În cel de-al patrulea an de când ZF şi WU Executive Academy oferă această bursă unui abonat ZF, din juriu au făcut parte decanul programului, profesorul Bodo Schlegelmilch, Ulrik Rasmussen, partener în cadrul celei mai mari firme de executive search de la noi - Pedersen & Partners, o parte dintre absolvenţii programului de EMBA WU Executive Academy şi Adelina Mihai din partea ZF.
Am cunoscut, ascultat şi discutat cu 32 de manageri cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani din eşaloanele doi şi trei din multinaţionale sau din companii româneşti. Câţiva dintre ei sunt antreprenori sau conduc afacerile lăsate moştenire de familiile lor, având pe mână bugete de câteva milioane de euro şi câteva zeci de angajaţi. Pe care în mare parte ei singuri şi i-au recrutat. Am rămas impresionată de viteza cu care aceştia au fost promovaţi în companiile pentru care lucrează şi de ambiţia şi dorinţa lor neîncetată de a se dezvolta prin participări la programe de training sau prin obţinerea de calificări profesionale de prestigiu.
Dileme morale
Una dintre întrebările adresate managerilor a fost legată de o dilemă morală în faţa cărora s-au aflat la un moment dat în carieră şi modul în care aceştia au rezolvat-o. Un manager din industria IT, care are în subordine 66 de dezvoltatori de software şi 3 project manageri, a spus că cel mai greu i-a fost atunci când trebuia să facă ceva cu care nu a fost în totalitate de acord.
Dilema lui era: "Cum alegi, dintr-o echipă, cui oferi maşină de companie şi cui nu?", el însuşi fiind singurul din echipă care a primit maşină de companie, pe care a refuzat-o.
Aflată în faţa unei situaţii ipotetice - aceea de a angaja o rudă a unui client mare pentru a păstra relaţia companiei cu acel client - o tânără de 31 de ani care lucrează ca branch manager într-o bancă spune că ar purta negocieri pe această temă până când clientul respectiv ar accepta ca ruda recomandată să fie inclusă iniţial într-un program de internship.
Dificultăţi de manager
Discuţiile cu managerii dornici să obţină bursa pentru EMBA au scos la iveală o serie de dificultăţi cu care s-au confruntat aceştia în ultima perioadă la locul de muncă, fără ca acestea să le afecteze în mod deosebit traiectoria în carieră. Dar i-a influenţat destul de tare încât să le împărtăşească.
Spre exemplu, un manager de producţie dintr-o fabrică cu peste 1.800 de angajaţi, care raportează direct CEO-ului companiei, spune că a avut adeseori probleme în negocierile cu HR-ul, pe care cu greu îl convingea că are nevoie de bugete mai mari pentru ingineri mai bine pregătiţi.
Profesorul Bodo Schlegelmilch (st.), decanul WU Executive Academy, şi headhunterul Ulrik Rasmussen, partener în cadrul Pedersen & Partners, au făcut parte din juriul care i-a evaluat pe cei 32 de manageri care au aplicat pentru obţinerea bursei de EMBA în valoare de 35.000 de euro oferită de ZF în parteneriat cu Universitatea din Viena
El a admis că are nevoie de oameni pregătiţi pentru că resimte problema delegării, nu mai are timp să stea cu oamenii să îi înveţe şi are tendinţa de a prelua asupra sa mai multe responsabilităţi, deşi ştie că această abordare este greşită. O femeie-manager din industria petrolieră, care face project management de câţiva ani buni, se plânge de faptul că în ultimii doi ani i s-au schimbat trei şefi, iar în septembrie îi vine un altul. De aceea nu se vede ieşind la pensie din această companie şi că în câţiva ani şi-ar dori să devină evaluator, de tipul celor de la ANEVAR (Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România), sau antreprenor.
