În mare parte dezbaterile şi nemulţumirea protestatarilor se concentrează pe fondurile private de pensii despre care criticii spun că au profituri mari, dar plătesc pensii derizorii.
Ironia pentru mulţi dintre chilienii de toate vârstele care protestează în prezent împotriva sărăciei şi a nedreptăţilor sociale este că sistemul de pensii pe care şi-l doresc reformat de preşedintele Sebastian Pinera a fost cândva considerat un motor de prosperitate economică, „Mercedes- Benz“-ul sistemelor de pensii, scrie Financial Times.
Chile a fost prima ţară din lume care şi-a privatizat sistemul de pensii. Creat cu aproape 40 de ani în urmă în timpul dictaturii militare a generalului Augusto Pinochet, modelul a câştigat aprecierea unor instituţii ca Banca Mondială, fiind considerat drept o componentă cheie a poveştii de succes economic a Chile.
Bazându-se doar pe o contribuţie obligatorie de 10% din partea angajaţilor, sistemul a fost copiat de peste 30 de ţări din America Latină, sud-estul Asiei şi Europa de Est. Alimentat de plăţi regulate, sistemul ţării s-a dezvoltat, iar piaţa de capital a acesteia a prins viaţă: fondurile de pensii depăşesc acum 200 mld. $, sau 80% din PIB. Acest lucru a jucat un rol crucial în transformarea Chile în cea mai bogată ţară din regiune. Sistemul este însă menit să-i susţină pe cei care rămân angajaţi formal pe cea mai mare durată a vieţii active, iar sectorul informal însemnat al Chile, până la o treime din populaţie, înseamnă că mulţi cetăţeni plătesc puţin sau nimic de-a lungul vieţii.
„Este un sistem care nu funcţionează pentru realitatea Americii Latine“, arată Andras Uthoff, expert din Santiago. Sistemul privatizat „funcţionează pentru aproximativ o cincime din populaţie, şi nu pentru vasta majoritate“.
Analiştii argumentează că o rată de economisire de 10%, aproape jumătate din nivelul contribuţiilor din ţările dezvoltate, este prea scăzută pentru a oferi pensionarilor un venit decent. Vârstele de pensionare, de 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 pentru femei, sunt de asemenea scăzute, având în vedere că speranţa de viaţă a crescut.
În mare parte dezbaterile şi nemulţumirea protestanţilor se concentrează pe fondurile private de pensii despre care criticii spun că au profituri mari, dar plătesc pensii derizorii. Fernando Larrain, director general al asociaţiei administratorilor de pensii, argumentează că este nevoie de pensii mai bune, care ar trebui finanţate cel puţin parţial de către guvern. „Există o soluţie, dar e costisitoare. De unde ar veni banii?“.
Rodrigo Valdes, fost ministru de finanţe, se teme că o soluţie populistă la problema pensiilor din Chile ar putea ameninţa echilibrul fiscal. „Coarda este deja întinsă şi nu ştiu când va plesni. Depinde de cât de iresponsabil vrea să fie guvernul“.
