Special

Conferinţă ZF - Energie. Cătălin Stancu, şeful Electrica: „Adevărul e că există o lipsă de capacitate de producţie de energie în momentele de vârf de consum“

200 de participanţi au dezbătut ieri cele mai arzătoare probleme de pe piaţa energiei

Autor: Alina-Elena Vasiliu, Alex Ciutacu

13.12.2017, 00:08 787

România are nevoie de noi capa­ci­tăţi de producţie de energie pen­tru a face faţă consumului în creş­tere, în condiţiile în care sis­temul actual este învechit. Şocurile precum cel care a avut loc la începutul aces­tui an, când preţul energiei a înregistrat va­lori record pe bursă, chiar şi de 100 de euro/MWh, sunt generate de lipsa capaci­tă­ţi­lor de producţie, dincolo de condiţiile meteo­rolo­gice sau de activitatea traderilor pe bursă.

Până când noi investiţii îşi vor face simţite efec­tele, adică peste câţiva ani, preţurile ră­mân ridicate, ca urmare a unei cereri mari baza­te pe o ofertă mai redusă. Aces­tea sunt con­cluziile conferinţei „Piaţa energiei electri­ce, în tensiune maximă“, eveniment organi­zat de ZF în parteneriat cu Nuclearelectrica, Romgaz, Transelectrica şi OMV Petrom.

„Când preţul unei materii prime cum este ener­gia creşte cu 30%, asta indică un dez­echi­li­bru major în piaţă, nu priveşte doar o in­dus­trie, e mult mai serios. Preţul la care am în­che­iat contracte pentru ianuarie este de 280 lei/MW“, a spus Cătălin Stancu, directorul general al distribuitorului şi furnizorului Elec­tri­ca, o companie cu afaceri de 1,3 mld. lei anul trecut.

El a mai spus că, pentru anumite perioade, cum sunt cele de vârf (intervalul orar 7-23) sau pe­­rioada iernii, este nevoie de construcţia de ca­pa­cităţi noi, pentru că cele existente sunt depăşite.

„Dacă astăzi începem să facem investiţii, vom avea efectele peste cinci ani. În acest moment există o lipsă de capacitate care determină o creştere de preţuri. Acest lucru s-a întâmplat şi în ianuarie şi februarie“, spune Cătălin Stancu.

Participanţii la dezbateri au spus că o situaţie similară cu cea de la începutul acestui an, când preţurile pe bursa de energie Opcom au stat timp de o săptămână la 100 euro/MWh, faţă de o medie de 33 euro/MWh, se poate repeta oricând apare o cerere mai mare decât oferta disponibilă în piaţă.

„Anul trecut a fost o iarnă autentică şi creşteri de preţ s-au înregistrat pe toate pieţele, nu doar în România. Dacă preţul la nivel regional, european scade, în mod natural scade şi preţul în România şi invers“, a explicat Virgiliu Ivan, directorul dispecerului energetic naţional Transelectrica.

Reprezentanţii furnizorilor sunt de părere că majorările de preţ reflectă o situaţie ciclică şi că investiţiile în noi capacităţi de producţie trebuie făcute în mod cumpătat, pentru a nu ajunge în situaţia închiderii acestora atunci când nu mai sunt necesare.

„Preţul energiei pe PZU (piaţa pentru ziua următoare - n. red.) a fost cam la 100 lei/MW în 2008, iar în 2009 s-a dus spre 150-160 lei/MW. În 2012 a ajuns spre 220 lei/MW, iar în 2015 a revenit la o medie de 145-150 lei/MW. Când piaţa devine saturată, acest lucru duce la scă­derea preţurilor“, spune Cristina Micu, mem­bru al boardului AFEER (Asociaţia Furnizo­rilor de Energie Electrică din România).

Unul dintre jucătorii care au demarat lucrări de construcţie a unor noi capacităţi de producţie este Romgaz, producător şi furnizor de gaze naturale. Compania investeşte 268 de milioane de euro într-o centrală electrică la Iernut, care va fi deschisă cel târziu la începutul lui 2020. Centrala va avea o putere instalată de 430 de MW şi va genera aproximativ 150 de locuri de muncă.

„Iernutul a fost preluat de către Romgaz din 2013 şi de atunci am încercat să ne gândim ce se poate face cu acea centrală, ce putem să facem cu producţia de energie electrică din acea zonă. Nu este atât de simplu să faci investiţii mari. Este foarte important să ai resursele necesare, dar sunt anumite oprelişti în calea desfăşurării de proiecte. Este foarte important pentru noi să producem mai mult cu mai puţine resurse, cu mai puţin combustibil“, spune Bela Balasz, directorul direcţiei de management energie al Romgaz.