Cum angajează şi cum concediază
În ceea ce priveşte cele mai grele decizii pe care le-au avut de luat managerii în ultimii ani, au fost legate de concediere, aceştia fiind nevoiţi de cele mai multe ori să renunţe, din raţiuni economice, la oamenii pe care tot ei i-au recrutat şi cu care au lucrat împreună. Unii au fost nevoiţi să dea oameni afară pentru că nu făceau performanţă, iar pe alţii i-au concediat pentru că nu ştiau să lucreze în echipă. Recrutarea şi selecţia personalului este de asemenea un proces dificil pentru ei: un manager care conduce o afacere de familie spune că se ocupă personal de angajări, dar un interviu de angajare nu durează mai mult de 5 minute la el. Acesta este motivul pentru care, spune el, a schimbat mai bine de 20 de angajaţi până când şi-a format o echipă de 5 oameni, dar "buni".
Indiferent de industria în care lucrează - bănci, asigurări, IT, producţie, automotive, consultanţă fiscală, clinici private - o mare parte dintre managerii care s-au înscris pentru obţinerea bursei de EMBA sunt obişnuiţi să lucreze pe proiecte, ei destrămând mitul jobului pentru o viaţă în aceeaşi companie. Una dintre candidate a fost o fată care a lucrat numai project-based în cadrul unei companii din Big 4, giganţii în audit şi consultanţă.
De ce vor să se dezvolte
Chiar dacă managerii consideră că acesta este momentul în cariera lor în care ar trebui să urmeze cursurile unui program de EMBA, ei nu au pierdut nicio oportunitate de a se dezvolta personal şi profesional. Absolvenţi de facultăţi de prestigiu şi a câte unu-două programe de masterat (uneori şi doctorat), ei au continuat să se instruiască. O parte au făcut un semestru de facultate în alte ţări, fiind câştigători ai burselor Erasmus, alţii au făcut voluntariat la Crucea Roşie, pe când majoritatea au participat la cursuri livrate de firme de training cunoscute, precum Achieve Global, TMI, Interact, Ascendis sau Codecs. Cei care lucrează în departamentele financiare sunt membri CECCAR (cea mai mare asociaţie profesională a experţilor contabili) şi au obţinut certificarea ACCA, una dintre cele mai prestigioase şi greu de obţinut calificări profesionale în domeniul financiar. Un manager de 30 de ani din industria telecom, senior manager în departamentul financiar, are un CV impresionant: a ajuns să aibă în subordine 5 manageri care îi raportează activităţile unei echipe de 40 de angajaţi. El a obţinut certificarea ACCA, a absolvit cursurile unei facultăţi şi ale unui masterat din cadrul Academiei de Studii Economice cu note foarte mari şi la fiecare doi ani a fost promovat. De asemenea, o tânără de 27 de ani din industria cosmeticelor a fost promovată recent la Viena şi va prelua coordonarea dezvoltării la nivel regional a trei branduri de produse. În următorii 5-10 ani ea se vede conducând un business propriu, având în vedere că a avut deja o tentativă de antreprenoriat când avea 18 ani, un afterschool pe care l-a condus cu un prieten, dar care a eşuat din cauza lipsei de experienţă managerială.
Role model
Managerul ideal, în opinia celor 32 de tineri, este carismatic, reţine atenţia oamenilor din prima clipă, este open minded şi gata să primească feedback, fiind o persoană de la care ai tot timpul ceva de învăţat. În general, modelele de manageri pentru ei nu sunt neapărat oamenii de afaceri celebri dintr-o industrie, ci oamenii cu care au lucrat. Pentru o tânără de 32 de ani, care lucrează de opt ani în cadrul unui gigant american în domeniul producţiei, role modelul ei este directorul de resurse umane al companiei şi de aceea ar vrea să îşi dezvolte abilităţile necesare pentru a-i urma exemplul.
Până la urmă, ţinta celor mai mulţi dintre managerii care vor să meargă la EMBA este aceea de a deveni CEO sau de a fi membri din board-ul unei bănci sau al unei multinaţionale în următorii 5-7 ani, iar un MBA pe cartea de vizită le facilitează accesul spre o astfel de poziţie. De ce? Pentru că lucrează bine în echipă, au ambiţii mari, nu lasă pe mâine ce pot face azi, sunt vizionari şi îşi inspiră oamenii din subordine. Şi, poate, pentru că role model-ul lor în carieră a absolvit cursurile unui program de MBA.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
