Accesul la forţă de muncă, la clienţi, păstrarea lor, dar şi accesul la finanţare sunt temele care îi frământă cel mai mult pe antreprenorii din Timişoara, un oraş dominat de industrie, dar care are nevoie să-şi găsească unitatea la nivel antreprenorial. Soluţia? „Dacă ţie îţi va merge bine, şi mie îmi va merge bine, iar dacă am nevoie de ceva pentru businessul meu, cum ar fi să cumpăr de la cineva aflat cât mai aproape de mine, pe strada mea, în cartierul meu sau în oraşul meu?“
„Accesul la finanţare este una dintre problemele antreprenorilor aflaţi la început de drum, dar nu se compară cu accesul la forţa de muncă sau la clienţii care să cumpere produsul. De altfel, nu e sănătos, în economie, ca toate ideile să îşi găsească finanţare. Noi am dat foarte multe credite, dar noi nu dăm ca un investitor. Din fericire însă, acum găseşti bani”, a spus Tiberiu Moisă, director general adjunct IMM şi MidCo la Banca Transilvania.
El a fost prezent la conferinţa Hello, Timişoara!, organizată de Ziarul Financiar şi Banca Transilvania, un eveniment la care au participat peste 150 de oameni, antreprenori din producţie, servicii, industrii creative, entertainment sau organizări de evenimente.
Timişul este al doilea cel mai puternic pol de business din România, raportat la cifra de afaceri a companiilor, după regiunea Bucureşti-Ilfov, cu un rulaj de 66 mld. lei în 2018. Este al doilea mare angajator (cu 200.000 de oameni în companii), este prima opţiune de investiţie a giganţilor din industria componentelor auto, dar nu are nicio companie antreprenorială care să fi ajuns la cel puţin 100 de milioane de euro cifră de afaceri. Artoil, cea mai mare firmă antreprenorială din judeţ, un trader de carburanţi, a avut în 2018 o cifră de afaceri de 95 mil. euro cu numai 18 angajaţi. „Depinde foarte mult de noi unde o să ajungă Timişoara în zece ani. În zece ani provocarea va fi să facem ceva împreună, să fim prieteni. Cu cât mai bine merge pentru tine, cu atât mai bine merge şi pentru mine. Tu ai firmă de transport, eu am firmă de mobilă şi ne ajutăm. Aici este cheia”, crede Andreas Samuelsson, un suedez mutat în România de un deceniu şi jumătate care realizează produse din lemn şi din piele. Kenosis, afacerea lui Andreas Samuelsson, are vânzări estimate la 150.000 de euro anual.
Pe de altă parte, David Alb, proprietarul Senneville, un business dulce, care face produse de patiserie şi cofetărie atât pentru clienţii direcţi, cât şi pentru cei corporate sau evenimente private (nunţi, botezuri, majorate) spune că a primit în cursul zilei de joi, 5 martie, patru cereri de francizare a conceputului, de la oameni din Timişoara, Oradea, Cluj şi un oraş mai mic din judeţul Timiş. Acest lucru arată că economia se mişcă, iar active circulante există.
Totodată, antreprenorii prezenţi în cadrul conferinţei spun că oamenii de afaceri locali trebuie să discute despre businessul lor şi să creeze comunităţi prin care să se sprijine reciproc. „Întâlnirile mai dese ar facilita dezvoltarea oraşului. Oamenii din Timişoara să ar trebui să vadă oamenii care au avut curajul să se arunce, să rişte totul”, adaugă Daniel Craia, antreprenor, incubART Makerspace, incubator de afaceri şi spaţiu pentru tinerii din industria creativă. „Luăm în considerare o finanţare printr-un sistem de crowdfounding. Suntem deschişi la orice tip de asociere, preferăm să mâncăm o felie dintr-o pizza mare, decât să mâncăm una mică singuri”, a spus Victor Balaniuc, fondator al Front Row Events, companie ce organizează festivaluri, evenimente. Antreprenorul ar avea nevoie de o finanţare, deoarece îşi propune să dezvolte şi alte direcţii de business în zone precum IT-ul, mediul ecologic sau fitnessul.
Antreprenorii prezenţi la eveniment au mai spus că trendul Timişoarei în business este ascendent, oameni creativi şi entuziasmaţi există, la fel şi dorinţa de a întreprinde ceva, iar cu sprijinul potrivit, Timişoara ar putea da economiei businessuri prospere.