Tot în sectorul investiţiilor, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din Ro­mânia, spune că are în vedere retehnologizarea unor proiecte, printre care cele de la Vidraru, Retezat sau Porţile de Fier.

„Tot sistemul energetic naţional este învechit, are o durată de viaţă depăşită de mult. Este o perioadă prielnică pentru investiţii şi efectele se vor vedea în 4-5 ani. Vom intra cu peste 40 de MW anul viitor în producţie“, spune Bogdan Nicolae Badea, preşedintele directoratului Hidroelectrica. În prezent, compania are o putere instalată de 6.442 MW.

De cealaltă parte, consumatori industriali mari, precum Sidex Galaţi, cu un consum lunar de peste 130.000 MWh, spun că preţurile mari au efecte negative asupra companiilor în care ponderea energiei este mare în costurile totale.

„Avem cele mai mari preţuri din UE în ceea ce priveşte transportul de energie electrică şi alte taxe, precum distribuţia sau cogenerarea. Aproximativ jumătate din preţul final vine din aceste taxe“, a spus Ionel Borş, country manager Sidex, prezent la eveniment.

Marţi după-amiază, energia se tranzacţiona pe Opcom la 221,44 lei/MWh. Spre comparaţie, în primele nouă luni din acest an, preţul mediu al energiei a fost de 215,16 lei/MWh, în creştere cu 55% faţă de media de 138 de lei/MWh din perioada similară a anului trecut.

„Fără investiţii, fără producţie, fără adu­cerea investitorilor pentru a crea noi consuma­tori nu vom trece niciodată peste aceste pro­bleme“, a concluzionat Viorel Tudose, acţionar al companiei furnizoare de energie electrică Ge­tica 95, printre clienţii căreia se numără dez­vol­tatorul imobiliar NEPI şi retailerul Dedeman.

 
 

Conferinţa ZF „Piaţa energiei electrice“

 

Bela Balazs, director, Direcţia management energie Romgaz

♦ Centrala Electrică de la Iernut va fi deschisă la sfârşitul anului 2019 sau la începutul lui 2020. Investiţia este de 268 de milioane de euro, iar centrala va avea o putere instalată de 430 de MW şi va genera aproximativ 150 de locuri de muncă.

n Nu este atât de simplu să faci investiţii mari. Este foarte important să ai resursele necesare, dar sunt anumite oprelişti în calea desfăşurării de proiecte. Este foarte important pentru noi să producem mai mult cu mai puţine resurse, cu mai puţin combustibil.

♦ Iernutul a fost preluat de către Romgaz din 2013 şi de atunci am încercat să ne gândim ce se poate face cu acea centrală, ce putem să facem cu producţia de energie electrică din acea zonă. Piaţa românească este conectată cu pieţele din jurul nostru, probabil în câţiva ani de zile vom vorbi şi despre o piaţă unică europeană şi trebuie să fim pregătiţi.

♦ Hotărârea 1096/2013 (pentru aprobarea mecanismului de alocare tranzitorie cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră producătorilor de energie electrică, pentru perioada 2013-2020 - n. red.) dă posibilitatea investitorilor să facă investiţii pentru noua eră, fără emisii de dioxid de carbon. Noi suntem pregătiţi cu strategia pentru o perioadă de 10 ani şi suntem prezenţi cu o centrală combinată, gaze-apă.

♦ Ne-am propus să eficientizăm activitatea centralei de la Iernut. Am început din 2013 studiul de fezabilitate, am avut diferite scenarii care ne-au condus la concluzia finală. Între grupurile existente de la Iernut şi grupurile la care ne-am gândit noi este o diferenţă de 15-25 de procente în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de carbon.

♦ Ne-am gândit mult ce soluţie să alegem pentru noua investiţie de la Iernut şi în final am ales un scenariu, un ciclu combinat gaze-aburi, o putere instalată de 430 MW şi o eficienţă electrică brută la sarcină nominală de minimum 56%.

♦ Investiţia a fost de 268 de milioane de euro, termenul de finalizare a lucrărilor este de 36 de luni, iar la sfârşitul anului 2019, începutul anului 2020 o deschidem. Aceasta va funcţiona pe baza a 4 turbine cu gaz, 4 cazane recuperatoare şi 2 turbine cu aburi.

♦ Vom avea la 150 de locuri de muncă când va funcţiona. În timpul construcţiei vom ajunge la 600-800 de persoane, angajaţi din zonă.

