Auzim atat de des sintagma "spirit intreprizator" incat a inceput deja sa se demonetizeze. Orice anunt de recrutare, de la cel pentru bucatar la cel pentru director de fabrica, a ajuns sa cuprinda descrieri cunoscute, de genul „dinamic", „aptitudini de comunicare", „spirit intreprinzator". Sa deducem de aici ca toate posturile sunt la fel, sau ca orice angajator are nevoie de acelasi tip de angajat?
Este de la sine inteles ca „aptitudinile de comunicare" pe care trebuie sa le aiba un bucatar difera de cele ale unui director de fabrica, la fel cum dinamismul "unui om de vanzari" trebuie sa fie altul decat cel care i se solicita unei lucratoare la masina de cusut. #leadend#
Ca tot veni vorba de oamenii de vanzari: stim cu totii ca sunt facuti dintr-un aluat aparte. Au acel „ceva", acel „vino-ncoace" care nu se preda la nici o scoala si nu se trece in Curriculum Vitae. Daca punem un om menit sa fie amploaiat (vorba lui conu' Iancu) sa recite pe din afara o tehnica de abordare tipica vanzarilor, iar apoi repetam scenariul cu un om facut sa vanda, cred ca
stim cu totii de la care dintre ei va cumpara clientul nostru. Reciproca e valabila: daca supunem un om de vanzari ritmului si stilului de lucru specific unui birou de cativa metri patrati, este ca si cum am infrana elanul unui om facut sa fie liber, fara granite, fara constrangeri.
Un angajat isi permite sa aiba o privire obosita dupa o anumita ora.
Un om de afaceri nu beneficiaza de acest lux: el trebuie sa aiba mereu surasul proaspat, privirea limpede si mintea agera. Pe el, fiecare nou client il ia drept odihnit si gata de munca. Daca omul meu este o femeie, atunci femeia de afaceri care cunoaste secretul succesului va avea la orice ora un machiaj impecabil, o coafura de revista si o postura de fotomodel - in vreme ce barbatul de afaceri nu va afisa niciodata o camasa mototolita de atat stat pe scaun, o pieptanatura obosita de scarpinatul in ceafa sau o respiratie ingreunata de tutun.
Un angajat isi poate face planuri pe perioade bine stabilite: dupa ora 6 seara, in weekend, in concediu.
Un om de afaceri isi face altfel programul. E posibil ca timp de 3 luni sa nu trebuiasca sa lucreze de la 7 dimineata la 8 seara, 7 zile pe saptamana, pentru ca apoi sa se poata odihni o luna de zile. Efortul unui om de afaceri se dozeaza in functie de planurile sale proprii, de capacitatea fizica si de obiectivele stabilite - atat individuale, cat si de familie.
In general, un angajat interactioneaza, pe parcursul unei zile obisnuite de lucru, cu un numar restrans de oameni. De obicei, acestia sunt colegii de departament, seful direct si, in anumite situatii, o serie de furnizori, clienti etc.
Un om de afaceri vede o multime de chipuri, aude o multime de voci, cunoaste multe tipuri de oameni. Poate ca fiecare dintre ei se considera avantajat in felul sau - si poate ca asa si este, pentru ca vorbim de doua tipuri diferite de oameni.
O data ziua de munca incheiata, angajatul nu mai este preocupat de ce se intampla la birou decat daca are o problema care il framanta sau un proiect pe care si-a propus sa-l termine acasa.
Omul de afaceri nu trage niciodata linie de demarcatie intre afacerea sa si restul vietii sale. Ori de cate ori se afla in familie, cu prietenii, in vacanta sau la cumparaturi, omul de afaceri are antenele pregatite pentru a capta orice semnal care i-ar putea fi de folos in afacerea sa..
Este mai usor asa? Este mai greu? Dumneavoastra sunteti cei in masura sa dati raspunsul la intrebarile mele; insa este, cu siguranta, mai interesant, mai palpitant.
La sfarsitul lunii, angajatul stie ca firma la care lucreaza ii va alimenta contul cu o suma de bani pe care o cunoaste foarte bine,o planifica si o dramuieste cum stie mai bine - el si familia lui.
Pe cand omul de afaceri traieste emotia zilelor cand trebuie sa traiasca din rezerve, dar si bucuria de a vedea incasarile cum cresc peste asteptari.
Care este limita pentru el? Nu exista asa ceva! Sigur, si angajatul primeste prime, stimulente, premii - dar el stie ca acestea nu pot depasi un anumit plafon specific nivelului ierarhic pe care se afla in companie.
In relatie cu angajatorul sau, angajatul are o serie de obligatii, specifice postului, precum si anumite asteptari. Compania trebuie sa-i puna la dispozitie un loc de munca ce respecta anumite standarde specifice domeniului sau de activitate si sa-i ofere avantajele convenite prin contractul de munca, fie ca acestea tin de pachetul salarial, fie de alte beneficii in natura (telefon, automobil, bonuri de masa, petreceri ale angajatilor, cursuri de perfectionare etc.).
Omul de afaceri isi ofera singur toate aceste lucruri, atunci cand are nevoie de ele. El nu asteapta sa-i vina randul sa primeasca ceva si nici nu poate visa o promovare care i-ar aduce ceva in plus. Daca are nevoie de o masina noua sau de un computer, face eforturi suplimentare si isi cumpara ce ii trebuie.
Daca are o relatie de colaborare cu o anumita companie, omul de afaceri este primul care ofera idei noi si solutii la problemele existente in acea companie. El nu va a stepta niciodata sa vada ce investitii a mai facut compania pentru ca lui sa-i mearga mai bine, ci va investi el insusi in afacerea sa, contribuind astfel si la bunastarea echipei din care face parte.
Cred ca aveti suficiente elemente pentru a construi o definitie a adevaratului spirit intreprinzator.
Care dintre cele doua roluri vi se potriveste? Sau, mai bine spus, poate ca fiecare dintre noi ar trebui sa-si reanalizeze cu multa grija statutul, pentru a stabili daca a ales ceea ce i se potriveste sau daca este momentul sa schimbe ceva.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
