De asemenea, antreprenorii ar trebui să creeze produse unice pe care să le vândă la nivel global, aceasta fiind miza cea mai mare în prezent. Acestea sunt unele dintre cele mai importante concluzii ale conferinţei „România 100 de ani de business“, organizată la Timişoara de ZF cu sprijinul Băncii Transilvania şi al companiei de consultanţă EY România.
„În momentul în care discuţi de poprietate intelectuală, trebuie să discuţi de cercetare şi de domenii unde poţi deveni numărul unu mondial. Eu viitorul aşa îl văd.
Mi-aş dori să fie din ce în ce mai multe firme, start-up-uri, oameni care să vină cu produse şi servicii la nivel global. Jocul la acest moment este la nivel global, nu local. Şi pe de altă parte, să vină investitori care să finanţeze aceste idei sau start-up-uri“, a declarat în cadrul conferinţei Horaţiu Moldovan, fondator şi administrator, Lasting System, una dintre cele mai mari companii de distribuţie IT&C de pe piaţa locală. Ideea este susţinută şi de Adrian Bădescu, fondator al reţelei de clinici Medici's din Timişoara, care consideră că viitorul Timişoarei va fi bazat pe inovaţie.
„Peste 30-100 de ani şansa Timişoarei este să se poziţioneze ca şi vârf de tehnologii inovative şi pe servicii performante. (...) O piaţă cu salarii mari dar fără educaţie este o păcăleală. Dacă vom reuşi să creştem în paralel şi educaţia şi salariile, ar fi foarte bine. Multinaţionala este o şcoală, ne-a învăţat să fim mai disciplinaţi, ne-a învăţat de la a da corect un feedback până la a crea performanţă“, a declarat antreprenorul timişorean. El este de părere că Timişoara are nevoie de o universitate care să pună pe piaţă mai mulţi absolvenţi şi implicit forţă de muncă pentru a putea continua creşterea puternică pe care a avut-o în ultimii ani. Judeţul Timiş, unde activează peste 200.000 de salariaţi, a devenit în ultimii ani unul dintre cei mai importaţi poli de business din România, atrăgând investitori din toate domeniile de activitate, de la producţie precum cea de componente auto, echipamente, alimente, băuturi, la servicii precum transporturi sau turism.
Astfel, deschiderea de fabrici a necesitat implicit şi forţă de muncă, iar judeţul Timiş a devenit tărâmul „unde numai cine nu vrea nu-şi găseşte loc de muncă“. Rata şomajului din Timiş a ajuns în august la 0,84%, conform datelor de la Agenţia Natională, pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Rata naţională a şomajului era în luna august de 3,46%, arată aceeaşi sursă.
„Resursa umană din zona Timişoarei este foarte bine educată şi aduce valoare adăugată zonei. Am discutat cu antreprenori din zonă care spun: Da, dacă pleacă un angajat din companie şi aduc altul, atunci nu mai trebuie să-l pregătesc, intră direct în activitate. Este un lucru foarte bun“, spune Florin Vasilică, partner şi head of transaction advisory services în cadrul companiei de consultanţă şi audit EY România. El adaugă faptul că lipsa forţei de muncă este una dintre cele mai mari trei probleme cu care se confruntă antreprenorii la nivel global.
Pe de altă parte, sunt domenii în care nevoia acută de forţă de muncă îi determină pe antreprenori să angajeze oameni fără multă experienţă, doar ca să-şi menţină în viaţă activitatea. Iar dacă nu găsesc forţă de muncă pe plan local, companiile sunt nevoite să aducă oameni din alte ţări. Un exemplu este domeniul HoReCa, unde companiile au adus angajaţi din Republica Moldova, Ucraina sau chiar din Nepal. Necesitatea forţei de muncă pregătită a fost o oportunitate de business pentru Corina Macri, care a fondat Macri Academy, care organizează cursuri de pregătire în HoReCa.
„Ideea de la care am pornit, aceea că nu ne mai putem dezvolta fără a investi în angajaţii noştri, se transformă în realitate şi într-o necesitate. Timişoara se dezvoltă mult mai rapid decât ne-am aşteptat, dar am constatat că dezvoltarea economică este mult mai rapidă decât cea a resurselor umane. Iar acum trebuie să dăm o mai mare importanţă resursei umane pentru a ţine pasul cu această dezvoltare economică. Toate aceste businessuri din Timişoara care cresc au nevoie de oameni care să susţină dezvoltarea“, a spus antreprenoarea.
Cătălin Olteanu-Heel, director general tehnic şi investiţii al companiei care oferă servicii de salubrizare Retim Ecologic Service, spune că lipsa forţei de muncă a fost „preţul succesului“ plătit de Timişoara, care a ajuns în ultimii ani al doilea cel mai important pol de business din România.
„Timişoara astăzi este într-o poziţie în care resursa umană arde foarte multe etape şi evoluează repede fără a acumula experienţa necesară pentru a susţine anumite poziţii. Astăzi, toţi avem această problemă a unei resurse umane care aşteaptă de la noi să avem grija de ea. La un şomaj de 0,8%, angajaţii au foarte multe pretenţii. Eu când m-am angajat la Solectron în anul 2000 am fost ales dintre 115 oameni. Şi trebuia să demonstrezi o grămadă de aptitudini ca să te bage cineva în seamă. Astăzi, am ajuns să ne rugăm de oameni să vină“, a explicat el. Una dintre soluţiile pentru a rezolva problema forţei de muncă în companii este tehnologia, maşinile putând astăzi înlocui activitatea oamenilor în unele departamente. Însă angajaţii sunt în general împotriva tehnologiilor de teamă că-şi vor pierde locurile de muncă. Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, dă însă exemplul grupului BT, unde lucrează peste 8.000 de angajaţi.
„Sute de angajaţi trimiteau zilnic mesaje cu întrebări de tipul: câte zile de concediu mai am, câte tichete de masă primesc etc. Aveam în departamentul de HR un grup mic de oameni care răspundeau la întrebările acestea. Cu UiPath am dezvoltat o aplicaţie care verifică toate sistemele băncii şi trimite răspunsurile la aceste întrebări. Nu am redus numărul de oameni, ci acei oameni lucrează în alte domenii. Cu această aplicaţie satisfacţia colegilor a crescut, dar şi a oamenilor care lucrează acum în alte departamente“, a explicat el.
O altă problemă adusă în discuţie de managerii şi antreprenorii prezenţi la evenimentul ZF a fost aducerea românilor plecaţi în străinătate acasă. Adrian Bădescu, fondator al reţelei de clinici Medici's, spune că majorarea salariilor a readus în ţară medici români plecaţi în străinătate. Însă, managerii spun că salariile mari nu sunt suficiente pentru a readuce românii acasă. „Nu cred că vor mai veni oamenii înapoi, măcar să-i pastram pe cei pe care îi avem aici“, a spus Iulian Daniel Idolu, director general al aeroportului din Timişoara.
„Revenirea românilor înapoi nu este determinată de mărimea salariului, dar ce poţi să cumperi cu salariul primit. Acum două săptămâni am fost la Londra şi am folosit Uber şi m-am întâlnit doar cu români. Ei tot se plângeau că chiriile sunt mari, traficul e aglomerat, oamenii sunt stresaţi, dar toţi spuneau că au siguranţă socială, au acces la şcoli, spitale, dar pe care în România nu credeau că le aveau“, a spus Omer Tetik.
Ce au declarat speakerii în cadrul conferinţei „România 100 de ani de business“ de la Timişoara
Omer Tetik, CEO, Banca Transilvania
♦ Am avut o discuţie cu un partener portughez despre România. Noi ne plângem că România nu se dezvoltă, că sunt foarte multe reglementări, că totul este limitat, iar el mi-a zis că facem o mare greşeală. Mi-a spus că trebuie să facem o poză oraşului în care trăim în fiecare zi şi să vedem dacă în 10-20 de ani o să se dezvolte. Şi o să vedeţi că oraşul se dezvoltă frumos. Şi am ajuns în Timişoara şi văd că oraşul s-a dezvoltat frumos, este un oraş foarte frumos, iar vibe-ul (atmosfera - n. red.) este unul foarte bun. Trebuie să fiţi mândri că oamenii din alte oraşe vorbesc foarte frumos despre Timişoara.
