O zi ca oricare alta, în care te aştepţi să discuţi cu manageriicu care ai deja întâlnirile programate, să mai lucrezi la diferiteanalize până la un moment dat, când primeşti un telefon. O voce defemeie se scuză pentru deranj, mă întreabă dacă pot vorbi, dupăcare se prezintă: este reprezentanta unei firme de recrutare, îmispune că a primit nişte recomandări despre mine şi îmi prezintăsuccint profilul unei poziţii. Discutăm puţin despre poziţie...discutăm despre aşteptările lor... o conversaţie aproape lejeră, caîntre doi profesionişti. Îi spun că nu sunt interesat momentan şică rămâne să ţinem legătura
Peste aproximativ o săptămână, primesc un telefon de la o altăcolegă de la aceeaşi firmă de recrutare: acelaşi şablon - îmi cerepermisiunea să-mi prezinte o poziţie, de data asta la un alt nivel,de country HR manager, cel pe care l-aş putea accepta. Fixăm oîntâlnire de comun acord, ne şi întâlnim, discutăm timp de mai binede o oră aspecte legate de job, de mine şi de experienţa acumulatăîn companiile în care am lucrat până acum. A doua zi am o discuţiecu reprezentantul firmei care îi angajase pe recruiteri, necunoaştem, aflu mai multe despre ei, vorbim despre climat, despreaşteptările lor de la viitorul ocupant al poziţiei ş.a.m.d.Continuarea este o chestiune de alegeri personale. Ar mai urma săaibă loc şi alte discuţii.
Ce este interesant într-un astfel de moment sunt aspectele deinteres comun pe care cei doi trebuie să le găsească. Cel contactat- adică eu - nu este activ pe piaţa locurilor de muncă, deci nu îşidoreşte să părăsească compania. Pe de altă parte, recruiterul arerecomandările potrivite şi crede că un anumit om este potrivitpentru poziţia pentru care recrutează. De ce mi-aş schimba jobul?Salariul mă motivează, însă oricând se poate mai bine. Şeful esteok şi avem o relaţie bună, mediul este de asemenea dezirabil. Ceîmi oferă poziţia propusă? O perspectivă de people management,următorul pas în cariera mea. Acesta este un plus. Compania...feedbackurile sunt pro şi contra. Salariul este mai mare decâtaici, însă cât timp mă va motiva? Peste 6 luni nevoile mele vorcreşte în raport direct cu veniturile şi atunci ajung la acelaşistatus: ce mă va menţine motivat atunci? Climatul, oamenii cu carelucrez, provocările de acolo. Decid să aflu mai multe şi atuncijocul se schimbă. Fac ce ştiu să fac... apelez la cunoştinţe dinmediul de business care au legături acolo, mă interesez de mediu,de oameni etc.
Decizia finală va fi influenţată în mare parte de ce voi afla înurma investigaţiei personale.
Mihai M., 32 de ani, se ocupă de implementarea politicilor de HRîntr-una dintre cele mai mari 50 de companii din România după cifrade afaceri de anul trecut, care are în prezent peste 1.000 desalariaţi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
