Donald Trump a promis să rupă acorduri comerciale şi să readucă pe plan local locurile de muncă pierdute din cauza globalizării. Fără a lua în calcul pandemia, economia americană duduie din 2016, dar cât de mult din această creştere explozivă poate fi pus pe seama politicilor preşedintelui?, se întreabă Deutsche Welle.
La alegerile prezidenţiale din SUA din 2016, o proporţie ridicată din alegătorii lui Barack Obama din clasa muncitoare i-au acordat sprijinul lui Donald Trump, care şi-a bazat campania pe promisiunea de a reda măreţia Americii.
În august 2018, Trump se lăuda cu crearea unei jumătăţi de milion de locuri de muncă în sectorul manufacturier în primii săi doi ani de mandat şi că politicile sale agresive, protecţioniste aduc câştiguri poporului american.
Un raport al Economic Policy Institute contrazice însă afirmaţiile preşedintelui. Potrivit acestuia, numărul locurilor de muncă din sectorul manufacturier american pierdute l-a depăşit pe cel al locurilor nou create în primii doi ani de mandat al lui Trump. În plus, se mai arată în raport, coronavirusul şi gestionarea greşită a crizei generată de acesta de către administraţia americană au şters mare parte din numărul locurilor de muncă nou create în ultimul deceniu în sectorul manufacturier.
În ianuarie-iulie 2020, aproape 750.000 de locuri de muncă din sectorul manufacturier american au fost pierdute, fapt ce susţine acuzaţiile că Trump este un preşedinte industrial într-o ţară post-industrială.
Pieţele americane de acţiuni, se laudă constant Trump, au crescut puternic sub conducerea sa. Mulţi economişti spun însă că boomul pieţei de acţiuni a început din timpul mandatului lui Obama şi a fost alimentat de acţiunile Fed şi de răscumpărările de acţiuni din sectorul tech. Întrebat ce merite economice i se pot atribui lui Trump, Joel Prakken, economist IHS Market, a declarat că foarte puţine.
Trump se laudă şi cu reduceri de taxe. Însă Prakken arată că deşi au impulsionat piaa de acţiuni, acestea au dus de asemenea la o creştere semnificativă a deficitului bugetar american, cu potenţiale implicaţii negative pentru nivelul de trai al americanilor.
Economiştii arată că orice efect de creştere a cheltuielilor consumatorilor şi investiţiilor companiilor a fost unul temporar şi că puţini americani cu venituri scăzute au avut de câştigat.
Cât priveşte tarifele impuse de Trump, acestea nu au „făcut prea multe pentru sectorul manufacturier, dar i-au afectat pe fermieri“, arată Prakken.
Un avantaj pentru Trump ar putea fi adus de flexibilitatea economiei americane. Mulţi economişti spun însă că următoarele şapte săptămâni sunt insuficiente pentru ca americanii să-şi recâştige încrederea în economie.
„Majoritatea modelelor privind impactul economiei asupra alegerilor prezidenţiale americane subliniază rolul unui şomaj redus şi a creşterii veniturilor cu 6-9 luni înainte de alegeri“, explică Prakken. „Astfel, redresarea vine probabil prea târziu pentru a susţine şansele de realegere ale lui Trump, mai ales în condiţiile în care datele high-frequency sugerează o încetinire a procesului de recuperare economică“.