♦ Este greu să faci investiţii pentru că toată procedura de achiziţie este o procedură foarte serioasă, stufoasă, trebuie să treci prin foarte multe faze. Trebuie să depui anumite cereri pentru avize, mi se pare mie greoaie toată legislaţia din spatele unor achiziţii de genul acesta. Nu este uşor să faci toată documentaţia, trebuie să ai grijă să respecţi toate fazele, am avut multe nelămuriri, trebuie să existe un organ care să verifice legalitatea.

♦ În următorii 2 ani trebuie să asigurăm combustibil şi funcţionabilitatea instalaţiilor. Asta înseamnă că putem vinde în piaţă, cât avem capacitate, adică maximum 600 MW.

 
 

Cristina Micu, membru board Asociaţia Furnizorilor de Energie Electrică din România

♦ Rolul furnizorului este de a cumpăra energie, de a face managementul achiziţiei şi a vinde la cel mai mic preţ. Oricât de frumos, inteligent, sofisticat ai fi, consumatorul va pleca în momentul în care dai un preţ prea mare.

♦ Există mai multe riscuri cu care se confruntă furnizorii. Închei acum contractul, nu ştii dacă consumatorul tău va consuma pe prognoza actuală. Pe piaţa engros avem clauze de reziliere, pe cea cu amănuntul, consumatorul poate pleca cu aviz de 21 de zile fără să plătească nimic.

♦ Ca furnizor al consumatorilor este un risc al exercitării opţiunii de cumpărare. Trimiţi oferta consumatorului, trebuie să aştepţi răspunsul, iar el se poate răzgândi. Există riscul de credit, în momentul în care ai o poziţie de cumpărare mai mult pe PZU-uri, banca poate spune la un moment dat că nu mai vrea să susţină creditul pentru că furnizorii s-au transformat în mici bănci care îşi obţin credibilitate de la alte bănci, şi te trezeşti la mijlocul lunii că ţi s-a oprit finanţarea.

♦ Piaţa este foarte nervoasă. Exceptând anul 2005, PZU a fost cam la 100 lei/MW în 2008, iar în 2009 s-a dus spre 150-160 lei/MW. În 2012 a ajuns spre 220 lei/MW, iar în 2015 a revenit la o medie de 145-150 lei/MW.

♦ Când piaţa devine saturată, acest lucru duce la scăderea preţurilor. Când scad preţurile, producţia este redusă, efectele durează mult până a fi observate.

♦ Din 2012 au apărut energiile regenerabile. Ele au venit şi au scos alţi producători din piaţă. Când preţurile sunt mari pierd furnizorii, când preţurile sunt mici, pierd producătorii.

♦ Noi avem un cadru de reglementare foarte rigid. Rămânem cu o supracapacitate dacă vom continua să investim aiurea. Ce facem cu această supracapacitate? În afară de partea de reglementare, trebuie să luăm în calcul şi evoluţia tehnologică.

 
 

Bogdan Nicolae Badea, preşedintele directoratului Hidroelectrica

♦ Companiile energetice nu sunt ONG-uri, fiecare acţionar solicită un randament cât mai bun. Anul acesta Hidroelectrica a demonstrat că poate da dividende foarte mari acţionarilor, dar în paralel cu aceste dividende a trebuit să accelerăm investiţiile. Devine din ce în ce mai greu să faci investiţii în România.

♦ Din punctul de vedere al producătorilor de energie electrică, a fost o iarnă mai complicată. Iarna are mereu o anumită specificitate, din punct de vedere tehnic există anumite pregătiri speciale, nu cred că există varianta în care să ne apropiem de un blackout ca urmare a lipsei capacităţii de producţie.

♦ Ceea ce s-a întâmplat iarna trecută a fost rezultatul unui comportament al unor traderi de energie.

♦ S-a dărâmat o paradigmă, aceea că în permanenţă vor scădea preţurile la energie. Sunt diverse conjuncturi care pot genera o creştere punctuală a preţului.

♦ Este total incorect să se dea vina pe producători pentru creşterea preţurilor. Tot sistemul energetic naţional este învechit, are o durată de viaţă depăşită de mult. Fiecare dintre operatori a intrat în programe ample de tehnologizare şi chiar are investiţii noi, aşa cum se întâmplă şi la Hidroelectrica. Este fals că energia hidro este ieftină comparativ cu alte resurse. Probabil, la un termen normal de investiţie, preţul energiei s-ar duce la 70-80 de euro dacă am construi de la zero sistemul energetic.