Tiberiu Moisă, director general adjunct IMM şi MidCo, Banca Transilvania
►Am o mare admiraţie pentru tot ce înseamnă antreprenoriat în România, dar nu e o ţară în care infrastructura, chiar dacă s-a îmbunătăţit în ultimii ani, să te îndemne din toate părţile să îţi faci o afacere, să îţi asumi riscurile.
►Sunt pasionat de dinamica oraşelor din România, mă uit care oraşe se dezvoltă, de unde apar ideile noi, ce oraşe vor schimba în viitor societatea românească, de la Timişoara, Iaşi, Cluj sau Bucureşti.
►Sunt mulţi oameni care pot porni să contruiască ceva şi sunt convins că vom descoperi mulţi şi în Timişoara. Timişoara evoluează frumos, e un oraş în care se întâmplă multe lucruri, sunt mulţi antreprenori tineri.
►Acum, în retail apar branduri noi ca în afară. În zece ani s-ar putea să fie altfel lucrurile. Faptul că nu avem acum mai multe companii ca Dedeman nu înseamnă prea mult, dar acum avem acces la bani. În economie şi în business nimic nu e definitiv, totul se poate schimba.
►Accesul la finanţare este una dintre problemele antreprenorilor aflaţi la început de drum, dar nu se compară cu accesul la forţa de muncă sau la clienţii care să cumpere produsele. De altfel, nu e sănătos, în economie, ca toate ideile să îşi găsească finanţare. Noi am dat foarte multe credite, dar noi nu suntem investitori. Acum, bani găseşti, dar poate nu în forma pe care o vrei.
►Băncile nu sunt investitori, ele sunt parteneri comerciali. Ele nu sunt dispuse să negocieze prea mult condiţiile. Nu avem bani (românii – n.red.) câţi au germanii sau francezii, dar avem mai mulţi decât acum 10-15 ani. Trebuie să aşteptăm să se creeze această clasă de investitori.
►Să începem să folosim resursele locale! Acesta este un nivel puternic pentru oraşele României şi cred că se va întâmpla asta. Trebuie să avem un scop comun, cred în ideea că dacă am nevoie de ceva, găsesc la cineva de pe strada mea, din cartierul meu sau oraşul meu.
►În antreprenoriat nu e nimic mai important decât acţiunea.
Andreas Samuelsson, antreprenor, Kenosis Design
►Sunt de 15 ani în România. Depinde foarte mult de noi unde o să ajungă Timişoara în zece ani. E mai greu să faci business în România decât în Suedia şi eu îmi doresc să fac asta doar cu oameni buni.
►În zece ani provocarea mea este să facem ceva împreună. Să nu mai avem un business care are succes azi, ci un business care are succes în inimile oamenilor, un business transformator.
►E important să provoci oamenii să gândească, să facă tot mai mult. Compania noastră e o seră care creşte oameni, investim în ei. În timp ce facem asta, facem şi mobilă.
►Noi încercăm să creăm un produs unic, care are o poveste, suntem atenţi la detalii, iar scopul nostru este să aibă o influenţă bună în societate.
►Am început cu tocătoare mici, care au început să fie apoi şi mese. Dacă angajezi un om, nu poţi să îl pui să facă o masă în prima zi. După ce învaţă să facă tocătoare mici, îl pui să facă un tocător de 2 metri.
►Îmi doresc să facem cele mai bune tocătoare din Timişoara, din România şi din Europa.
►Trebuie să fim prieteni. Dacă îţi merge ţie bine, îmi merge şi mie. Nu putem să sărim pasul de maturitate. Realitatea e cum sunt eu cu tine.
►În Timişoara poate veni o explozie (în business), dar e mare nevoie de ajutor reciproc.
Mihai Lambrino, antreprenor, Vinto
►Vinto este un gastro wine bar, o afacere de familie, făcută de mine şi soţia mea. Am crescut în trei ani repede, sper să creştem în continuare repede. Eu sunt designer, am lucrat 12 ani în advertising şi am reuşit să ne poziţionăm bine.
►Acest business nu e doar un restaurant sau un wine bar, ci şi un punct turistic. Eu sunt un turist gastronomic. Vinto s-a născut din pasiunea puternică pentru vin şi gastronomie.
►În zece ani văd Timişoara pe o poziţie superioară, dar trebuie să vedem cum se dezvoltă şi consumatorul. Cred că o să crească consumul, cred că se poate şi mai mult.
►Meniul nostru are 230 de etichete de vin, am făcut o selecţie atentă, asta motivează prezenţa sau absenţa unor vinuri din meniu.