♦ În grupul BT avem peste 8.000 de angajaţi. Sute de angajaţi trimiteau zilnic mesaje cu întrebări de tipul: câte zile de concediu mai am, câte tichete de masă primesc etc. Aveam în departamentul de HR un grup mic de oameni care răspundeau la întrebările acestea.
♦ Cu UiPath am dezvoltat o aplicaţie care verifică toate sistemele băncii şi trimite răspunsurile la aceste întrebări. Nu am redus numărul de oameni, ci acei oameni lucrează în alte domenii. Cu această aplicaţie satisfacţia colegilor a crescut, dar şi a oamenilor care lucrează acum în alte departamente.
♦ Revenirea românilor din străinătate nu ţine de mărimea salariului, ci de ce poţi să cumperi cu salariul primit. Acum două săptămâni am fost la Londra, am folosit Uber şi m-am întâlnit doar cu români. Ei tot se plângeau că chiriile sunt mari, traficul e aglomerat, oamenii sunt stresaţi, dar toţi spuneau că au siguranţă socială, au acces la şcoli, spitale, dar pe care în România nu credeau că le aveau.
♦ Sper ca cel mai mare judeţ exportator să iasă afară, să devină un exportator de businessuri, pentru că acest lucru le va oferi antreprenorilor acces la pieţe noi, dar şi resurse noi. Noi acum suntem pe piaţa din Moldova, piaţă care este mai mică decât toată Banca Transilvania. Am avut aşa acces nu doar la o piaţă nouă, ci şi la resurse noi.
♦ Eu sper ca aeroportul din Timişoara să fie candidat la a gestiona aeroporturile din Slovacia, Serbia, Slovenia şi să începem să exportăm know-how. Antreprenorii de succes din România au o mare şansă de a dezvolta businessuri şi în afară. Nu trebuie să fie o dezvoltare globală, ci poate doar într-o singură ţară din afara României. Eu văd Timişoara ca o poartă de acces în afară şi de promovare a ţării.
♦ Este o perioadă interesantă pentru că o mare parte din firme au avut un an 2017 excepţional din punctul de vedere al businessului şi profitabilităţii, iar 2018 arată la fel. Există însă o tensiune despre o tensiune. Noi nu aşteptăm nici cum o criză similară cu cea din 2008, dar pe de altă parte o decelerare a creşterii economice va veni. Asta nu înseamnă că nu vom avea creştere economică, dar va fi mai lentă, cel mai puţin o perioadă. Multe lucruri sunt legate şi de ce se întâmplă la nivel global. Noi suntem optimişti prudenţi.
Florin Vasilică, partner, head of transaction advisory services, EY România
♦ Sunt în Timişoara un număr de antreprenori foarte dinamici. Poziţia geografică a Timişoarei a ajutat foarte mult dezvoltarea businessurilor aici datorită apropierii de graniţa de vest. Dar este momentul ca antreprenorii să iasă în afara ţării, mai ales că beneficiază de această poziţie geografică.
♦ Oamenii se mută spre slujbe mai bine plătite, mai interesante, şi rămâne ca activităţile repetitive să fie făcute de aceste procese automatizate. Astfel, start-up-ul româneasc UiPath a beneficiat de o situaţie globală foarte atractivă. Foarte important este că au crescut din România şi au creat o companie globală. Este oportunitatea ţării noastre să joci la nivel mondial. Este foarte greu să faci acest lucru în industriile clasice, unde necesarul de capital este foarte mare, dar în acest domeniu al tehnologiei capitalul uman poate face o diferenţă enormă.
