Lavinia Trache, Corina Georgescu şi Corina Dumbuleu au vârste cuprinse între 30 şi 32 de ani şi sunt angajate ca medici specialişti în cadrul Secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean Timişoara. Descriu fiecare zi de muncă ca pe “front”, pentru că pe acestă secţie sunt internaţi doar pacienţi care se zbat între viaţă şi moarte. Fiecare dintre cei trei medici au plecat, în anii de rezidenţiat, pentru a lucra în spitale din Irlanda, dar au decis să se întoarcă în România cu gândul de a salva vieţi în ţara în care s-au născut.
“Înfruntăm zilnic moartea. De aici poate că iese unul din zece pacienţi şi atunci ne bucurăm şi suntem atât de fericiţi de parcă am salvat o sută de oameni, nu unul”, a povestit Lavinia Trache.
Tânăra are 31 de ani, iar după ce a terminat Facultatea de Medicină, a făcut primii doi ani de rezidenţiat pe Secţia ATI a Spitalului Judeţean Timişoara. Următorii doi ani de rezidenţiat a ales să-i petreacă într-un spital din Irlanda, cu scopul de a face schimb de experienţă. Nu s-a gândit niciodată să profeseze această meserie într-o altă ţară decât România, astfel că în anul cinci s-a întors în ţară pentru a-şi da examenul de specialitate. Şi a rămas acasă.
“Mi-a plăcut în Irlanda şi m-am acomodat foarte bine. După ce am susţinut examenul de specialitate, cei din spitalul în care am lucrat ca rezident mi-au propus să lucrez în continuare ca specialist. Dar am rămas în ţară, pentru că nicăieri nu e ca acasă. Este altfel când eşti la tine acasă şi te trezeşti dimineaţa cu foarte mare drag să mergi la muncă şi îţi place ce faci”, a spus Lavinia Trache.
Iar viaţa trăită printre oameni care se află în stare gravă a făcut-o pe Lavinia să vadă lumea cu alţi ochi şi să se bucure de lucruri mărunte. Medicul a povestit că “meseria asta ne face să privim altfel viaţa. Ne bucurăm foarte mult de viaţă. Cred că medicii de pe ATI sunt cei mai veseli oameni şi plini de fericire, pentru că zilnic înfruntă moartea pe aici şi cumva se bucură efectiv că trăiesc. Chiar ajungi să te bucuri că respiri, că poţi să mănânci, să-ţi faci treaba, să ai o familie. Noi chiar ne bucurăm de viaţă”.
“Am vrut să văd cum se lucrează în străinătate”
Corina Georgescu are 32 de ani şi, la fel ca Lavinia, este angajată ca medic specialist intensivist la Spitalul Judeţean Timişoara. A lucrat şi ea un an şi jumătate într-un spital din Irlanda, pe perioada rezidenţiatului, dar s-a întors în România.
“În ultimul an de facultate m-am decis să fac ATI pentru că cuprinde cele mai multe părţi din medicină. Am zis să vin undeva unde să le am pe toate înglobate şi să fie ca pe front, aşa cum spune profesorul Săndesc (n.r. şeful Secţiei ATI a Spitalului Judeţean Timişoara). Şi chiar aşa este aici, ca pe front. A fost un vis de-al meu să plec pe dincolo, să văd cum se lucrează în spitale din străinătate, să am un termen de comparaţie. Mi-am dat seama că n-o să ştiu niciodată să lucrez aşa cum vreau aici dacă n-o să văd cum lucrează alţii. Când am plecat, eram decisă să mă întorc în ţară”, a spus Corina Georgescu.
Medicul specialist a explicat că atât ea, cât şi ceilalţi colegi care au fost plecaţi în străinătate, dar s-au întors în ţară, au încercat să contribuie la îmbunătăţirea sistemului de sănătate din România. Astfel, de curând, la Spitalul Judeţean Timişoara sunt organizate săptămânal programe de cursuri intensive, la fel ca-n Irlanda, la care participă medici rezidenţi, specialişti sau chiar medici primari. Totul cu scopul de a se pregăti mai bine astfel încât să poată trata bolnavii mai eficient.
“În Irlanda au un sistem foarte bine închegat de training şi de sănătate, sunt foarte bine organizaţi. Experienţa avută acolo a fost un training foarte bun pentru mine şi în urma a ceea ce am văzut pe dincolo şi cu ajutorul profesorului Săndesc, care este foarte deschis la explorat orizonturi noi, încercăm să îmbunătăţim şi sistemul medical cel puţin pe ATI din Timişoara şi din ţară. Trebuie să recunoaştem, sistemul din România nu-i chiar perfect. Noi avem un program de cursuri care a luat naştere foarte recent, dar foarte intensiv, de câteva ori pe săptămână, la Spitalul Judeţean Timişoara. Este o idee preluată de afară, pentru că acolo se fac astfel de cursuri de două ori pe săptămână cel puţin sau pentru orice aparat nou cumpărat automat se făcea training. Şi am venit cu ideea să se facă şi la noi cursuri mai profunde şi s-a introdus acest lucru, care este foarte bun”, a explicat Corina Georgescu.
În ceea ce priveşte condiţiile şi dotarea din Secţia ATI a Spitalului Judeţean Timişoara, medicul specialist a spus că aceasta este la fel de modernă ca cele din Irlanda.
“Eu am plecat din start cu ideea că o să mă întorc acasă. Mi-am dat seama că este mai bine acasă şi că se pot face lucruri frumoase şi aici. Plus că secţia în care lucrăm este una modernă, la nivel european. Nu se pune problema să trimiţi un pacient în străinătate pentru că aici nu poţi să faci o anumită procedură. Am descoperit aici un colectiv foarte deschis la schimbare, la evoluţie, la a lăsa ceva în urmă. O idee foarte faină pe Secţia de ATI este că se încurajează angajarea oamenilor tineri, plecaţi pe dincolo şi care să vină cu idei noi şi să dezvolte secţia”, a povestit Corina Georgescu.
“Să învăţăm că trebuie investiţi bani în pregătire”
Corina Dumbuleu are 30 de ani şi se numără printre medicii care au lucrat în străinătate, dar s-au întors în România. Este tot medic specialist intensivist la Spitalul Judeţean Timişoara. A lucrat timp de doi ani tot în Irlanda, pe perioada rezidenţiatului, şi povesteşte că s-a întors în ţară anul trecut pentru a susţine examenul de specialitate.
“Plecarea în Irlanda a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o la momentul respectiv şi îmi încurajez colegii să plece. Să plece doar pentru experienţă şi să se întoarcă. Consider că o astfel de plecare îţi deschide orizonturile şi mintea. Nu ai cum să-ţi dai seama ce nu funcţionează bine la tine în ţară dacă nu ai un termen de comparaţie. Şi nu ai un termen de comparaţie obiectiv dacă nu ai fost plecat. Managementul pacientului din momentul în care intră în spital şi până când pleacă este diferit faţă de cel de aici şi îţi dai seama ce din sistemul tău medical, per ansamblu, nu funcţionează. Noi trebuie să învăţăm că trebuie investiţi bani în pregătirea continuă a personalui medical, de la infirmiere la asistente sau la brancardieri. Nu ştii ce trebuie să faci dacă nu eşti învăţat, iar pentru asta trebuie bani”, este de părere Corina Dumbuleu.
Medicul specialist povesteşte că Secţia ATI a Spitalului Judeţean Timişoara arată ca cele din Occident, plus că şi aparatele medicale sunt la fel de performante.
Cei trei medici specialişti se plâng de faptul că în România există prea puţine centre de recuperare. Astfel, pacienţii care sunt stabilizaţi pe Secţia ATI nu au unde să meargă după ce sunt externaţi, iar în străinătate este foarte costisitor.
“Marea problemă şi durere este unde merg pacienţii după terapie intensivă. Nu sunt centre de recuperare, efectiv nu ai ce să faci cu pacientul după ce îl faci bine, adică îl stabilizezi astfel încât să nu mai fie necesar să-l ţii în terapie intensivă. Sunt foarte mulţi pacienţi cu accidente vasculare, neurologici, cu politraume şi nu ai unde să-i trimiţi pentru recuperare în România. Poate pacientul rămâne pe ATI, dar nu e potrivit să se întâmple asta, pentru că nu ai forţa necesară, mă refer la kinetoterapeuţi, aparatură pentru a face recuperarea unui pacient. Nu ţine de noi asta, dar nici nu ai unde să-l trimiţi. În România sunt doar câteva centre de recuperare, o parte sunt private. La Timişoara nu este niciunul”, a declarat medicul Corina Georgescu.
În ceea ce priveşte salariile, cei trei medici specialişti povestesc că, în Irlanda, primeau cel puţin 3.500 de euro lunar. De zece ori mai mult decât salariul primit de un medic rezident în România în urmă cu câţiva ani. Totuşi, în urma majorărilor salariale, cei trei medici spun că acum se câştigă destul de bine şi în România, dar după 10-12 gărzi pe lună.
“Este ok acum în România din punct de vedere financiar de când s-au mărit gărzile. Oricum, noi avem spor de secţie pentru că lucrăm pe ATI. De când s-au mărit gărzile şi avem posibilitatea să facem gărzi în diverse spitale din oraşe, nu doar la spitalul judeţean, ai fi ipocrit să spui că nu te descurci în România. Da, te descurci foarte bine în România. Eu consider că salariul meu din România la ora actuală este aproape echivalentul la ce câştigam în străinătate, pentru că acolo viaţa este mult mai scumpă. Adică echivalentul unui salariu din străinătate este dacă faci 10-12 gărzi pe lună, jumătate de lună dormi în spital, aşa reuşeşti să ajungi la acel salariu, dar se poate. Îmi amintesc că avem 1.600 de lei salariu ca rezident în România când am plecat, iar când m-am întors era de 5.000 de lei. Este un lucru extraordinar. Acum este şi mai mare”, a precizat Lavinia Trache.
