Special

Tinerii spanioli, plini de mastere inutile, încep să plece în afară să-şi caute joburi, iar cei rămaşi acasă stau cu părinţii. Siesta şi fiesta rămân însă sfinte

La o terasă, o familie întreagă, tată, mamă, copil, bunică, toţi echipaţi în tricouri ale echipei iubite

Tinerii spanioli, plini de mastere inutile, încep să plece în afară să-şi caute joburi, iar cei rămaşi acasă stau cu părinţii. Siesta şi fiesta rămân însă sfinte

Autor: Roxana Petrescu

09.05.2012, 00:06 3879

Ora 12.00 în Centrul Vechi cu o zi înainte de marea finală a Europa League. Aşa cum la ţară majoritatea bătrânelelor stau în faţa porţii pentru a lua pulsul comunităţii, pentru a identifica şi scana din cap până în picioare orice prezenţă străină suspectă, aşa stăteau ieri chelneriţele şi locuitorii din cea mai animată zonă a capitalei în aşteptarea desantului spaniol şi a banilor care vin cu acest pelerinaj fotbalistic.

Alături de ei erau mai mulţi poliţişti ca niciodată, reporteri, vânzători de fel şi fel de nimicuri.

"Suntem pregătiţi. O să ne facem treaba", spune un tânăr poliţist înconjurat de alţi "copii" pe ale căror uniforme scria Student.

Dincolo de agitaţia competiţiei sportive care va urma, un alt fel de tensiune plutea în aer, cea a banilor, pentru că până la urmă totul se rezumă la câştiguri. Câte beri va vinde fiecare terasă, câte shaorme vor cumpăra spaniolii, cât vor lăsa pe chirii sau hoteluri, cu ce taxi vor merge? Până şi cerşetorii îşi acordaseră chitările la ritmurile spaniole, dar ei nu au cum să ştie că în a cincea economie a Uniunii Europene una din patru persoane este şomeră, mai mult decât în SUA în timpul Marii Depresiuni, şi că la nivel naţional 54% dintre tinerii cu vârste sub 25 de ani nu au un loc de muncă, acesta fiind cel mai mare nivel din întreaga UE. Mai mult, în primul trimestru al acestui an economia Spaniei a scăzut cu 0,3%, marcând astfel a doua recesiune din ultimii trei ani. Practic, o ţară care era privită ca un tigru al Europei, azi a ajuns în perfuzii.

Început de fiesta

Şi cu toate acestea, străzile înguste din Centrul Vechi începeau să fie populate de suporteri ai Atletico Madrid, dar mai ales cu fani ai Athletic Bilbao.

"9.000 de suporteri vor ajunge în după-amiaza zilei de azi (ieri - n. red.) pentru echipa noastră. Aceştia au deja biletul cumpărat, dar sunt şi unii care încă mai speră să găsească bilete aici. Nu am mai fost în Bucureşti, am fost la Bistriţa şi Cluj, acolo unde am mai jucat. Este frumos", spune Esteban, membru al echipei medicale care are grijă de fotbaliştii de la Atletico Madrid, aflat alături de colegii săi într-o scurtă plimbare prin Centrul Vechi.

"Noi suntem norocoşi. Avem de lucru"

La o terasă aproape de shaormeria Dristor, o familie întreagă, tată, mamă, copil, bunică, toţi echipaţi în tricouri ale echipei iubite, în cazul acesta Bilbao, savurau o bere.

"Am ajuns sâmbătă aici, dar am dat o fugă şi până la Bran şi în Constanţa. În Bucureşti abia am ajuns şi este mult mai bine decât ne aşteptam. Plecăm joi. Totul este foarte ieftin, dar totuşi nu ne-au plăcut drumurile şi felul în care conduc şoferii. Este haotic."

Străzile înguste din Centrul Vechi încep să fie populate de suporteri

Dar totuşi cum vă descurcaţi, îi întreb ştiind câte ceva despre situaţia din Spania, despre problemele legate de şomaj, despre picajul pieţei imobiliare, despre temerile cu care privesc toţi această economie considerată prea mare pentru a se prăbuşi.

"Noi suntem norocoşi, lucrăm amândoi. Toţi aşteptam soluţii de la noul guvern, dar ei merg în continuare pe tăierea fondurilor pentru educaţie, pentru sănătate. Nu asta este calea. Tinerii nu au ce să facă. Toţi termină şcoala şi se apucă să facă alte studii, mastere peste mastere, dar joburile sunt din ce în ce mai puţine. Toţi au master, dar nu au unde să muncească. La ce-ţi mai trebuie master?", se întreabă mama din familie, o bună vorbitoare de limbă engleză.

