şi eu am preluat respon­sa­bilitatea pentru cate­goria aparate­lor de ras.“

Uitându-se în urmă, Alina Enache spu­ne ce ce a şocat-o acum zece ani, atunci când a ajuns în Polonia, a fost reticenţa oame­ni­lor de a vorbi engleză. În timp a în­ţe­les că această re­ti­cenţă vine nu din necu­noaş­terea lim­bii, ci din nesiguranţa de a vor­bi o limbă stră­ină atunci când nu o stă­pâ­neşti foarte bine. „De asemenea, acum 10 ani erau foar­te puţini străini - cel puţin asta era percepţia noas­tră. Foarte multe s-au schimbat între timp.“ Infrastructura Polo­niei s-a dezvoltat enorm - există auto­străzi care leagă Varşo­via de aproape toate colţurile ţării; a crescut vi­zibil numărul de străini - în parcuri şi res­ta­u­rante se aud frecvent discuţii în limbi stră­ine; iar Varşovia se dezvoltă de la an la an. 

„Varşovia e un oraş aparte în care tra­fi­cul este mult mai suportabil decât în Bucu­reşti, dar asta mai degrabă din mo­tive is­to­ri­ce. Varşovia este din multe punc­te de ve­dere un oraş nou, reconstruit aproa­pe de la zero după ce a fost distrus în to­talitate în ul­ti­mele zile ale celui de-al doilea Război Mon­dial. E vi­zibil că în pla­ni­ficare traficul a fost un ele­ment im­por­tant, deşi câteodată se mai în­tâmplă şi sur­prize - în special în zilele plo­ioase“, spune Ştefan Marcu, se­nior part­ner şi managing director pentru CEE în ca­drul companiei de consultanţă Kearney, po­ziţie din care el con­duce de la Var­şovia busi­nes­sul de pe şapte pieţe. Exe­cu­tivul adaugă că sce­na culi­nară nu este foarte diferită de cea de la Bucureşti. Sunt câ­te­va restaurante foar­te bune, iar nu­mă­rul lor nu a crescut în ul­ti­mii zece ani. Varşovia are totuşi specifi­cul ei - e uşor să găseşti sushi de foarte bună ca­litate, dar foarte greu să găseşti mâncare li­ba­neză bu­nă. În Bucureşti este exact invers.

„Prima dată am ajuns în Polonia ca tu­rist, când eram student. La acel moment nu ve­deam diferenţe majore ca dezvoltare eco­no­mică între România şi Polonia - ţă­rile ară­tau foarte asemănător dacă treceai pes­te di­fe­renţele de cultură. Între timp di­fe­renţele s-au adâncit în favoarea Poloniei“, spune Ştefan Marcu.

Andrei Novac, CEO al companiei de jo­curi Board&Dice Publishing, este un alt ex­pat român în Polonia, însă experienţa lui este puţin diferită, fiind căsătorit cu o lo­cal­ni­că. Mai mult, el este CEO-ul unei com­pa­nii care a luat naştere după ce o firmă fon­da­tă de el în România a fuzionat cu o alta din Polonia.

„Împreună cu soţia şi într-un fel îm­po­tri­va voinţei ei - deşi este localnică - ne-am mu­tat în Polonia în 2012, după o scurtă „aven­tură“ în Belgia. Şi pentru mine şi pentru ea, după aproape 10 ani petrecuţi în majoritate în Vestul Europei, idea de a ne muta înapoi în Est nu părea în acel mo­ment cea mai inspirată“, îşi aminteşte el.

La fel cum pentru el unele aspecte ale vie­ţii din România deveniseră inaccep­ta­bi­le, la fel simţea şi soţia sa faţă de Polonia. Rea­litatea însă a arătat diferit. Şi Polonia, ca şi România, a evoluat mult, şi ca nivel de trai, şi ca mentalitate.

„Trăiesc din 2012 în Varşo­via, şi am gă­sit aici multe trăsături co­mu­ne cu Bucu­reş­tiul, însă şi multe dife­ren­ţe. Cum­va cele do­uă oraşe împart acelaşi tre­cut co­mu­nist, cu blo­curi gri, lipsite de perso­naliate, dar com­pen­sează cu viaţă vi­bran­tă, cu o scenă cul­tu­ra­lă impresionantă, cu oameni între­prin­ză­tori şi cu multe opor­tu­nităţi.“ Ca ni­vel de trai, diferenţa în fa­voa­rea Varşoviei este mică, în ciuda impresiei multor ro­mâni că Polonia este mult în faţă, adaugă el.

„Iar de când am văzut Polonia pentru pri­ma oară, în 2004, cred că decalajul faţă de România s-a atenuat, deşi rămân o serie de as­pecte ale vieţii care sunt semnificativ în fa­voa­rea Poloniei - de exemplu nivelul de poluare şi curăţenia.“

Perspectivele celor trei expaţi încearcă să ofere o imagine de ansamblu asupra vie­ţii şi a mediului de business din Polonia, o ţa­ră unde numărul românilor care locuiesc sau lucrează este tot mai mare. Iar cel mai re­cent exemplu este cel al Ancăi Radu, cea care a ocupat timp de şase ani funcţia de di­rec­tor de operaţiuni pentru brandul de mo­dă Pepco în România. Ea a preluat funcţia de re­tail director South Europe pentru dis­coun­terul polonez care este liderul pieţei de profil din România, urmând a coordona opera­ţiu­ni­le de pe pieţe precum Slovenia, Croaţia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Româ­nia, Bulga­ria şi, în curând, Serbia.

 

Parteneri: