La peste jumătate de an de la cea mai mare amendă dată de Concurenţă apar noi detalii: povestea CD-ului care i-a taxat pe petrolişti cu 200 mil. euro

Amenda record de circa 900 de milioane de lei (peste 200 de milioane de euro) încasată de marii petrolişti la începutul anului din partea Consiliului Concurenţei a avut în "prim-plan" un CD pe care se aflau transcrierile şedinţelor din cadrul Asociaţiei Române a Petrolului (ARP), organizaţie din care fac parte companiile amendate - OMV Petrom, Rompetrol Downstream, MOL Petroleum, Lukoil şi Eni România, ope­ratorul benzinăriilor Agip.

Pornită de la o anchetă legată de posibile fixări de preţ, în 2005, investigaţia Consiliului Concurenţei a "schimbat direcţia" după 2008, an în care companiile amendate au retras de la pompe un sortiment de benzină.

Consiliul a realizat o inspecţie inopinată la sediul ARP, unde a inscripţionat un CD cu documente pe care l-a sigilat şi l-a deschis ulterior, constatând că în cadrul Asociaţiei au avut loc discuţii care au stat la baza retragerii acelui sortiment de benzină. Rezultatul: amenda record acordată firmelor OMV Petrom (care la data încălcării legii avea în portofoliu benzinăriile Petrom şi PetromV), OMV Petrom Marketing (fostul OMV România), Lukoil România, Rompetrol Downstream, MOL România şi Eni România, amenda reprezentând între 2,6% şi 3,2% din cifra de afaceri aferentă anului 2010.

"CD-ul de la ARP conţinea un document cu şedinţele în care aveau loc discuţii despre branşă şi în care a fost o propunere de retragere a acestui produs care nu mai era căutat şi ţinea blocată o pompă şi lanţul logistic din spatele acesteia. Dacia cea veche mergea şi cu benzina normală, tip 95, iar cei care doreau exact aceiaşi combinaţie în rezervor puteau adăuga în benzina 95 aditivul pe bază de potasiu cumpărat separat şi obţineau acelaşi combustibil EcoPremium, la un preţ mai mic", afirmă Mihai Rădulescu, partener în cadrul casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii, firmă care a făcut parte din echipa de consultanţi a grupului OMV Petrom în acest dosar.

S-au înţeles sau nu?

Petrom şi OMV Petrom Marketing, firme controlate de grupul austriac, au luat cumulat cea mai mare amendă, de peste 500 de milioane de lei, deşi avocaţii susţin că, de fapt, presupusa înţelegere între jucători nu a fost respectată.

"S-a propus în şedinţe o dată pentru scoaterea de la pompe a acestui produs, 1 aprilie, iar Consiliul a considerat că a fost afectat consumatorul. S-a apreciat că în situaţia în care unul dintre jucători nu ar fi retras produsul ar fi avut un avantaj competitiv. Adevărul este însă că ei nu s-au înţeles, există mail-uri care arată acest lucru, produsul nu a fost retras la aceeaşi dată, dar Consiliul a considerat că schimbul acela de informaţii a făcut previzibil comportamentul companiilor", mai spune Rădulescu, 35 de ani, avocat ce s-a angajat la Schoenherr încă din 1998, din perioada studenţiei, fiind cel mai vechi angajat român din cadrul firmei care a realizat anul trecut venituri de 8,4 mil. euro pe piaţa locală, fiind un jucător de Top 10.

Comisia ar fi fost mai indulgentă

Rădulescu precizează că în situaţia în care cazul Petrom ar fi fost la Comisia Europeană, amenda ar fi fost de zeci de ori mai mică, deoarece ar fi fost determinată ca procent din cifra de afaceri obţinută de companie pe produsul respectiv, şi nu pe întreaga activitate. Potrivit unor informaţii anterioare, tipul de carburant pe care benzinăriile au decis să îl retragă de la pompe reprezenta aproximativ 2% din cifra de afaceri a companiilor, astfel că o amendă procentuală aplicată ţinând cont de veniturile obţinute din vânzarea acestui sortiment putea fi de 50 de ori mai mică.

"Şi pe alte pieţe din regiune se practică amenzi din partea autorităţilor de concurenţă ca procent din cifra de afaceri pe produs, dar fiecare ţară are propriul regim, există libertate de alegere", precizează avocatul.

Amenzile Consiliului Concurenţei sunt cuprinse între 0,5% şi 10% din cifra de afaceri, dar pot fi atacate în instanţă.

"Am atacat amenda la Curtea de Apel, unde cred că procesul va mai dura în jur de un an, un an şi jumătate. Sunt însă foarte convins pe argumentele noastre", afirmă avocatul, care în faţa instanţei are dreptul la o pledoarie de 12-15 minute pentru a explica atât situaţia de fapt, cât şi factorii de ordin economic - expunere de care pot depinde soarta câtorva milioane sau zeci de milioane de euro.

Cazul benzinarilor, exemplu pentru alte companii

Avocatul Schoenherr consideră că în ultimii ani reprezentanţii Consiliului Concurenţei au realizat că amenzile pot constitui o sursă importantă de venit la bugetul de stat în timpul crizei şi au devenit mai activi pe acest fond.

În aceste condiţii, în ultimii ani au fost acordate mai multe amenzi de milioane şi zeci de milioane de euro în domenii precum telecom sau farma şi alte investigaţii sunt în curs.