"Mă îndrăgostesc de trei ori pe zi"

Mai departe, începuseră să apară pâlcuri, pâlcuri de suporteri. Trei bărbaţi, cu vârstă medie, stăteau la ceva răcoritor şi cu puţine grade de alcool în faţă la restaurantul turcesc cu servire rapidă Divan. Spre deosebire de tânăra familie, cei trei spanioli erau ocoliţi de orice grijă, deşi nu păreau a fi apăsaţi de greutatea comorilor din buzunare.

"Până la şase dimineaţa am petrecut. Totul este ieftin şi pare destul de sigur. În plus, femeile sunt tare frumoase. Mă îndrăgostesc de trei ori pe zi aici", spune Juan, într-un dialog purtat puţin în spaniolă, puţin în engleză.

Pentru a-i atrage şi mai uşor pe suporterii iberici care nu sunt familiarizaţi cu limba engleză şi cu atât mai puţin cu româna, proprietarii de baruri din Centrul Vechi s-au pus pe făcut cărţi de vizită în spaniolă. Astfel, Curtea Berarilor împărţea cartonaşe prin care îi asigura pe suporterii veniţi că acolo se găseşte la cerveza rumana mas antigua (cea mai veche bere românească) cu 1,5 euro sau comida traditional cu mici şi patatas fritas (mâncare tradiţională, mici şi cartofi prăjiţi) cu 7 euro.

"Nu prea ne place Bucureştiul"

"La 5 dimineaţa am ajuns aici. Nu prea ne place Bucureştiul, cel puţin din câte am văzut până acum. Sunt clădiri noi lângă clădiri vechi, nu prea sunt monumente, dar este oarecum ieftin", spun trei tineri aşezaţi comod în jurul câtorva beri. Şi ei vorbesc despre şomajul de acasă, dar nu par a fi preocupaţi peste măsură de acest subiect. Comparativ cu fanii englezi, de exemplu, care îşi iau foarte în serios misiunea şi rivalităţile care decurg din calitatea de suporter, cei trei spanioli nu păreau despărţiţi în niciun fel de faptul că doi ţineau cu Bilbao, în timp ce doar unul simpatiza Atletico Madrid. Au abandonat rapid conversaţia cu mine pe teme care ţineau de felul în care mergeau lucrurile în Spania pentru că la un moment dat au sărit să-şi facă poze cu doi jucători aflaţi şi ei într-o scurtă vizită în Centrul Vechi.

Am mers mai departe pentru că sinceră să fiu mă tot aşteptam să găsesc acele mase generoase de fani înrăiţi care să consume cantităţi enorme de bere la terasele care-i aş­teaptă de o săptămână. Nu prea am avut no­roc, dar la un moment dat am nimerit într-un mare grup, tot de suporteri Bilbao, proaspăt coborâţi din autocar, care veniseră să vadă Centrul Vechi.

Cu echipa peste tot

"Îmi place orice loc nou în care merg şi îmi place şi Bucureştiul. Am mai ajuns azi la un muzeu, nu mai ţin minte cum se numeşte, dar dacă vrei ţi-l arăt pe telefon", îmi răspunde un tânăr spaniol, în timp ce-mi arată o fotografie cu Muzeul Ţăranului Român. Deodată, grupul din care făcea parte a început să cânte şi să-şi agite fularele spre deliciul televiziunilor care căutau în Centrul Vechi senzaţionalul, dar şi a celor câtorva oameni care populau această zonă a Capitalei.

"Cred că sunt 15.000 de suporteri ai Bilbao care vor veni şi 9.000 ai Madridului. De asta vezi mai mulţi suporteri de-ai noştri pe aici. Aşa facem noi de obicei. Mergem cu echipa peste tot." Practic, în ciuda şomajului, pasiunea pentru fotbal i-a determinat pe spanioli să dea în medie câte 250 de euro pentru a-şi vedea echipele live în Bucureşti, ţinând cont că majoritatea nu vor sta mai mult de o noapte în România. Potrivit statisticilor europene, la începutul acestui an salariul minim în Spania era de 748 de euro în timp ce un român câştiga 162 de euro. Dacă în Spania o bere costă mai bine de 3 euro, în România ea se găseşte chiar şi la un euro.

Doi jucători aflaţi şi ei într-o scurtă vizită în Centrul Vechi

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO