Continuarea creşterii economice a României va fi asigurată doar prin investiţii, creşterea salariilor şi majorarea consumului fiind factori care nu vor mai susţine galopul economic al ţării în următorii ani. Aceasta este una dintre cele mai importante concluzii ale conferinţei „România 100 de ani de business. Cum trecem de la idee la business. 100 de idei să creştem“, realizată de ZF cu sprijinul Băncii Transilvania şi al companiei de consultanţă şi audit EY România.
„Forţa României este această creştere economică, este cel mai important lucru care ajută antreprenorii. Oricât ne-am chinui noi, oricât de buni am fi, dacă România n-ar avea creştere economică ar fi foarte dificil pentru noi toţi să facem business. Fiecare companie are un merit, dar ar fi fost foarte greu dacă nu am fi avut creştere.
Creşterea salariilor şi avansul consumului au ajutat, dar fără investiţii, fără creşterea salariilor din ceea ce se creează prin investiţii, va fi greu să păstrăm o rată de creştere la nivelul ultimilor doi ani“, a spus în cadrul conferinţei Teofil Mureşan, acţionar şi CEO al Electrogrup, grup constructor şi deţinător de infrastructură energetică, telecom şi civilă. De altfel, executivii spun că cea mai mare oportunitate a companiilor româneşti este tocmai această creştere economică. Anul trecut, economia României a avansat cu 6,9%, iar pentru anul acesta estimările arată o majorare cu circa 4%. „Oportunităţile pieţei locale derivă în primul rând de la faptul că suntem o economie în creştere şi companiile care sunt bine pregătite, care au o anumită disciplină financiară, care au o relaţie foarte bună cu clienţii şi care ştiu să-şi închege echipe loiale şi bine pregătite vor avea oportunităţi indiferent de cum va evolua economia anul viitor“, consideră Tiberiu Moisa, director general adjunct IMM şi MidCo la Banca Transilvania.
Alexander Milcev, partner şi head of tax & legal în cadrul EY România, spune că, dacă anul trecut, cuvintele de ordine pe piaţa locală erau impredictibilitate şi instabilitate politică sau fiscală, anul acesta acestea au devenit cuvinte de ordine pe plan internaţional. „Cu siguranţă, sunt nişte elemente de volatilitate crescută la nivel mondial, dar considerăm că fundamentele economiei româneşti sunt bune şi în lipsa unui şoc internaţional, politic sau economic, cred că ne putem uita cu încredere la următorii câţiva ani“, consideră managerul în cadrul conferinţei „România 100 de ani de business“ de la Cluj. În cadrul conferinţelor, Ziarul Financiar şi clasa de business a României vor dezbate ce este nevoie pentru ca România de mâine să fie mai bună decât România de azi, ce idei şi soluţii există pentru ca economia şi societatea românească să aibă un viitor prosper.
Dorel Goia, acţionar şi preşedintele Consiliului de Administraţie al producătorului de materiale de construcţii Teraplast, crede că ar trebui să fie făcute parcuri industriale. El afirmă că în Ungaria sunt 220 de parcuri industriale, în Cehia sunt 210, iar în Polonia sunt 220 de astfel de parcuri. În România, acum doi ani erau 73 de parcuri industriale, conform datelor furnizate de antreprenor. „Câte parcuri industriale sunt în judeţul Cluj? Sunt cinci «de stat» şi două private, unul la Dej şi unul la Câmpia Turzii. Aceste parcuri sunt pline. De ce nu se fac astfel de parcuri în Bistriţa? Nu există niciunul, există unul în plan şi sper să-l facă în câţiva ani. Marile fabrici s-au mutat din centrul oraşului la periferie pentru că este imposibil să funcţioneze în centrul oraşului. Noi am mutat fabrica la 10 kilometri în afara oraşului pentru că în fiecare zi ne intră în curte între 80 şi 120 de tiruri. Am citit că în Constanţa nu există niciun parc industrial, deşi este ca nivel al PIB-ului mai mare decât Clujul“, a spus el.
Pe de altă parte, Liviu Stoleru, director general al producătorului de cărămizi Cemaco, crede că lipseşte o strategie în educaţie. „Trebuie să existe o entitate care să gândească strategic, cum poate avea educaţia impact în economie. Copiii nu au modele de valoare“, consideră el.
Marcel Borodi, CEO al intregratorului de soluţii IT&C Brinel, consideră că educaţia tehnologică pentru România ar fi o formă de a ridica plusvaloarea la cote acceptate internaţional.