"Avem mult de lucru pe zona de compliance, unde firmele au sesizat că în cazul unei amenzi din partea Consiliului Concurenţei pot beneficia de circumstanţe atenuante ce se pot transpune într-o reducere cu până la 10% a amenzii, cum s-a întâmplat şi în cazul OMV Petrom, dacă demonstrează că au avut preocuparea de a se instrui în ceea ce priveşte reglementările concurenţei. Pe această linie am avut în jur de 10-12 clienţi în ultimul an", afirmă Rădulescu.

În ciuda faptului că inspectorii Con­si­liului Concurenţei au devenit o adevărată "sperietoare" pentru numeroase companii din piaţă, conştient sau nu acestea lasă "urme" pe baza cărora autoritatea ar putea continua să aplice amenzi.

"Mergem în audit la firme şi găsim uneori probleme, încălcări de prevederi din piaţă care nu au ajuns la termenul de prescripţie de cinci ani. În aceste condiţii, Consiliul Concurenţei ar avea suficient material pentru a dezvolta nişte cazuri solide."

Ce mai are Consiliul "pe ţeavă"?

Dintre investigaţiile mai vechi, două care ar putea fi încheiate în acest an au în prim-plan piaţa de retail, unde Schoenherr lucrează în special cu firme din zona Austriei şi Germaniei. La Viena, cel mai mare birou al firmei, patru dintre cei 16 parteneri ai Schoenherr sunt specializaţi în probleme de concurenţă, departament care a fost înfiinţat şi local destul de timpuriu, în condiţiile în care autoritatea a început să se concentreze mai serios pe investigaţii de prin 2004.

"Sunt în prezent două investigaţii care cred că se vor finaliza destul de curând. Una în industria bunurilor de larg consum, în care sunt investigate mari reţele de supermarketuri şi anumiţi furnizori de bunuri alimentare, şi alta în domeniul de elec­tronice, care vizează producători, retaileri, precum şi organisme de colectare de deşeuri electronice şi se concentrează pe practicile de buy-back, în privinţa cărora poziţia autorităţii de concurenţă este foarte aşteptată în piaţă", afirmă Rădulescu.

Pe lângă investigaţii, Consiliul Concurenţei mai analizează ajutoarele de stat, precum şi tranzacţiile de tipul fuziuni şi achiziţii între firme cu cifre de afaceri de peste patru milioane de euro. Pentru opera­ţiunile din zona tranzacţiilor, autoritatea practică o serie de taxe pe care avocatul le consideră nejustificate.

"Am avut întotdeauna tendinţa să atac în instanţă legalitatea taxei pe autorizarea tranzacţiilor al cărei temei nu îl văd. Am avut o tranzacţie care nu s-a mai realizat din cauza unei taxe de 100.000 de euro pentru autorizare. În prezent taxa este cuprinsă între 10.000 şi 25.000 de euro, în condiţiile în care există şi o taxă de analiză a lucrării de notificare de 4.775 de lei, în jurul a 1.000 de euro. În plus, de la depunerea actelor până la autorizarea tranzacţiei durează în medie circa 2 luni şi jumătate, termen pe care în condiţiile presiunii inerente finalizării tranzacţiilor de M&A îl consider prea lung", afirmă Rădulescu.

Hidroelectrica şi corespondenţa avocat-client

O altă situaţie reclamată de avocat în relaţia cu Consiliul Concurenţei este legată de investigaţia demarată în acest an în rândul companiilor care aveau contracte cu Hidroelectrica, firmă pentru care în paralel a fost deschisă şi procedura insolvenţei în vederea reorganizării.

În cazul inspecţiilor inopinate, repre­zen­tanţii Consiliului Concurenţei pot ridica orice tip de documente, cu excepţia celor cu caracter privat şi a corespondenţei cu avo­ca­tul, afirmă Rădulescu. Chiar şi aşa, în această situaţie Consiliul a ridicat de la se­diul Alpiq, client al Schoenherr în acest caz, inclusiv mail-urile transmise către avocaţi.

"În cazul investigaţiei pe energie declanşate în legătură cu contractele Hidro­electrica, inspectorii au ridicat şi sigilat într-un plic inclusiv corespondenţa dintre traderi şi avocaţi ce se referea la negocieri ale traderilor cu Hidroelectrica. După trei luni de la inspecţie, Consiliul a luat decizia de a utiliza acele mail-uri, fapt ce reprezintă un precedent periculos în materie de drept. Cei de la Consiliul Concurenţei consideră că acele mail-uri nu beneficiază de privilegiu întrucât se referă la alte probleme decât cele investigate, în condiţiile în care investigaţia a fost deschisă cu doar o zi în urmă."

Pe această problemă, Alpiq şi avocaţii de la Schoenherr au acţionat Consiliul Concurenţei în instanţă, la Curtea de Apel Bucureşti, unde dosarul se va judeca la jumătatea lunii octombrie.

"Am atacat în instanţă această decizie. O astfel de decizie ar fi meritat atacată şi pro-bono, deoarece acesta este un precedent care mă va lovi şi în activitatea viitoare. Nu mai ai nicio siguranţă în ceea ce priveşte confidenţialitatea discuţiilor cu clienţii", conchide Rădulescu.