Liviu Neagu a fost primul angajat al Bergerat Monnoyeur pe piaţa din România, înainte de anii 2000. A prins aşadar toate crizele prin care compania, la nivel restrâns, şi economia, în sens larg, au trecut în cei 25 de ani de când e implicat în business. A asistat, totodată, la evoluţia distribuitorului francez, azi lider de piaţă, şi la cea a industriei, tot mai dinamică de la un an la altul. Ce perspectivă are pentru următoarea perioadă, după ce piaţa locală a utilajelor de construcţii a atins anul trecut un nivel record?
„N-am avut nicio pasiune pentru această industrie, din contră. Aş spune că partea de construcţii era undeva la finalul opţiunilor mele, dar viaţa a fost de aşa natură încât am trecut prin acele joburi care erau ultimele pe lista de preferinţe. Nu mi-a plăcut chimia. Dacă mi-ar fi plăcut chimia, aş fi fost probabil medic. Nu mi-au plăcut construcţiile – probabil aş fi fost un inginer constructor. Şi nu mi-a mai plăcut metalurgia. Probabil că aş fi fost un bun metalurgist. În concluzie, varianta pe care am îmbrăţişat-o la început a fost să merg pe partea electrică şi în consecinţă am terminat Facultatea de Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti”, îşi începe Liviu Neagu, CEO al Bergerat Monnoyeur România şi Republica Moldova, povestea.
După absolvire, în ’88, a primit repartiţie, „şi bineînţeles că primul job, ca să fie o chestie interesantă, a fost în chimie, şi nu în orice chimie, ci într-unul din combinatele chimice cele mai – hai să spunem – rele, în care era o poluare foarte mare, la Giurgiu. Sigur că era aproape de Bucureşti. Sigur că erau şi nişte avantaje, dar era în industria chimică acolo”. Chiar dacă a început ca stagiar, a crescut repede pe treapta ierarhică, până a ajuns şef de atelier şi responsabil pe partea electromecanică a unui obiectiv de investiţii special la vremea respectivă, „care era urmărit îndeaproape atât de preşedinte cât şi de primii-miniştri şi de toţi ceilalţi care erau în partid pe atunci”.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