„Un institut de tehnologii avansate ar fi util în Cluj. Încă nu avem un parteneriat-public privat funcţional în România de 30 de ani, dar companiile private împreună cu universităţile l-ar putea face. Încă nu ştim foarte bine să cooperăm companiile private cu universităţile, dar cel puţin companiile din Cluj şi-ar dori să facă acest lucru şi cred că nu sunt extrem de departe“, a spus el.
Tot despre educaţie a vorbit şi Dragoş Damian,CEO al producătorului de medicamente Terapia, care a subliniat necesitatea şcolilor profesionale.
„Cea mai proastă decizia de management pe care am luat-o este aceea de la renunţa în 2012 la liceul Terapia. Toate fabricile din România aveau arondate care erau pepiniera de muncitori în fabrici. Ce bine era dacă acum aveam un liceu în care sigur nu puteam să influenţez curricula, dar puteam să creez câteva clase de învăţământ dual şi absolvenţii puteau să vină să muncească în fabrică“, a spus el. Managerul crede că oraşul Cluj s-a transformat în ultimii ani în bine, deşi multe fabrici cu tradiţie din oraş s-au mutat în afara oraşului sau s-au închis, iar în locul lor au fost construite proiecte imobiliare. De exemplu,fFabrica Someşul, înfiinţată în 1930, care avea 4.200 de angajati este astăzi o zonă de birouri. Fabrica Flacăra este o zonă de birouri acum, Tehnofrig este un magazin de bricolaj, fabrica Ursus, înfiinţată în 1878 este astăzi o zonă de birouri şi ansamblu rezidenţial, Napochim, înfiinţat în 1949 este astăzi zonă de birouri, fabrica Iris, cu 2.000 de angajaţi este un ansamblu rezidenţia, Clujana cu 9.300 de angajaţi în 1990 este în organizare judiciară.
„În bine sau în rău, Clujul s-a transformat şi eu cred că s-a transformat în bine. A renunţat la industria demanufactură. Astăzi mai sunt două fabrici în Cluj- Farmec şi Terapia, da în parcurile industriale din apropierea oraşului sunt foarte multe companii de manufactură. Clujul rămâne un pol bancar, un pol de industrie creativa, dar aş vrea să văd mai multe investiţii în manufactură în Cluj“.
Pe de altă parte, Marcel Tanţău, proprietar al Centrului Medical de Gastroenterologie, Hepatologie şi Endoscopie Digestivă din Cluj-Napoca, crede că este nevoie de spitale pentru ca medicii români să se întoarcă să lucreze în ţară.
„Este foarte important să construim spitale pentru că medicii români nu pot lucra doar pe salarii mari. Un medic român, după ce a investit 15 ani în meseria lui, trebuie să-şi facă un plan de viitor, nu contează numai salariu, ci care este mediul de lucru, cum va evolua din punct de vedere profesional. În sănătate s-a investit puţin în ultimii ani“, a declarat el.
Ce au declarat invitaţii prezenţi la evenimentul organizat de ZF
Tiberiu Moisa, director general adjunct IMM şi MidCo, Banca Transilvania
♦ 2018 a fost cel mai bun pentru economia românească istoric vorbind. Atunci când economia creşte este ca un val care ajută pe toată lumea. Însă, în momentul în care acest val ajunge în dreptul companiilor care au atins un anumit nivel de maturitate, acestea beneficiază şi mai mult de această creştere economică. Acest lucru s-a văzut anul acesta şi la oraşele mari, iar Clujul a fost unul dintre acestea, mai ales că noi vedem aici un nivel de business foarte bun şi o clasă antreprenorială care are deja o anumită reputaţie la nivel naţional. Acest val de creştere economică a fost fructificat la un nivel superior de piaţa din Cluj. De cel puţin 10 ani, Clujul are cea mai mare densitate a numărului de companii. Iar acesta arată un nivel foarte bun al businessului.
♦ Şi pentru Banca Transilvania a fost un an bun, cu multă muncă şi satisfacţii pe măsură.
♦ Există această insistenţă de a face românii să se întoarcă din străinătate, dar aş vrea să spun că există şi o altă variantă în a implica aceşti români în comunităţile locale.
