Bucureştean, cu studii superioare, vârsta între 28 şi 40 de ani, cu un salariu de peste 8.000 de lei şi cu funcţie de conducere - acesta este profilul clientului care accesează credite ipotecare de peste 100.000 de euro, respectiv pentru a achiziţiona o casă, un apartament cu o suprafaţă mai mare sau chiar pentru a-şi construi o casă.
„Vorbim de clienţi care au o funcţie de conducere într-o multinaţională sau au o profesie liberală. Sunt încadraţi de bănci în categoria clienţilor affluent şi beneficiază de servicii mai speciale. La noi în portofoliu circa 40% din creditele standard se încadrează în acest profil. Noi ne-am axat pe aşa ceva, dar la nivelul pieţei probabil că proporţia este de 1 la 15”, spune Liviu Andrei, directorul executiv al Alliance Finance, unul dintre cei mai mari brokeri de credite locali.
Aceştia sunt clienţii pe care băncile se bazează pentru a vinde credite ipotecare standard, mai profitabile, într-un moment în care piaţa este dominată de credite garantate de stat prin programul Prima casă, care au o serie de restricţii cu privire la costul perceput de bancă şi la valoarea maximă a finanţării.
Spre deosebire de clientul standard, clientul Prima casă este mai tânăr şi de regulă are venituri şi studii medii.
Băncile au în portofolii circa 280.000 de credite acordate pentru achiziţia de locuinţe, din care circa 40% sunt credite „Prima casă“, acordate în ultimii cinci ani, adică în perioada de criză. Din cele 160.000 de credite standard, cea mai mare parte au fost acordate în perioada de boom economic dinainte de 2008.
Debitorii respectivi sunt cei care au susţinut o parte din creşterea economică din perioada de boom, respectiv acele ritmuri anuale de 6- 7%. O parte din creditele acordate atunci au devenit neperformante, dar cei mai mulţi debitori continuă să-şi plătească ratele chiar dacă au luat credite în euro sau franci elveţieni şi au fost puternic afectaţi de creşterea cursului. Având garanţii în spate, creditele imobiliare au fost afectate mai puţin de default.
Cea mai mare parte a creditelor acordate în această perioadă sunt credite în lei, doar clienţii cu venituri foarte mari sau salarii indexate la euro, preferând varianta în valută. Vânzarea de credite în valută a fost restricţionată de către BNR, iar clienţii care preferă aceste credite trebuie să achite un avans de cel puţin 25% din valoarea locuinţei achiziţionate. Mai mult, nici băncile nu mai au resursele din trecut pentru a acorda credite în valută, iar unele chiar au renunţat complet la acest tip de produs şi mizează exclusiv pe lei.
Avansul la lei este de 15% din valoarea locuinţei achiziţionate. Cu alte cuvinte, chiar şi pentru creditele în lei de mare valoare, bancherii au nevoie de clienţi cu venituri ridicate.
Pentru un credit de echivalentul a 100.000 de euro avansul este de 15.000 de euro, iar rata lunară de echivalentul a cel puţin 500 de euro pe o perioadă de 30 de ani.
Băncile au un stoc de credite imobiliare în valoare de peste 9 miliarde de euro, din care circa 4 mld. euro sunt credite „Prima casă“.
Creditele în lei sunt de echivalentul a 1,5 mld. euro (6,5 miliarde de lei), stocul acestora fiind triplu faţă de nivelul din urmă cu un an.
