Albert Einstein a inceput sa vorbeasca abia la varsta de patru ani si la sapte ani a invatat sa citeasca. In copilarie, profesorii ii spuneau lui Thomas Edison ca este prea prost pentru a invata ceva si ca nu se va alege nimic de capul lui. Walt Disney a fost concediat de la o publicatie pe motiv ca nu era creativ si ca nu avea idei. Profesorul de muzica al lui Beethoven i-a spus la un moment dat ca nu are nici o sansa sa devina compozitor.
Va intrebati probabil ce avem fiecare dintre noi in comun cu aceste personalitati. Raspunsul este simplu: fiecare a avut cel putin o data in viata un esec. Nimeni nu a trecut prin viata fara sa aibe probleme.
In viata exista doua lucruri carora trebuie sa le facem fata: succesul si esecul.
Succesul in viata personala sau profesionala depinde mai mult de reactia pe care o avem in fata unui esec. Acest lucru este valabil si pentru cei care se afla pe o pozitie de manager sau lider al unei organizatii.
Pentru a creste intr-o organizatie o persoana trebuie sa fie capabila sa-si asume anumite riscuri. Atunci cand se incearca un lucru nou, greselile sunt inevitabile. Liderului ii revine sarcina de a crea un mediu de lucru in care oamenilor sa nu le fie teama sa faca greseli. Esecurile trebuie sa fie parte integranta a procesului organizational deaorece greselile reprezinta o oportunitate pentru a instrui si dezvolta personalul. Teluri precum cresterea unei organizatii si succesul nu se pot atinge fara asumarea unor riscuri, iar progresul nu se produce fara greseli.
Un lider pus in fata unei erori trebuie mai intai sa descopere daca actiunea respectiva a fost "o greseala a inimii" sau "o greseala a capului". O greseala a inimii este acea situatie in care un angajat face intentionat un lucru gresit si incearca sa scape basma curata. Acestea sunt situatii greu de acceptat. O greseala a capului apare atunci cand un angajat se straduieste din greu sa faca lucrurile bine, dar, din anumite motive, nu prea ii iese cum trebuie.
Daca angajatii vor fi pedepsiti pentru fiecare greseala pe care o fac, atunci ei se vor concentra numai pe auto-protectie si nu se vor mai stradui sa evolueze. Telul lor nu va mai fi succesul, ci evitarea cu orice pret a greselilor. Ei vor incerca sa evite orice critici, nu vor mai avea initiative, vor fi mai putin creativi si rar vor face cate ceva fara sa obtina acordul sefului in prealabil. De asemenea, vor fugi de responsabilitati si vor cauta sa refuze anumite sarcini pe motiv ca nu este treaba lor sa le faca. Sigur ca in acest fel posibilitatea aparitiei unor greseli este minima, dar aceasta atitudine va influenta pe termen lung succesul.
Un bun lider este dispus sa-si asume riscuri pentru a imbunatati activitatea. El le va face cunoscut angajatilor ca le este permis sa faca greseli inteligente. Managerii trebuie sa fie buni cu persoanele care au gresit si sa profite de acest lucru pentru a-i instrui astfel incat acestia sa nu mai faca aceeasi greseala (evident, exista greseli care pot fi acceptate sau nu).
Esecurile fac parte din viata noastra de zi cu zi. Diferenta o face modul in care fiecare reactioneaza in fata acestora. Important este ca dupa ce ai cazut sa te poti ridica, sa te poti scutura de praf si sa poti sa reintri in joc.
Winston Churchill spunea: "Succesul reprezinta abilitatea de a trece de la un esec la altul cu mare entuziasm". Daca sunteti de acord cu definitia lui Churchill, esecurile dumneavoastra vor fi mai mici si mai scurte, iar succesul va fi mai mare si mai durabil.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