♦ Vedem că românii au ajuns în toată lumea, iar unii dintre ei sunt fericiţi acolo unde sunt ei. Însă chiar şi aceşti români pot fi integraţi în proiecte concrete pentru dezvoltarea României fără să fie nevoie să fie aduşi aici. Am putea debloca acces la capital, la know-how şi să avansăm mult mai repede cu ajutorul românilor plecaţi în străinătate.
♦ Nu există oraş mare în lume în care să nu întâlneşti un clujean care să nu fie bine ancorat în mediul de acolo.
♦ Oportunităţile pieţei locale derivă în primul rând de la faptul că suntem o economie în creştere şi companiile care sunt bine pregătite, care au o anumită disciplină financiară, care au o relaţie foarte bună cu clienţii şi care ştiu să-şi închege echipe loiale şi bine pregătite vor avea oportunităţi indiferent de cum va evolua economia anul viitor.
♦ Mie mi se pare o oportunitate că economia creşte, există oportunităţi în zona de valoare adăugată şi de cotă de piaţă. Eu văd o oportunitate şi în relaţia cu mediul extern. Iar ca pericole pentru piaţa locală în următorii ani văd opusul acestor lucruri, lipsa disciplinei financiare a companiilor, lipsa de ancorare în economia românească la momentul respectiv.
Alexander Milcev, partner, head of tax & legal, EY România
♦ Am citit recent un studiu al Băncii Mondiale, care face anual o analiză a mai multor indicatori precum situaţia economică, cât de uşor este să obţii un permis de muncă, cât de uşor poţi înfiinţa o firmă sau cât de uşor poţi plăti taxele în 190 de ţări. Şi am observat că pentru al doilea an consecutiv România a deţinut numărul unu la nivel mondial la capitolul libertatea comerţului. Este un criteriu interesant şi arată cât de uşor se desfăşoară operaţiunile de import-export în diferite ţări. La alte criterii am mai pierdut sau am mai câştigat câteva locuri, însă pot să spun că România nu arată deloc rău dacă ne uităm la acest studiu.
♦ Anul trecut, cuvintele de ordine pe piaţa locală erau impredictibilitate şi instabilitate politică sau fiscală. Acum avem această impredictibilitate şi instabilitate şi la nivel european, transatlantic, sunt războaie comerciale. Cu siguranţă, sunt nişte elemente de volatilitate crescută la nivel mondial, dar considerăm că fundamentele economiei româneşti sunt bune şi în lipsa unui şoc internaţional, politic sau economic, cred că ne putem uita cu încredere la următorii câţiva ani.
♦ Aproape jumătate de cifra de afaceri din România este adusă de firme antreprenoriale româneşti, ceea ce înseamnă o contribuţie foarte importantă. Chiar dacă cele mai mari companii sunt multinaţionale, reprezentanţii firmelor româneşti sunt tot mai mulţi şi au un rol tot mai mare în economie, angajează tot mai mulţi oameni. Acest lucru trebuie încurajat şi prin politici ale statului, iar stabilitatea şi predictibilitatea ar trebui să fie cuvinte de ordine dacă vrem să ne dezvoltăm ca ţară.
♦ Polonia a avut o creştere economică constantă chiar şi în perioadele în care erau lovite de criza economică. Zeci de mii de polonezi s-au întors în Polonia, pentru că diferenţa între mediul de viaţă din Polonia şi din ţările unde au ales să plece s-a diminuat. Cu cât mai mică o să fie diferenţa între mediile de viaţă, cu cât o să fie mai mică tentaţia de a pleca afară.
Marcel Tanţău, proprietar, Centrul Medical de Gastroenterologie, Hepatologie şi Endoscopie Digestivă din Cluj-Napoca
♦ Creşterea salariilor medicilor a fost ca şi legea antifumat pentru restaurante. Acestea s-au speriat atunci că nu vor mai avea clienţi, dar în final a fost una dintre cele mai benefice legi. Din punctul meu de vedere, creşterea salariilor medicilor a fost o măsură bună, a crescut numărul de ore de muncă pentru medicii români.
♦ Din punctul meu de vedere, trebuie să plecăm în România. Eu sunt extrem de optimist şi de convins că trebuie să renunţăm la văicăreală şi să trecem la iniţiative.
♦ Aruncăm afară forţa de muncă şi cash-flow. Cred că românii care se tratează în străinătate au lăsat până acum peste un miliard de euro acolo.
♦ Clar trebuie să construim spitale, trebuie să investim.