♦ Avem o industrie IT foarte bine dezvoltată, contribuie extrem de mult la PIB şi probabil că o să crească în viitor. Eu consider UiPath este cel mai de succes start-up românesc. Se poate, este o zonă care creşte şi având în Timişoara companiile multinaţionale care au educat forţa de muncă şi având universitate, se poate construi acest tip de companii.
♦ Antreprenorii români nu au încredere în sine. Timişoara a crescut până acum pe o situaţie geografică foarte bună, fiind foarte aproape de Germania, ţară de unde au venit mulţi investitori, aveţi o forţă de muncă calificată, mult mai calificată decât alte judeţe, iar este momentul ca antreprenorii de aici să gândească la mult mai mult şi mai mare. Vă puteţi extinde regional. Sunteţi foarte aproape de Serbia, Ungaria şi Austria, deci aveţi posibilitatea să vă extindeţi în această regiune mult mai uşor decât firmele din Bucureşti sau alte oraşe ale ţării. Provocarea cea mai mare a antreprenorilor din Timişoara este să construiască, pe baza solidă pe care o au în acest moment, companii regionale.
♦ Problemele pe care le văd oamenii de business din toată lumea în octombrie sunt mai multe. Prima este cea legată de forţele disruptive, ceea ce se întâmplă în domeniul tehnologic şi afectează întreaga lume. Al doilea factor este legat de factorii politici şi de reglementare. Urmează partea de resurse umane sau talente, unde există o problemă atât la nivel european cât şi la nivel mondial. Lucrul acesta nu se va schimba în următorii ani.
♦ Resursa umană din zona Timişoarei este foarte bine educată şi aduce valoare adăugată zonei. Am discutat cu antreprenori din zonă care spun: Da, dacă pleacă un angajat din companie şi aduc altul, atunci nu mai trebuie să-l pregătesc, intră direct în activitate. Este un lucru foarte bun.
Cătălin Olteanu-Heel, director general tehnic şi investiţii, Retim Ecologic Service SA
♦ Timişoara astăzi este într-o poziţie în care resursa umană arde foarte multe etape şi evoluează repede fără a acumula experienţa necesară pentru a susţine anumite poziţii.
♦ Astăzi, toţi avem această problemă a unei resurse umane care aşteaptă de la noi să avem grijă de ea. La un şomaj de 0,8%, angajaţii au foarte multe pretenţii. Eu când m-am angajat la Solectron (furnizor de echipamente electronice cumpărat ulterior de Flextronics - n.red.) în anul 2000 am fost ales dintre 115 oameni. Şi trebuia să demonstrezi o grămadă de aptitudini ca să te bage cineva în seamă. Astăzi, am ajuns să ne rugăm de oameni să vină. Succesul unui oraş vine la pachet cu nişte probleme mai ales când dezvoltarea este atât de rapidă.
♦ Când m-am angajat la Solectron, eram foarte bine plătiţi pentru Timişoara, dar foarte prost plătiţi la nivel european. În timp, Solectron Timişoara s-a dezvoltat, au crescut salariile. Sub ochii mei, joburi făcute preponderent de oameni au dispărut şi au fost înlocuite de maşini. Era de exemplu activitatea de inspecţie vizuală. La un moment dat pe fiecare linie de producţie erau 5-6 persoane care făceau inspecţie vizuală. Ulterior, a fost mai ieftin să cumpărăm maşini specializate şi când am făcut comparaţie am văzut că, la noile salarii, era mai ieftin să cumpărăm aceste maşini. Aveai un inginer care le programa pe toate şi înlocuiai astfel câte şapte persoane pe fiecare linie de producţie. În FM Logistics aveam o problemă la control calitate. Avem un client din industria cosmetică şi aveam produse foarte mici care se pierdeau foarte uşor. Am investit în nişte sisteme automate, în nişte senzori care cântăreau cutiile şi am înlocuit oamenii care lucrau în departamentul calitate.
♦ Trebuie să rezolvăm problema forţei de muncă.
♦ De exemplu, Finlanda a trăit din Nokia prin simplul fapt că acea companie devenise numărul unu în telefonie mobilă. Mi-aş dori să avem şi noi un start-up care să pună România pe hartă cu un produs pe care nu-l are nimeni. Am învăţat la marketing că trebuie să avem o ofertă unică de vânzare. Nu-mi dau seama care este oferta unică de vânzare a României. Mi-aş dori să fie palinca. Aş vrea să avem un produs românesc, să inventeze cineva, aşa cum a făcut Traian Vuia, să fie un om care să creeze un produs pe care să şi-l dorească toţi şi să fie al nostru.
♦ Eu văd Timişoara-Arad ca un hub regional. Este o chestiune de timp până când oamenii din jur vor veni aici. Pentru moment se întâmplă acea imigraţie internă, maşinile de Timiş devin minoritare. Dar cu timpul, datorită dezvoltării businessurilor şi creşterii economiei locale, vor fi încurajaţi şi străinii să vină aici. Acum 150 de ani a fost o imigraţie de italieni. Eu cred că Timişoara va avea o zonă metropolitană unită cu Aradul şi cred că viitorul Timişoarei va fi această uniune economică cu Aradul.
Horaţiu Moldovan, fondator şi administrator, Lasting System
♦ Antreprenorii trăiesc în viitor, nu în prezent. Eu viitorul îl văd în zona de proprietate intelectuală. Până la urmă, ceea ce se exploatează în România este resursa umană, forţa de muncă, iar ca antreprenor o să ai 5% peste toate eforturile care se fac acolo. De fapt, din punctul meu de vedere, singura variantă de dezvoltare pe termen lung este legată de proprietatea intelectuală. În loc de o creştere liniară, există acel potenţial de creştere precum o crosă de hochei. Avem foarte multe de făcut şi cred că este nevoie să fim mult mai avansaţi în această direcţie. Capitalul românesc are nevoie să se întărească.
♦ Faptul că există multinaţionale în România este foarte bine, aceasta sunt foarte bune în formarea oamenilor, au foarte multe locuri de muncă bine plătite. Dar dacă discutăm despre capitalul românesc versus multinaţionale, ştim că multinaţionalele aşa cum au venit pot la fel de bine să şi plece, dar capitalul românesc probabil că va rămâne aici, iar şansa de dezvoltare este aceasta de proprietate intelectuală. Cred că în orice domeniu ne putem gândi la acest mod şi în orice domeniu există un potenţial de creştere exponenţială. Aici este miza. În lume există tot felul de exemple de ţări cu antreprenoriat de succes. Într-o situaţie cu totul particulară este Israel, care are nişte condiţii speciale acolo, dar dacă ne uităm strict la zona de antreprenoriat, clar au dovedit o performanţă în pornirea şi dezvoltarea firmelor. În momentul în care discuţi de poprietate intelectuală, trebuie să discuţi de cercetare şi de domenii unde poţi deveni numărul unu mondial. Eu viitorul aşa îl văd.
♦ Mi-aş dori să fie din ce în ce mai multe firme, start-up-uri, oameni care să vină cu produse şi servicii la nivel global. Jocul la acest moment este la nivel global, nu local. Şi pe de altă parte, să vină investitori care să finanţeze aceste idei sau start-up-uri. Rata la nivel global este probabil unu la zece ca reuşită, dar acel unu care reuşeşte probabil că acoperă cu mult toate costurile cu cele nouă companii care nu au avut succes.
♦ Ca o concluzie, cercetare şi proprietate intelectuală, acolo este viitorul. Şi când vom ajunge să ne apropiem de acest deziderat, atunci oraşul, regiunea, ţara se vor dezvolta.
Corina Macri, fondator, Macri Academy
♦ Pornind de la nevoia din ce în ce mai acută de formare a personalului în domeniul HoReCa, am pornit o afacere în acest domeniu. Credem că a venit momentul să investim mai mult în educaţia oamenilor din acest domeniu şi să alocăm mai mult timp pentru acest lucru.
