„Enumeraţi cinci măsuri pentru ca România să aibă o creştere economică de peste 5% pe an“ - aceasta a fost formularea din chestionarul ZF transmis de către redactorii ZF către cei mai importanţi executivi din economia românească, pentru realizarea celei de-a şaptea ediţii a anuarului.
O mare parte dintre managerii care au răspuns demersului ZF au inclus măsuri legate de îmbunătăţirea sistemului educaţional pentru ca economia românească să crească într-un ritm accelerat.
Astfel, un executiv de top german din industria auto propune ca sistemul de educaţie românesc să preia modelul german de învăţare „duală“, prin care angajatorii lucrează cot la cot cu şcolile pentru a avea candidaţi cât mai bine pregătiţi pentru piaţa muncii la absolvire. Acest sistem presupune ca, pe o perioadă de trei ani, tinerii să îşi dezvolte abilităţi practice de lucru la companii (în sedii speciale, dotate cu echipamente similare cu cele din fabrici sau chiar în unităţile de producţie), iar în paralel să înveţe în şcolile profesionale cunoştinţele teoretice şi tehnice pentru o anumită meserie.
Alocarea a 6 sau 7% din PIB educaţiei (faţă de situaţia din prezent, când sunt alocaţi educaţiei aproximativ 3% din PIB), investiţii în învăţământul vocaţional, programe de studiu îmbunătăţite, profesori mai bine pregătiţi sau specializarea unor programe de studiu în domeniul antreprenoriatului sau al fiscalităţii sunt doar câteva dintre măsurile propuse de oamenii de afaceri care ar putea aduce creştere economică.
În legătură cu învăţământul vocaţional, în ultimii ani tot mai mulţi angajatori locali au solicitat „revitalizarea“ şcolilor profesionale, pentru că nu mai găsesc candidaţi care să acopere cererea de specialişti pe profesii precum cea de sculer-matriţer, sudor sau electrician. După desfiinţarea şcolilor profesionale din 2009 (decizie luată de ministrul educaţiei de atunci Ecaterina Andronescu), numărul de „meseriaşi“ disponibili pe piaţa muncii a scăzut dramatic, chiar dacă modificarea legii învăţământului din 2011 a presupus reînfiinţarea acestor forme de învăţământ. În anul şcolar 2002- 2003 România avea peste 270.000 de elevi înscrişi în învăţământul profesional, iar numărul acestora era de doar 19.700 de persoane în anul şcolar 2012/ 2013.
O nouă încercare de reformare a învăţământului vocaţional a avut loc în această vară, odată cu adoptarea unei ordonanţe controversate de înfiinţare a colegiilor universitare pentru absolvenţii de liceu care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat.
Anual, statul român investeşte în sistemul de educaţie circa 4,5 miliarde de euro, iar bugetul a crescut semnificativ în ultimii doi ani (cu 19% în 2013 faţă de 2012 şi cu 2% în 2014 faţă de 2013). Însă în condiţiile în care profesorii debutanţi care câştigă 800 de lei net pe lună, la jumătatea salariului mediu, rezultatele ineficienţei unui sistem de educaţie „reformat“ în fiecare an nu pot fi pozitive: 50% dintre elevii de 14 ani nu iau mai mult de nota 5 la matematică şi română, iar în ultimii patru ani din absolvenţii de liceu doar jumătate au promovat bacalaureatul.
Ce propuneri legate de educaţie au oamenii de afaceri pentru ca România să aibă parte de o creştere economică de 5%
- Crearea unui sistem de educaţie puternic şi sustenabil, prin sistemul de învăţământ dual, prin care tinerii pot merge la şcoală şi, în acelaşi timp, să dobândească abilităţi practice în companii.
- Corelarea sistemului de educaţie cu nevoile reale ale pieţei muncii.
- Îmbunătăţirea continuă a proceselor din educaţie şi din instruirea profesională.
- Educarea antreprenorială la tineri.
- Dezvoltarea sistemului de şcoli profesionale.
- Alocarea a minimum 7% din PIB educaţiei.
- Educaţia ca prioritate în strategia naţională.
- Investiţii în educaţia tehnică şi în cea vocaţională.
- Încurajarea sistemului de învăţământ privat, astăzi realmente descurajat.
- Reforma în învăţământ şi proiecte fiscale pentru integrarea în muncă şi specializarea tinerilor.
- 6% din PIB pentru învăţământ şi cercetare.
- Investiţii în educaţie cu scopul de a îmbunătăţi calitatea: profesori mai buni, programe de studiu îmbunătăţite, o concentrare mai mare către programele de învăţare legate de tehnologie.
- Studierea în sistemul educaţional a altor limbi străine europene, în afara limbii engleze (spre exemplu, germana, franceza, italiana, spaniola).
- Educaţie fiscală + educaţie antreprenorială încă din şcoli şi licee.
Consider că educaţia este baza dezvoltării alături de măsuri fiscale favorabile IMM-urilor şi micşorarea birocraţiei.