♦ Sunt unul dintre cei mai vechi investitori în medicina privată din România, am 22 de ani de activitate. Am început cu 6.500 de mărci germane, pe care le-am adunat timp de doi ani muncind în străinătate şi le-am investit într-un business despre care nu ştiam cum va evolua. Am dezvoltat o clinică de la zero şi mă apropii de o cifră de afaceri de un milion de euro pe an. Eu zic că pentru o afacere de familie este mult. Dar vom dezvolta afacerea şi mai mult ca să pot creşte cifra de afaceri.
♦ Dar este foarte important să construim spitale pentru că medicii români nu pot lucra doar pe salarii mari. Un medic român, după ce a investit 15 ani în meseria lui, trebuie să-şi facă un plan de viitor, nu contează numai salariul, ci care este mediul de lucru, cum va evolua din punct de vedere profesional. În sănătate s-a investit puţin în ultimii ani.
♦ Ce-i drept, s-au făcut investiţii în sectorul privat, dar nu s-au coagulat încă. Va trebui să investim în spitale pentru a aduce înapoi medicii. Sănătatea nu este consumatoare de bani. Ea dă o calitate a vieţii întregii societăţi şi dă confort că, indiferent ce se întâmplă, un medic se va ocupa de problemă.
Teofil Mureşan, acţionar şi CEO, Electrogrup
♦ Cea mai bună decizie a fost aceea de a investi în reţelele noastre de fibră optică, curajul de a lua bani de la bănci şi a face investiţii. Cea mai proastă decizie este legată de faptul că sunt anumite businessuri pe care e bine să nu le faci. Ne-am dus de multe ori într-una dintre pieţe nepregătiţi, fără să cunoaştem bine competiţia şi am făcut pierderi. A fost o decizie proastă.
♦ Aş începe cu o problemă simplă de fizică. Dacă am lua o remorcă şi am pune în ea foarte mult porumb - pentru că agricultura românească a făcut producţie record - şi am aduce două tractoare care să mişte remorca, dar am pune unul care să tragă spre vest şi celălalt spre est, remorca nu s-ar mişca. Dacă am pune tractoarele spre est şi spre nord, atunci remorca s-ar deplasa pe direcţia nord-est. Dar dacă am pune amândouă tractoarele spre vest, atunci remorca s-ar duce clar spre vest. Alinierea forţelor - acesta este adevăratul factor al succesului în companie, ţară, regiune sau oraş. Noi îi mai spunem consens şi întotdeauna ne place să spunem că ar fi bine să avem consens politic. Atunci aceste „tractoare” ar trage în aceeaşi direcţie şi ar fi o direcţie bună. Aceşti driveri puşi împreună creează valoare chiar dacă sunt din diverse domenii. De exemplu, bancă împreună cu companii, sistemul de învăţământ împreună cu companiile. Este foarte important dacă reuşim să aliniem, să punem sinergiile la lucru, forţele care trag în direcţia bună. La Cluj, poate că mai mult decât în alte părţi, sunt folosite resursele oraşului în direcţia bună, având mai mult consens, atât în zona politică, cât şi de business şi în zona antreprenorială.
♦ Al doilea factor al succesului al unei economii este copierea modelelor de succes. Nu toate modelele se potrivesc unei ţări sau unei companii, dar nici nu poţi să copiezi modele care pierd din simplul fapt că se potrivesc cu noi. Banca Transilvania este un model de afacere locală care s-a dezvoltat la nivel regional, naţional şi internaţional.
♦ Al treilea factor de succes este zona de case, care ajută la reţinerea forţei de muncă.
♦ Forţa României este această creştere economică, este cel mai important lucru care ajută antreprenorii. Oricât ne-am chinui noi, oricât de buni am fi, dacă România n-ar avea creştere economică ar fi foarte dificil pentru noi toţi să facem business. Fiecare companie are un merit, dar ar fi fost foarte greu dacă nu am fi avut creştere.
♦ Creşterea salariilor şi avansul consumului au ajutat, dar fără investiţii, fără creşterea salariilor din ceea ce se creează prin investiţii, va fi greu să păstrăm o rată de creştere la nivelul ultimilor doi ani.
Dorel Goia, acţionar şi preşedinte CA, Teraplast
♦ Industriile tradiţionale rămân în oraşele mici, iar cele creative în oraşele mari. Se poate face industrie în România şi trebuie să facem pentru că nu toţi pot fi doctori sau softişti şi nu toţi doctorii pot investi în clinici în care relaţia cu pacientul este una corectă.
♦ Trebuie să fie făcute parcuri industriale. În Ungaria sunt 220 de parcuri industriale, în Cehia sunt 210, iar în Polonia sunt 220 de astfel de parcuri. În România, acum doi ani erau 73 de parcuri industriale. Câte sunt în judeţul Cluj? Sunt cinci „de stat” şi două private, unul la Dej şi unul la Câmpia Turzii. Aceste parcuri sunt pline.
♦ De ce nu se fac astfel de parcuri în Bistriţa? Nu există niciunul, există unul în plan şi sper să-l facă în câţiva ani. Marile fabrici s-au mutat din centrul oraşului la periferie pentru că este imposibil să funcţioneze în centrul oraşului. Noi am mutat fabrica la zece kilometri în afara oraşului pentru că în fiecare zi ne intră în curte între 80 şi 120 de tiruri. Am citit că în Constanţa nu există niciun parc industrial, deşi este ca nivel al PIB-ului mai mare decât Clujul.
♦ Recomand firmelor să se uite spre pieţele unde exportă şi, dacă studiile pe care le realizează le dau o speranţă, să înfiinţeze o firmă acolo, să aplice pentru ajutor de stat şi, dacă pot, să facă producţie acolo. Polonia şi Ungaria au firme puternice în România.
♦ Cândva am fost profesor de liceu. Astăzi, nu mai avem şcoli profesionale. Învăţământul dual există. Plătim burse de 2.000 de lei pe an pentru un elev, timp de trei ani. Conform legii, nu-i poţi obliga să lucreze la tine în companie, dar poţi să-i atragi dându-le burse suplimentare. O altă frustrare este legată de învăţământul superior. Nimeni nu urmăreşte într-o eră a informaticii destinul absolvenţilor.
♦ Absolvenţii de liceu din Bistriţa vin la facultate în Cluj-Napoca. Rămân aici pentru că părinţii investesc în Cluj cumpărând apartamentele pentru că este un business. Uneori, aceştia cumpără apartamente înainte ca tinerii să termine clasa a VIII-a.
♦ Atunci când salariile sunt peste cele din Cluj şi când firma este mai modernă atunci tinerii sunt atraşi să se mute din Cluj la Bistriţa.
Liviu Stoleru, director general, Cemacon
♦ Cea mai bună decizie pe care am luat-o a fost aceea de acum opt ani când am decis să părăsesc Bucureştiul şi să mă mut la Cluj. Dacă ar fi să reiau această decizie, aş face-o fluierând.
♦ Piaţa construcţiilor trăieşte cicluri. Suntem într-un ciclu, ne aşteptăm să apară din nou o perioadă de acalmie. În ultimii ani a fost o euforie şi o creştere în achiziţii pe piaţa construcţiilor. Noi am reuşit să nu ne îmbătăm cu apă rece şi să fim conştienţi că după o astfel de perioadă vor urma o stabilizare şi o scădere. Şi atunci gândim strategic în această direcţie. Deocamdată lucrurile sunt bune, 2018 a fost un an fabulos.
♦ Am încredere că România este o ţară a oportunităţilor şi lucrurile se vor dezvolta într-un mod pozitiv. Există atâta nevoie de creştere şi cred că lucrurile se vor întâmpla.
♦ Cred că niciunul dintre noi nu poate avea o imagine a lumii peste 100 de ani. Dar ce ar trebui să facem noi este o evaluare, unde este România competentă, în ce poate deveni România competitivă, pentru că lumea se trasforma şi vor supravieţui doar acele naţii care vor fi competitive. Trebuie să inţelegem care sunt domeniile de competitivitate ale României şi cu ce putem să atragem valori.
♦ Eu zic că suntem o naţie creativă şi avem un spirit bun, am păstrat ceva din tradiţionalismul care ne caracteriza în trecut. Suntem competitivi în idei, dar nu în disciplină, în a ne urmări ideile cu perseverenţă. Avem mult de lucrat la felul în care ne vedem pe noi înşine.
♦ Lipseşte o strategie în educaţie, care să nu fie construită neapărat de noi, dar trebuie să existe o entitate care să gândească strategic, cum poate avea educaţia impact în economie. Copii nu au modele de valoare.
♦ Clujul este văzut ca un fel de El Dorado pentru mare parte din forţa de muncă din România. Clujul atrage forţă de muncă, problema este să fie atrasă forţă de muncă şi în celelalte zone ale ţării.
