♦ Guvernele încearcă să ajute astfel de persoane pompând miliarde în programe de reorientare profesională, însă acestea par câteodată inutile.
Eforturile guvernelor europene de subvenţionare a salariilor şi evitare a disponibilizărilor au contribuit la protecţia locurilor de muncă. Cu toate acestea, în zona euro criza a distrus jumătate din locurile de muncă create după recesiunea anterioară. Iar o armată de muncitori a rămas vulnerabilă, scrie The New York Times.
Programele de şomaj tehnic, creditate cu evitarea pierderii a peste 60 milioane de locuri de muncă în Europa, au un minus major: nu protejează milioanele de muncitori neincluşi pe ştatele de plată ale companiilor, cum ar fi noii liber-profesionişti şi cei pe genul de contracte pe termen scurt la care angajatorii recurg în masă de la criza financiară din 2019 pentru reducerea costurilor legate de forţa de muncă.
Aceste persoane au în general acces redus la beneficiile de şomaj, care sunt mult mai puţin generoase decât programele de şomaj parţial.
Aproximativ 15 milioane de persoane din UE erau fără un loc de muncă în iunie, în creştere cu 700.000 faţă de aprilie. Un număr însemnat dintre acestea lucraseră pe contracte pe termen scurt în industrii grav afectate de coronavirus.
Aceşti muncitori au perspective sumbre pentru obţinere unui loc de muncă şi mult mai puţine protecţii sociale decât cei incluşi în programe de şomaj parţial.
În Marea Britanie, guvernul a acţionat rapid pentru protejarea economiei. Până la mijlocul lunii iulie, 9,5 milioane de persoane fuseseră incluse în programe de şomaj parţial. Şi totuşi, peste un milion de britanici au fost lăsaţi în urmă, printre care liber-profesionişti şi muncitori pe contracte pe termen scurt.
Mai multe mii dintre aceştia au lansat #ExcludedUK, arătând că cel puţin trei milioane de oameni nu beneficiază deloc sau prea puţin de sprijinul guvernului.
Situaţia va fi şi mai sumbră din toamnă, când multe dintre programele de şomaj tehnic din Europa vor expira şi un tsunami de noi disponibilizări va lovi. Numai în Franţa, preşedintele Emmanuel Macron a avertizat cu privire la pierderea încă unui milion de locuri de muncă.
Guvernele europene au încercat să diminueze durerea acestora prin extinderea unor protecţii către muncitori non-standard, uşurând accesul la concediu medical plătit şi introducând sau crescând beneficiile de şomaj.
În Franţa şi Danemarca, programele de înlocuire temporară a veniturilor au fost extinse pentru a-i include pe liber profesionişti.
Însă acesta este tot sprijinul oferit. În cazul Adecco, 78% din muncitorii pe contracte temporare şi-au pierdut slujbele în timpul carantinei din Franţa şi au primit plăţi pe perioada contractelor pe termen scurt. Dar când acestea s-au terminat, muncitorii respectivi nu au reuşit să-şi găsească noi locuri de muncă.
Guvernele încearcă să ajute astfel de persoane pompând miliarde în programe de reorientare profesională, însă acestea par câteodată inutile pentru cei care au nevoie de acces rapid la noi locuri de muncă.
Enrico Bergamini, autor al unui raport privitor la inegalitatea generată de coronavirus pentru Bruegel, arată că reacţiile guvernelor la criză lasă în continuare prea mulţi oameni în faţa unei vulnerabilităţi fără precedent. „Muncitorii sunt neprotejaţi şi vulnerabili pentru că permitem acest lucru“.