♦ Ideea de la care am pornit, aceea că nu ne mai putem dezvolta fără a investi în angajaţii noştri, se tranformă în realitate şi într-o necesitate. Timişoara se dezvoltă mult mai rapid decât ne-am aşteptat, dar am constatat că dezvoltarea economică este mult mai rapidă decât cea a resurselor umane. Iar acum trebuie să dăm o mai mare importanţă resursei umane pentru a ţine pasul cu această dezvoltare economică. Toate aceste businessuri din Timişoara care cresc au nevoie de oameni care să susţină dezvoltarea.
♦ În domeniul HoReCa nu ştiu în ce măsură, roboţii vor putea înlocui personalul uman.
♦ Cred că pentru o mai bună ergonomie a muncii, productivitate, tehnologia este un plus.
♦ Timişoara reprezintă un pol de creştere fantastic, trebuie să exploatăm acest potenţial cu ce avem aici, să ţinem oamenii în companii şi să ne dezvoltăm regiunea. Cu exemplul pe care îl putem da noi.
♦ Nu cred că doar situaţia financiară îi ţine pe oameni în ţară. Ei se uită şi la sistemul de educaţie, sănătate, dar şi la stabilitate.
♦ Noi am început să investim în oameni astfel încât să le asigurăm o dezvoltare personală, nu doar profesională.
♦ Vrem să furnizăm în piaţă oameni aşa cum cer clienţii în prezent. Degeaba ai ospătari care au facultate dar care nu pot interacţiona bine sau nu pot zâmbi clienţilor.
Adrian Bădescu, fondator, Clinicile Medici’s Timişoara
♦ În ultimul an, am avut peste 100.000 de intrări în clinici, echivalentul aproape al unei treimi din populaţia Timişoarei.
♦ Eu cred că Timişoara este acolo unde trebuie. Suntem pesimişti. Spiritul german este uşor pesimist şi am preluat şi noi acest pesimism. Timişoara are peste 100 de inovaţii, a fost pe primul loc în nenumărate în România, în regiune sau chiar în Europa. Timişoara este pe locul doi ca economie în România după polul Bucureşti-Ilfov şi are a doua cea mai bună universitate – Universitatea de Vest. Este firesc că suntem pesimişiti.
♦ Eu cred foarte mult în parteneriate. Cred că una dintre soluţiile de viitor pentru Timişoara, dar şi pentru România, este cea care ţine de cercetare, educaţie şi cultură. Cu cât oamenii sunt mai slab pregătiţi, cu atât nivelul calităţii produselor pe care le realizăm este mai mic. Cu cât reuşim să creăm produse mai inovative cu oameni mai performanţi şi cu idei inovative, cu atât nivelul oraşului, al zonei, al României se va ridica.
♦ Timişoara are o problemă comparativ cu Clujul. Clujul are peste 50.000 de studenţi care ies de pe băncile facultăţii în fiecare an, în timp ce Timişoara are circa 30.000. Timişoara are nevoie de o universitate metropolitană şi de o accentuare a culturii, a educaţiei şi a cercetării. Un număr mai mare de absolvenţi de facultate înseamnă mai multă forţă de muncă în IT, în cercetare, în medicină şi în alte domenii.
♦ S-au întors medici din afară de când au crescut salariile. Dar nu doar atât. În momentul de faţă, în acest domeniu, este o autostradă cu dublu sens. În prezent, sunt medici care vin şi sunt medici care pleacă în străinătate.
♦ Avem patru colegi din India, unul din Italia, unul din Serbia şi avem mulţi colegi care s-au decis să vină înapoi. Eu cred în viitorul Timişoarei, cred într-un viitor educat şi bazat pe inovaţie. Peste 30-100 de ani şansa Timişoarei este să se poziţioneze ca vârf de tehnologii inovative şi pe servicii performante.