►Satisfacţia mea este satisfacţia clienţilor. Suntem la al patrulea meniu, datorită feedbackului lor. Cred în ce fac, vreau să fac mai mult şi să merg mai departe.
David Alb, antreprenor, Senneville
►Ne dezvoltăm pe zona de servicii, deoarece clienţii corporate sunt tot mai numeroşi. În următorii cinci ani ne focusăm mai mult pe partea de clienţi decât pe partea de produs.
►Am adus nepalezi, de nevoie, să lucreze pentru noi. Un nepalez vine cu un contract de doi ani, cu o prelungire mutuală, stabilită la început, de doi ani. Astfel, eu ştiu sigur că rata de retenţie e foarte bună, chiar dacă o lună, două sau trei îl instruiesc. Care e garanţia mea că dacă angajez un vasluian nu urcă a doua zi în tren şi pleacă? Ne-am pus problema cum putem să aducem oameni din judeţele sărace, dar nu vin nici cărăşenii, de lângă noi, aici, să lucreze. Cu un nepalez ajung la cheltuieli de 5.000 de lei pe lună.
►Există o limită până la care poţi să creşti preţul produsului sau serviciului pentru a fi competitiv. Scopul nostru este să creştem, vreau să facem profit, nu doar o cifră de afaceri mai mare.
►În ultimele 24 de ore am primit patru cereri de francizare, din Timişoara, Oradea, Cluj şi un oraş mai mic. Dacă rezolvăm problema producţiei, iau în calcul să francizez conceptul. Vreau să găsesc un partener care să producă.
►Bănăţenii sunt zgârciţii şi pretenţioşi, asta ne provoacă să fim competitivi.
Victor Balaniuc, antreprenor, Front Row Events
►Timişoara şi România în general nu au încă o cultură de „angels investors” cum vedem în străinătate sau în State. Accesul la capital nu e facil pentru firmele mici din Timişoara, iar cei care au afaceri mari nu s-au adaptat la a investi în afaceri ale tinerilor antreprenori. Idei sunt, dar accesul la capital nu prea există.
►Vom dezvolta businessul şi modelul. Din pasiunea pentru evenimente am intrat în zona de entertainment, acum facem ceva în IT, mediul ecologic şi fitness. În fitness un concept unic, box & fitness, o sală de fitness care îmbină tehnologia cu entertainmentul şi cu fitnessul.
►Luăm în considerare o finanţare printr-un sistem de crowdfounding. Suntem deschişi la orice tip de asociere, preferăm să mâncăm o felie dintr-o pizza mare, decât să mâncăm una mică singuri.
►Este important să îţi setezi foarte bine obiectivul, iar dacă ceri ceva, oferta trebuie să fie foarte bună.
►Suntem conştienţi că ne poate propulsa un consultant. Consider că în funcţie de stadiul la care se află afacerea îmi aleg un consultant, acum lucrăm cu mai mulţi.
Daniel Craia, antreprenor, incubART Makerspace
►Ideea noastră a venit de la nevoia de a avea un loc în care să se dezvolte proiecte. La noi, oamenii pot să se dezvolte partea de business, dar şi să repare în atelierul nostru ce au nevoie.
►Avem o comunitate de 25 de afaceri mici, oameni vor să dezvolte businessuri proprii, şi avem 10 corporatişti în atelierul de tâmplărie. Ca business tindem spre maturitate.
►Ambiţia noastră este să creăm o comunitate pentru antreprenorii din industria creativă, o comunitate vizibilă în Timişoara, care caută produse de la oameni din Timişoara. Asta e ideea de la care am pornit şi pe care vrem să o dezvoltăm.
►Cel mai puternic business de la noi este atelierul de flori, dar avem afaceri puternice şi partea de broderie şi croitorie.
►Întâlnirile mai dese ar facilita dezvoltarea oraşului. Oamenii din Timişoara să ar trebui să vadă oamenii care au avut curajul să se arunce, să rişte totul. Timişoara nu e un punct forte, nu se aruncă.
►Mergem către mai bine, dar e loc şi de mai bine. Când vrei să te apuci de un business, găseşti în Timişoara persoane care să te sprijine. Timişoara mereu a mers către ceva mai bun.
►Sunt satisfăcut că îmi dezvolt pasiunea şi oamenii de la incubArt îşi dezvoltă pasiunea.
►Este important să vedem şi poveştile micilor antreprenori, să adunăm o comunitate. Eu ştiu brandurile care sunt în această seară în panel, merg la Senneville, voi merge la Vinto, putem creşte împreună.
florentina.nitu@zf.ro