♦ Încercăm să ne securizăm portofoliul şi ne-am lansat în investiţii extrem de costisitoare, suntem în investiţii de peste 70 de milioane de euro, vom relua în iarnă lucrările la Vidraru - peste 180 de milioane de euro, retehnologizarea la Măricelu - 180 de milioane de euro, centrala de la Retezat - 100 de milioane de euro. Porţile de Fier au intrat într-o retehnologizare. Este o perioadă prielnică pentru investiţii şi efectele se vor vedea în 4-5 ani. Vom intra cu peste 40 de MW anul viitor în producţie.

 
 

Cătălin Stancu, director general Electrica

♦ Când preţul unei materii prime cum este energia creşte cu 30%, asta indică un dezechilibru major în piaţă, nu priveşte doar o industrie, e mult mai serios.

♦ Este nevoie mai ales pe anumite perioade (vârf/iarnă) de soluţii pe termen scurt care pot fi construcţiile de capacităţi noi (care de obicei necesită 4-5 ani pentru un proiect). De exemplu, o soluţie ar fi Centrale Virtuale (VPP), unde poţi solicita unui client să-şi reducă pentru o anumită perioadă consumul, contra unui preţ.

♦ Pe termen mediu, capacităţi noi cu intrare rapidă în piaţă şi cost al tehnologiei scăzut sau cost variabil scăzut sunt necesare. Şi aici însă e nevoie de predictibilitate pentru a avea un plan de afaceri sustenabil.

♦ Intrăm în 2018 cu tot necesarul de energie asigurat. Problema esenţială rămâne găsirea unui punct de echilibru al unei industrii care este esenţială pentru competitivitatea economiei.

♦ Dacă astăzi începem să facem investiţii, vom avea efectele peste 5 ani. În acest moment există o lipsă de capacitate care determină o creştere de preţuri. Acest lucru s-a întâmplat şi în ianuarie şi februarie. Ar trebui să vedem ce e de făcut anul viitor pentru a regăsi echilibrul.

♦ Preţul la care se tranzacţionează energia acum pentru ianuarie este de 280 lei/MW.

 
 

Viorel Tudose, acţionar Getica 95

♦ Producătorii de energie trebuie să producă profit. În vara anului 2016, foarte multe licitaţii organizate pe toate bursele OPCOM-ului se anulau pentru că nu existau participanţi. Furnizorii îşi frecau mâinile şi nimeni nu cumpăra.

♦ Există doi vectori care au dus la situaţia din ianuarie: presiunea pusă de consumatorul final pe furnizor şi furnizorul pe producător, care ne-a dus la preţurile catastrofale, şi panica din noiembrie 2016.

♦ Preţul a urcat artificial, nu a fost mare diferenţă faţă de iarna precedentă, să fim serioşi. A intervenit panica, traderii, văzând că nu mai au unde să-şi închidă poziţiile, au început să ridice preţurile. Panica continuă şi în zilele noastre, deşi unele poziţii sunt închise, toată lumea încearcă să se poziţioneze, dar nimeni nu înţelege că nu poţi pune constant presiune pe furnizor.

♦ Producătorii nu au nici cea mai mică problemă în a-şi încasa banii pe energie.

♦ Fără investiţii, fără producţie, fără aducerea investitorilor pentru a crea noi consumatori nu vom trece niciodată peste aceste probleme.

 
 

Emanuel Babici, vicepreşedinte Uzinsider

♦ Preţurile mari la energie duc la dispariţia unor companii, în care ponderea energiei este mare în costurile totale.

♦ Se vorbeşte tot timpul despre impactul preţurilor asupra producătorilor şi a furnizorilor, dar niciodată nu se vorbeşte despre consumator.

 
 

Ionel Borş, country manager Sidex

♦ Avem cele mai mari preţuri din UE în ceea ce priveşte transportul de energie electrică şi alte taxe, precum distribuţia sau cogenerarea. Aproximativ jumătate din preţul final vine din aceste taxe.

♦ În Germania, preţurile la energie pentru consumatorii industriali au ajuns mai mici decât în România pentru că statul compensează cheltuielile cu certificatele.

 
 

Petre Ianc, preşedinte Societatea Română de Metalurgie

♦ Aproape toate businessurile se leagă de domeniul energetic, astfel că preţurile au o foarte mare influenţă.

♦ Ar trebui ca producătorii de energie să se concentreze pe mai multe resurse simultan, nu să existe monopol pe o singură resursă, cum este apa.

♦ Energia este o materie primă. Important este cum o foloseşti pentru a avea producţie industrială.

♦ România nu mai are lanţuri de valoare adăugată. Exportăm cupru sub formă de minereu.

♦ O strategie energetică este fără sens dacă nu ai o strategie industrială. În toate ţările dezvoltate ale lumii, există o coordonare între politica energetică şi cea industrială pentru a fi competitivi în producţia de oţel, de ciment sau de automobile.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO