Special

Acuzaţii de subminare a economiei naţionale pentru patronul Interagro Ioan Nicolae, şefi din MEC, din ANRE şi de la Romgaz

Ioan Nicolae este prin companiile sale unul dintre puţinii exportatori români

Deşi combinatele chimice au fost proiectate iniţial să acopere consumul intern de îngrăşăminte, producătorii de îngrăşăminte chimice au ajuns să livreze peste 50% din producţie la export pentru că agricultura românească a decăzut puternic după anii ’90. Aproape un sfert din producţia Romgaz se duce către grupul Interagro, în timp ce Azomureş are o cotă de circa 13,4% din producţia Romgaz, iar Electrocentrale Bucureşti o pondere de 7,6%.

Autor: Adrian Cojocar

06.01.2012, 00:07 1814

"În sarcina învinuiţilor se reţine că au desfăşurat activităţi infracţio­nale care au produs un prejudiciu de 126.000.000 USD patrimo­niului Romgaz şi bugetului consolidat al statului şi au avut drept consecinţă punerea în pericol a sistemului energetic naţional", se arată în comunicatul DIICOT.

Cei cercetaţi, printre care se află şi omul de afaceri Ioan Nicolae care deţine prin Interagro şase combinate de îngrăşăminte chimice, sunt invinuiţi că au contractat cantităţi considerabile de gaze la preţuri mult sub cele practicate de Romgaz, doar din producţie internă, care au încălcat legea şi au pus în pericol siguranţa naţională. DIICOT mai spune că acest lucru s-a făcut în condiţiile înregistrării unor datorii semnificative la plata gazelor furnizate.

"Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri este informat în legătură cu faptul că mai mulţi angajaţi ai Romgaz SA sunt cercetaţi într-un dosar instrumentat de către DIICOT. Respectând principiul prezumţiei de nevinovăţie, Mi­nisterul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri va aştepta pronunţarea unei soluţii finale în acest dosar, iar în funcţie de aceasta va lua măsurile legale", au declarat reprezentanţii Ministerului Economiei citaţi de Mediafax.

În zilele de 28 şi 29 decembrie ale anului trecut DIICOT a audiat în acest dosar 35 de persoane, urmând ca restul acuzaţilor să fie audiaţi în perioada imediat următoare.

"Problema furnizării gazelor din producţie internă este una mai nuanţată şi are o vechime de 10 - 12 ani de zile, nu a apărut acum. În ceea ce priveşte preţul de aprovizionare cu gaze a fost o situaţie confuză tot timpul. De exemplu pe vremea când combinatul Doljchim funcţiona, acesta primea gaze de la Petrom la preţ intern pentru că nu avea personalitate juridică, era parte integrantă a Petrom. Pe de altă parte, Petrom era furnizor de gaze şi livra pe piaţă la un preţ de coş, mai ridicat, situaţie care a fost tolerată", spune Petru Ianc, fostul şef al Direcţiei Generale de Politică Industrială şi Competitivitate din cadrul Ministerului Economiei.

Potrivit lui, principala problemă în acest caz este cea a datoriilor pe care Interagro le avea faţă de Romgaz în perioada în care Romgaz furniza grupului lui Niculae gaze ieftine din producţie internă.

Niculae se apără şi spune că el a luat gaze de la Romgaz în baza unei legi votate de Parlament. Omul de afaceri mai afirmă că nu a comis nicio ilegalitate şi că datoriile pe care grupul Interagro le avea către Romgaz erau eşalonate, potrivit unei convenţii încheiate cu producătorul de gaze înainte de perioada în care a beneficiat de preţuri reduse, iar plăţile erau în grafic.

Pe de altă parte, din primăvara anului 2011 Romgaz a întrerupt livrările către Interagro pentru că nu-şi plătea datoriile, iar Niculae s-a îndreptat atunci către Petrom.

Potrivit surselor din industrie, datoriile Interagro faţă de Romgaz au fost cauzate de faptul că grupul lui Niculae a aşteptat o perioadă ca preţurile la îngrăşăminte să-şi revină pentru a le vinde, iar până atunci nu a avut bani pentru a-şi achita principalul furnizor de gaze.

Printre acuzaţiile DIICOT se mai numără şi punerea în pericol a siguranţei naţionale, argumentul acestora fiind faptul că aprovizionând combinatele chimice cu gaze din producţie internă au fost afectate depozitele naţionale de gaze, care a trebuit să fie suplimentate cu gaze importate, mult mai scumpe.

Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România, spunea la începutul anului 2010 că legea prin care anumite industrii să fie alimentate numai cu gaze din producţia internă este o greşeală, pentru că această măsură a golit depozitele de gaze ale României şi pentru a susţine necesarul a fost nevoie de importul unor cantităţi mai mari de gaze de pe piaţa internaţională, la un cost mai ridicat.

Astfel, în timp ce producătorii interni au beneficiat de gaze mai ieftine, restul consumatorilor au plătit preţuri mai ridicate decât ar fi fost cazul.

Pe de altă parte, la sfârşitul lunii ianuarie din 2010 Guvernul a cerut marilor con­sumatori industriali să-şi reducă consumul de gaze.

Consiliul Concurenţei era la acea vreme de părere că măsura luată, mai ales în cazul alimentării cu gaze din producţia internă a combinatelor chimice, este un ajutor de stat.

Potrivit specialiştilor din industrie, cel mai înalt grad de utilizare a gazului, mai ales cel românesc care are o calitate superioară, este în sectorul chimic, şi nu arderea lui pentru a fi folosit pe post de combustibil. Costul cu gazele reprezintă 60-70% din preţul final al ureei, care este principalul îngrăşământ chimic. "Gazele contribuie la competitivitatea industriei prelucrătoare. Şi ruşii şi americanii sunt competitivi pentru că au costuri mici la materii prime. Costul energiei este foarte important. Plus că vara nu aveau ce să facă cu gazele pentru că la noi consumul este ridicat numai iarna, iar consumul de gaze scăzuse la jumătate în perioada aceea. Au fost acordate gaze din producţie internă numai la con­sumatorii intreruptibili, faţă de care Romgaz nu avea nicio obligaţie", a precizat Petru Ianc.

Interagro, în calitate de principal utilizator de gaze din România, a declarat în mai multe rânduri că ar trebui să primească gaze din producţie internă pentru că susţine agricultorii români prin furnizarea de îngrăşăminte chimice acestora.

Deşi combinatele chimice au fost proiectate iniţial să acopere consumul intern de îngrăşăminte, producătorii de îngrăşăminte chimice au ajuns să livreze peste 50% din producţie la export pentru că agricultura românească a decăzut puternic după anii '90.

Aproape un sfert din producţia Romgaz se duce către grupul Interagro, în timp ce Azomureş are o cotă de circa 13,4% din producţia Romgaz, iar Electrocentrale Bucureşti o pondere de 7,6%.

Ioan Niculae spune că pe perioada măsurii de susţinere a combinatelor a ţinut deschise doar trei din cele şase combinate pentru că nu a primit o cantitate de gaze din producţie internă suficientă pentru a le ţine în funcţiune pe toate.

După expirarea facilităţii de livrare a gazelor doar din producţie internă, Niculae a închis rând pe rând combinatele chimice, însă după câteva luni le-a redeschis pentru că preţurile la îngrăşăminte şi cererea de pe piaţa internaţională au înregistrat o creştere pu­ternică ulterior, care făcea profitabilă producţia de îngrăşăminte.

Ce înseamnă subminarea economiei naţionale?

Subminarea economiei naţionale este infracţiunea care face parte din grupul de infracţiuni contra siguranţei statului, prevăzută în partea specială a Codului penal, şi constă în fapta de a folosi o autoritate publică, instituţie publică sau alte persoane juridice de interes public ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională.

Cine a luat decizia subvenţionării grupului Interagro?

Ministerul Economiei condus la acea vreme de Adriean Videanu a propus măsura de sprijinire temporară a sectorului chimic din România. Ulterior Guvernul a emis prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 54/2009 aceste măsuri şi ulterior Parlamentul le-a aprobat, devenind astfel lege. Reprezentanţi din cadrul Ministerului Economiei sunt de asemenea anchetaţi în cazul de subminare a economiei naţionale, potrivit DIICOT.

De ce au primit producătorii chimici gaze ieftine?

Din cauza scăderii considerabile a consumului industrial de gaze la nivel naţional pe fondul izbucnirii crizei la finele anului 2008, Romgaz nu mai reuşea să-şi vândă toată producţia de gaze. Totodată, preţurile la îngrăşăminte chimice au înregistrat o scădere considerabilă pe fondul crizei la acea dată, iar aceştia aveau dificultăţi în a-şi acoperi costurile prin preţuri şi exista pericolul ca uzinele să fie închise. Măsura de subvenţionare a făcut ca producătorii chimici să beneficieze de un preţ mai mic cumpărând gaze doar din producţie internă, iar Romgaz şi-a putut contracta în continuare toată producţia la preţul reglementat de la acea vreme.

Cine şi cum a primit gaze ieftine din producţie internă?

În primă fază, de subvenţie au beneficiat consumatorii de gaze care intră în definiţia clasică de consumatori intreruptibili (cei care pot fi deconectaţi de la sistem fără obligaţii din partea Romgaz) şi care sunt descrişi în lege ca fiind cei cu un consum de peste 30.000 de mc de gaz/oră. Printre aceştia s-au numărat Azomureş şi Interagro. Ulterior, în perioada octombrie 2009 - octombrie 2010, măsura a fost extinsă şi la consumatorii de gaze cu un consum orar cuprins între 5.000 şi 30.000 mc.

Este bine ca statul să susţină cu resurse naturale exportatorii români?

Aproape toate statele care deţin resurse naturale proprii subvenţionează într-un fel sau altul producătorii autohtoni la consumurile de energie şi gaze, mai ales în industriile unde ponderea costurilor cu acestea sunt ridicate. Producătorii români de îngrăşăminte chimice de exemplu se confruntă cu o concurenţă puternică din partea Ucrainei, care sprijină propriile combinate chimice cu gaze la preţuri mult mai scăzute faţă de cele practicate pe piaţa internaţională beneficiind de faptul că nu face parte din Uniunea Europeană.

A adus măsura de subvenţionare beneficii economiei naţionale?

Măsura a făcut ca producătorii de îngrăşăminte să-şi poată continua activitatea şi să păstreze locurile de muncă din cadrul acestor fabrici într-un climat economic dificil, iar compania de stat Romgaz şi-a putut livra toată producţia. Exporturile României au fost influenţate pozitiv, în condiţiile în care o mare parte din îngrăşăminte au fost livrate la export. Pe de altă parte combinatele chimice au realizat profituri semnificative ca urmare a subvenţionării gazelor. Azomureş de exemplu şi-a majorat profitul în 2010 la 154 mil. lei, de la 9,5 mil. lei cât obţinuse cu un an în urmă.



Lista celor 40 de oameni cercetaţi de DIICOT

1. Ioan Nicolae

2. Marin Mirea - administrator Interagro

3. Darius Meşca - secretar de stat MECME

4. Tudor Şerban - secretar de stat MECME

5. Viorel Palaşcă - secretar de stat MECME

6. Victor Alesandru Dan - apropiat al lui Ioan Niculae

7. Eugen Georgescu - vicepreşedintele ANRE

8. Ioana Apan - director general adjunct, secretar general adjunct în MECMA

9. Marius Untescu - şef serviciu în cadrul MECMA

10. Adriana Oros - consilier MECMA-OSPI

11. Monica Mitu - consilier MECMA

12. Alpar Kramer

13. Marcel Piteiu

14. Antal Francisc

15. Toth Francisc

16. Marius Leonte Veza

17. Eugen Mitea

18. Lucian Stancu

19. Lucia Ionaşcu

20. Gheorghe Dîmbean

21. Corin Emil Cinrea

22. Cornelia Sărdan

23. Maria Mateş

24. Ioan Florin Iagăr

25. Ruben Diac

26. Nicolae Strava

27. Gabriela Ciobotă

28. Ioan Marius Sabău

29. Viorica Bordeiu

30. Iulia Săcălean

31. Mihaela Rusu

32. Radu Dan Păltan

33. Ionuţ Bogdan

34. Ion Diaconu

35. Anca Antal

36. Andrei Iancu Popescu

37. Forin Todoran

38. Mioara Zainea

39. Rodica Bica

40. Stelian Bănăţeanu - director general adjunct al MECMA

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO