♦ Cât de departe pot ţările să apeleze la programele de protejare a locurilor de muncă atunci când încă nu pot declara victoria asupra pandemiei?
O nouă creştere a cazurilor de Covid-19 pune presiune pe guvernele de pe ambele maluri ale Atlanticului să menţină mecanismele de susţinere de urgenţă a pieţei muncii într-un moment în care politicienii sperau că economiile lor vor începe să-şi revină treptat la normal.
Mulţi angajaţi concediaţi temporar la începutul aplicării măsurilor de lockdown s-au întors la muncă, însă alte milioane nu au reuşit acest lucru, iar angajările încetinesc. Între timp, cazurile de locuri de muncă desfiinţate permanent sunt în creştere, forţând guvernele să acţioneze pentru a evita o criză a şomajului pe termen lung care ar provoca dificultăţi grave şi ar împiedica recuperarea economică generală, care depinde de încrederea gospodăriilor în situaţia lor financiară, de încurajarea acestora ca mai degrabă să cheltuiescă în loc să economisească.
Chiar dacă rata şomajului din SUA a crescut de la 3,5% în februarie la 10,2% în iulie, în timp ce rata echivalentă din UE a urcat de la 6,5% la doar 7,1% în iunie, economiştii spun că evoluţia de bază a ambelor pieţe ale muncii este remarcabil de asemănătoare.
Unele locuri de muncă au dispărut temporar - acestea apar în cifrele şomajului din SUA deoarece guvernul a decis să sprijine şi angajaţii care primesc ajutoare de şomaj, dar nu în Europa, unde ţările au evitat în general desfiinţarea locurilor de muncă prin subvenţii pentru companii pentru a le încuraja să păstreze angajaţii. Unii s-au întors acum la lucru. De o parte şi de alta a Atlanticului, îmbunătăţirile de pe piaţa muncii arată semne îngrijorătoare de încetinire.
„Acest lucru se transformă încet într-o problemă de şomaj de lungă durată“, a explicat Jay Shambaugh, asociat la Brookings Institution şi fostul consilier al Casei Albe, el menţionând că 5% din populaţia americană este acum şomeră de mai bine de 15 săptămâni. Între timp, în Europa, milioane de angajaţi rămân dependenţi de subvenţiile statului. Chiar şi în Germania, una dintre ţările mai puţin afectate de virus, numărul salariaţilor cu program redus a scăzut doar gradual, de la 7,3 milioane în mai la aproximativ 5,6 milioane în iulie, conform estimărilor institutului ifo. În unele domenii din industrie numărul a crescut luna trecută - o evoluţie pe care Sebastian Link, cercetător al ifo, o descrise drept „foarte îngrijorătoare“.
În primăvară, când Covid-19 a început să cuprindă America de Nord şi Europa, se credea că economiile vor începe să-şi revină la normal până la sfârşitul verii. Acum puţini sunt atât de siguri, iar politicienii şi economiştii se confruntă cu problema modului în care pot fi păstrate locurile de muncă. Întrebarea este cât de departe pot ţările să apeleze la programele de protejare a locurilor de muncă atunci când încă nu pot declara victoria asupra pandemiei. Iar în ultimele săptămâni, creşterea numărului de cazuri noi de coronavirus a pus guvernele sub presiune intensă pentru a extinde măsurile de protecţie. În Europa, multe ţări amână cu reticenţă sfârşitul schemelor lor de subvenţii temporare. Echilibrul dificil de obţinut pe toate pieţele muncii este între a continua sprijinirea locurilor de muncă care pot să reapară după ce problemele sunt depaşite şi evitarea subvenţionării persoanelor cu posturi care au prea puţine perspective de revenire. Atunci când europenii trec de la subvenţii salariale la beneficii de şomaj, guvernele se vor confrunta cu problema cu care se confruntă deja SUA: ce nivel de beneficii va proteja mai bine mijloacele de trai, oferind totodată un stimulent pentru a căuta un loc de muncă. Sumele mari cheltuite pentru subvenţiile salariale sprijină din ce în ce mai mult locurile de muncă cu puţine şanse de recuperare, a avertizat recent OCDE. Franţa şi-a extins schema, la fel şi Spania, iar în Germania şi Italia sunt luate în considerare mutări similare. Având în vedere incertitudinile cu privire la răspândirea virusului, OCDE recomandă ca limitele de timp „să nu fie bătute în cuie“. Însă organizaţia a cerut guvernelor să treacă treptat de la sprijinirea locurilor de muncă existente la ajutarea salariaţilor să găsească alte locuri de muncă - prin reducerea decalajului dintre subvenţiile salariale şi prestaţiile obişnuite de şomaj şi prin ajutarea angajaţilor trimişi în şomaj tehnic să-şi schimbe calificarea profesională.