♦ O piaţă cu salarii mari dar fără educaţie este o păcăleală. Dacă vom reuşi să creştem în paralel şi educaţia şi salariile, ar fi foarte bine. Multinaţionala este o şcoală, ne-a învăţat să fim mai disciplinaţi, ne-a învăţat de la a da corect un feedback până la a crea performanţă.
♦ Sunt businessuri, precum Cramele Recaş, care ies în afară. Turcia este un exemplu de urmat pentru că are cele mai bune lanţuri medicale. A avut viziunea de a-şi trimite medicii masiv la formare, i-a adus înapoi, i-a integrat în lanţuri mari, iar în momentul de faţă Turcia atrage pacienţi din Rusia sau Uniunea Europeană. Timişoara are o şcoală medicală foarte bună, trebuie doar consolidată şi să aducă bani. Vânzarea unui produs nu trebuie neapărat să depăşească graniţa ţării, ci poate să aducă valută din afară în interiorul ţării. Nu m-aş baza foarte mult pe stat. Însă, capacitatea cea mai importantă a antreprenorului este aceea de a fi creativ, să-şi asume un risc moderat şi să aibă puterea de a vedea oportunităţile de a ieşi în afară.
Iulian Daniel Idolu, director general, Aeroportul Internaţional Traian Vuia Timişoara
♦ Aeroportul este un indicator al vieţii sociale, culturale, economice ale unei zone. Este un indicator, nu un obiect de infrastructură. Traficul de pe aeroportul Timişoara a crescut de la 200.000 de oameni în anul 2000 la 1,6 milioane de pasageri anul trecut. Este un indicator care reflectă dinamica economică. Un alt indicatorul este volumul de marfă transportat cu avionul. Exceptând Bucureştiul, prin aeroportul Timişoara se transportă 68% din volumul de marfă transportat cu avionul din şi spre România. Comparativ, în Cluj procentul este de 34%.
♦ Sper ca la 1 noiembrie să se semneze cererea de finanţare pentru noul terminal. Investiţiile în terminal, echipamente de securitate şi siguranţă se vor ridica la circa 50 de milioane de euro. Cred că după această dezvoltare care va fi finalizată la 31 decembrie 2019 vor fi condiţii mai bune de trafic, mai mult confort, dar nu înseamnă că ne dorim un aeroport luxos. Un nivel superior costă, costuri care se traduc în tarife mai mari pentru companiile aeriene şi care la rândul lor transferă o parte din aceste costuri în tariful biletelor. Noi vrem să creştem traficul printr-o infrastructură decentă, confortabilă şi sigură, dar nu vrem un aeroport luxos.
♦ Cred că această investiţie va satisface pe o perioadă de cinci - zece ani creşterea de trafic. Timişoara are un potenţial de creştere economică, demografică. Dacă ne comparăm cu Graz, Rotterdam şi altele, suntem chiar bine ca număr de pasageri. În cazul unor oraşe precum Iaşiul, mulţi dintre pasageri sunt cei care pleacă la muncă în străinătate. De la Timişoara, fiind autostrada aproape, pot pleca şi cu maşina. Sunt mulţi factori care influenţează dezvoltarea traficului, dar nu putem fi mai optimişti decât este necesar.
♦ Nici nu m-aş fi gândit că o cursă Timişoara-Berlin nu va funcţiona. Compania aeriană a investit pentru a susţine această relaţie, dar la un moment dat a zis stop, nu mai pot merge pe pierdere. Aeroportul pune la dispoziţie infrastructura, dar dacă nu există piaţă… Nu vin avioanele pur şi simplu pentru că ne înţelegem cu un conducător de companie aeriană.
♦ Sunt premise ca în sezonul de vară să anunţăm rute noi, dar nu ştim cu siguranţă, pentru că negocierile durează 6-12 luni. Sigur în primăvară 3-4 destinaţii vor fi în plus, dar cred că vor fi şi în minus. De exemplu, Bari este o destinaţie care merge.
♦ Nu cred că vor mai veni românii plecaţi în străinătate înapoi, dar măcar să-i păstrăm pe cei pe care îi avem aici.