Marcel Borodi, CEO, Brinel
♦ Acum 100 de ani, Clujul a adus specialişti români din străinătate ca să creeze o universitate în limba română. Ar fi frumos dacă am putem şi acum să aducem românii din străinătate. Un transfer de modele ne-ar ajuta în toate domeniile.
♦ Ar trebui să găsim metode de a încuraja natalitatea. Este surprinzător că în multe ţări dezvoltate care se plâng de natalitate, familiile au mai mulţi copii în medie decât ale noastre. În general, ţările mai puţin dezvoltate au mai mulţi copii. Parcă este o teamă prea mare de a avea copii. Sunt puţini care au trei copii în familie. Poate este lipsa noastră de încredere în viitor. Cu mai multă încredere, lucrurile vor arăta mai bine pentru noi toţi. Şi dacă nu avem noi încredere, nu va avea nimeni încredere în viitorul nostru.
♦ Poate mulţi dintre românii care pleacă în străinătate consideră ca le va fi mai uşor în altă parte. Cu o doză mai mare de încredere în ei sau în viitorul României, tot mai mulţi români ar rămâne în ţară.
♦ Educaţia tehnologică pentru noi ar fi o formă de a ridica plusvaloarea la cote acceptate internaţional. Un institut de tehnologii avansate ar fi util în Cluj.
♦ Încă nu avem un parteniat public-privat funcţional în România de 30 de ani, dar companiile private împreună cu universităţile l-ar putea face. Încă nu ştim foarte bine să cooperăm companiile private cu universităţile, dar cel puţin companiile din Cluj şi-ar dori să facă acest lucru şi cred că nu sunt extrem de departe.
♦ Îmi dau seama că IT-iştii de vârf ai României lucrează pentru exterior, nu pentru piaţa internă. Este un paradox să ai în România atât de mulţi informaticieni calificaţi per capita şi atât de puţine resurse informatice utilizate în România. Suntem începători faţă de ţări care au mai puţini de informaticieni.
Dragoş Damian, CEO, Terapia
♦ Clujul nu s-a schimbat, s-a transformat fenomenal. Fabrica Someşul, înfiinţată în 1930, care avea 4.200 de angajaţi, este astăzi o zonă de birouri. Fabrica Flacăra este o zonă de birouri acum, Tehnofrig este un magazin de bricolaj, fabrica Ursus, înfiinţată în 1878, este astăzi o zonă de birouri şi ansamblu rezidenţial, Napochim, înfiinţat în 1949, este astăzi zonă de birouri, fabrica Iris, cu 2.000 de angajaţi, este un ansamblu rezidenţial, Clujana cu 9.300 de angajaţi în 1990 este în organizare judiciară. În bine sau în rău, Clujul s-a transformat şi eu cred că s-a transformat în bine. A renunţat la industria de manufactură. Astăzi mai sunt două fabrici în Cluj - Farmec şi Terapia, dar în parcurile industriale din apropierea oraşului sunt foarte multe companii de manufactură.
♦ Clujul rămâne un pol bancar, un pol de industrie creativă, dar aş vrea să văd mai multe investiţii în manufactură în Cluj. Cea mai proastă decizia de management pe care am luat-o este aceea de la renunţa în 2012 la liceul Terapia. Toate fabricile din România aveau arondate licee care erau pepinieră de muncitori în fabrici. Ce bine era dacă acum aveam un liceu în care, sigur, nu puteam să influenţez curricula, dar puteam să creez câteva clase de învăţământ dual şi absolvenţii puteau să vină să muncească în fabrică. Cea mai bună decizie a fost ieşirea la export. Încurajez mersul spre export.
♦ Problema exportatorilor este mediul minunat, perfect în care ţările care ar fi importatoare îşi protejează fabricile existente. Mi-ar plăcea să se întâmple acest lucru şi în România. Este imposibil să exporţi în acele ţări, pentru că producătorii de acolo sunt protejaţi de stat. Ţările realizează că să ai lucrul tău fabricat acolo, cu valoarea adăugată şi cu profitul realizat, este cel mai important lucru pe care poţi să-l ai.
♦ Dacă aducem proporţional venituri la buget ca să se construiască străzi, şcoli şi spitale, n-am nicio problemă cu o triplare a PIB-ului. Străzile, şcolile şi spitalele nu se construiesc din PIB-ul României, ci din veniturile colectate la buget şi la acest capitol avem o problemă serioasă.
