Supliment ZF Green Economy

Agricultura în era schimbărilor climatice. Cum poate fi combătută încălzirea globală şi ce investiţii face România pentru a nu-şi pierde statutul de important jucător agricol?

16 apr 2021 Autor: Florentina Niţu

Cum se ocupă o ţară de dezastrele produse de schimbările climatice atunci când se confruntă şi cu o pandemie? Este o întrebare fără răspuns, încă, pentru România.

Anul agricol 2020 a fost cel mai pro­vocator an pentru majo­ri­tatea fermieriilor din sud-estul ţării şi zona Moldovei, acolo unde se află şi unii dintre cei mai mari producători de cereale, din cauza secetei pedologice prelungite, care nu a afectat doar cultura de toamnă (grâu, orz, rapiţă), ci şi cultura de primăvară (floarea-soarelui şi porumb).

O situaţie atât de critică nu a mai fost întâlnită de mai bine de jumătate de secol, potrivit unor studii. La începutul pri­măverii trecute, când primele semne ale secetei erau evidente, fermierii cereau apă şi reabilitaterea infrastructurii de irigaţii, iar ministrul agriculturii îi încuraja să-şi asigure culturile, menţionând că suportă 70% din prima de asigurare a culturilor, inclusiv împotriva secetei.

Nicio promisiune nu a fost îndeplinită, dar seceta şi-a „atins“ obiectivul, peste 1 milion de hectare fiind declarate cala­mitate, ceea ce a dus la o scădere a reco­l­tei totale de cereale cu circa 40%, până la 18,9 milioane de tone, conform date­lor de la Institutul Naţional de Statistică.

Astfel, cu o recoltă de 10,8 milioane de tone de porumb în 2020 România a pierdut prima poziţie în clasamentul celor mai mari producători din Uniunea Europenă, după ce în 2018 şi 2019 piaţa locală câştigase acest titlu, având recolte de 17-18 milioane de tone, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică.

Anul trecut Franţa a revenit din nou pe prima poziţie la producţia de porumb în UE, cu o recoltă de 13,3 mi­li­oane de tone.

Suprafaţa irigabilă a României este de apro­ximativ 1 milion de hectare (la un total de 9,4 milioane de hectare de teren agric­ol), dar în realitate, în 2020 s-au irigat un milion de hectare din două udări (câte 500.000 de hectare primăvara şi toamna).

Adrian Oros, mi­nistrul agriculturii, promite că va fi alo­ca­tă o sumă de 6,5 miliarde de euro din pro­­gramul pentru creşterea rezilienţei ­pentru mari investiţii în infrastructura de iri­­gaţii, de desecare şi drenaj, precum şi în cea de prevenire a eroziunii solului. Până atunci însă, ministerul plăteşte des­păgubiri.

Pentru culturiile de toamnă din anul agr­i­col trecut au fost plătite despăgubiri de 850 de milioane de lei. Fermierii care au avut afectate culturi de primăvară pro­tes­­tează că ar trebui să fie despăgubiţi şi ei.

Problema secetei nu este însă doar problema României. Europa este afectată de schimbările climei din ultimii ani, seceta fiind prezentă tot mai des în regiunile dinspre centru spre sud ale continentului. Analizele ştiinţifice arată că globul pământesc se încălzeşte puternic, iar fenomenele meteo­rolo­gice extreme vor fi tot mai prezente. Astfel, seceta este un factor ce va influenţa agricul­tura în anii ce vor urma. 

Cauza acestor schimbări climatice este reprezentată de creşterea uriaşă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Impactul schim­bă­rilor climatice ar putea fi drastic în viitor: scăderea cu 3% a creşterii econo­mice globale în următorii 30 de ani, potrivit unui studiu realizat de Economist Intelligence Unit, citat de CNBC.

Pe site-ul Agenţiei Europene de mediu se arată că în decursul ultimilor 150 de ani temperatura medie a crescut cu aproape 0,8°C în lume în general şi cu aproximativ 1°C în Europa.

Din ultimii 20 de ani, 18 au fost printre cei mai calzi ani înregistraţi vreodată, iar fe­no­menele meteorologice extreme, cum ar fi in­cendiile forestiere, valurile de căldură şi inun­daţiile, devin din ce în ce mai frecvente atât în Europa, cât şi în alte părţi de pe glob, spun reprezentanţii Consiliului Uniunii Europene.

„Oamenii de ştiinţă avertizează că, dacă nu se iau măsuri urgente, până în 2060 temperatura globală va depăşi probabil cu mai mult de 2˚C nivelul din pe­rioada preindustrială, iar această creştere ar putea ajunge chiar la 5˚C până la sfârşitul secolului. (...) Creşterea tem­peraturilor şi intensificarea feno­me­nelor meteorologice extreme vor genera costuri uriaşe pentru economia UE şi vor afecta capacitatea ţărilor de a produce alimente“, se arată pe site-ul Consiliului Uniunii Europene.

Astfel, UE s-a angajat să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 40% până în 2030, comparativ cu 1990. Totodată, liderii UE au aprobat obiectivul realizării unei uniuni neutre din punct de vedere climatic până în 2050.

În Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 sunt propuse măsuri ca prevenirea generării deşeurilor, extinderea suprafeţelor împădurite, dezvoltarea sistemului de amenajare a fondului forestier naţional sau creşterea gradului de informare şi conştientizare a populaţiei cu privire la impactul schimbărilor climatice şi al eficienţei energetice. Pentru investiţii în domeniul mediului sunt alocate peste 4 miliarde. Momentan însă, toate sunt doar planuri.