„Prin art. 230 din Codul de procedură fiscală a fost reglementată o procedură specială de executare silită aplicabilă doar contribuabililor care, concomitent cu obligaţiile fiscale pe care le au de plătit statului, deţin şi creanţe asupra statului, concretizate în sume certe, lichide şi exigibile pe care le au de încasat de la instituţii sau autorităţi publice”, precizează ANAF.
Pentru a asigura o bună implementare a acestei noi reguli, „ANAF propune aprobarea unui ordin de procedură prin care contribuabilii care nu şi-au putut încasa la timp creanţele comerciale de la instituţii sau autorităţi ale statului vor fi protejaţi de măsurile de executare pe care tot statul, prin administraţia fiscală, le putea lua asupra lor”. ANAF precizează că această măsură este aplicabilă „chiar dacă neplata obligaţiilor fiscale ale contribuabililor era determinată tocmai de neîncasarea la termen a acestor creanţe de la alte instituţii ale statului”.
Noua procedură „limitează practic aplicarea executării silite, în limita creanţei pe care contribuabilul o are de încasat de la o instituţie sau autoritate a statului, la poprirea pe care administraţia fiscală o înfiinţează la acea instituţie sau autorităte publică debitoare în raport cu contribuabilul. Astfel, rezultă că, în această situaţie, Fiscul suspendă celelalte măsuri de executare (poprirea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor sau poprirea altor terţi debitori ai contribuabilului) până la încasarea creanţelor sale de la instituţiile debitoare, asigurându-se astfel o echitate deplină în raportul fiscului cu contribuabilul”, precizează ANAF.
