În alte ţări, evidenţa populaţiei stă la baza recensământurilor şi este administrată de Statistică, nu de Interne
Autor:
Adelina Mihai
10.08.2012
În state precum Bulgaria sau Norvegia, registrul de evidenţă a populaţiei, care în România este administrat de Ministerul de Interne, reprezintă baza de date de la care se porneşte pentru realizarea recensământurilor şi este gestionat în totalitate de institutele naţionale de statistică, explică şeful INS.
"Sunt state în care registrul de evidenţă a populaţiei este fie administrat de oficiul naţional de statistică în mod direct (Bulgaria şi Norvegia), fie în colaborare cu autorităţile publice competente (în majoritatea ţărilor membre ale UE). Acest fapt permite chiar realizarea de recensământuri pe baza registrului de evidenţă a populaţiei (Austria, Polonia, Danemarca, Finlanda etc.
)", a explicat profesorul Vergil Voineagu, preşedintele INS. Pentru ca acest lucru să fie posibil, şeful INS spun că este nevoie de un cod unic de referinţă, iar la recensământul din octombrie anul trecut s-a avut în vedere acest aspect, tocmai pentru a se utiliza registrul de evidenţă a populaţiei în procesul de recenzare.
"Din păcate, solicitarea CNP-ului a fost receptată ca un act ilegal, iar recensământul a fost afectat de campania negativă de dinainte şi din timpul recenzării", a mai spus Voineagu.
Discuţiile privind recensământul realizat anul trecut au revenit în ultima perioadă în contextul în care la referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu cvorumul alcătuit din persoanele aflate pe listele electorale permanente a fost declarat la 18,2 milioane de persoane cu drept de vot , pe baza datelor provenite de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (Ministerul de Interne).
Rezultatele preliminare ale recensământului de anul trecut arată că populaţia stabilă a României este de 19,04 milioane de persoane.
Între recensământuri, populaţia României se actualizează în funcţie de datele primite de la primării privind natalitatea şi mortalitatea şi în funcţie de numărul de cetăţeni români care au renunţat la cetăţenie sau au dobândit cetăţenie română. În ultimii ani numărul celor care au dobândit cetăţenie română a fost mai mare decât al acelora care au renunţat la ea, afirmă reprezentanţii INS.
Reprezentanţii INS spun că, atunci când MAI evaluează datele calitative şi cantitative privind populaţia, se ţine cont şi de datele agregate publicate de INS. Însă inversul nu este valabil, Internele susţinând că datele confidenţiale privind cetăţenii nu pot fi transmise INS-ului, deşi legislaţia naţională şi europeană interzice comunicarea datelor sub o altă formă decât cea de observare statistică.
Ce trebuie făcut însă ca România să aibă o bază de date integrată?
"Existenţa unei astfel de baze integrate este nu numai justificată, dar şi absolut necesară. INS este direct interesat în abordarea unei astfel de teme la nivel naţional şi este gata să participe cu forţele şi experienţa pe care le are la realizarea obiectivului. Fireşte, în acest sens este necesar ca toate autorităţile care administrează date cu caracter individual să convină un set de proceduri pentru integrarea surselor de date şi în primul rând să iniţieze demersuri cu caracter normativ în această problemă. Pentru asta este însă nevoie şi de o legislaţie specifică, pentru că se pun probleme de natură juridică şi operaţională", a mai spus Voineagu.
Întrebaţi în câte baze de date independente apare o persoană, reprezentanţii Statisticii au spus că toate registrele existente care au ca unitate de observare persoana fizică pot şi trebuie să fie folosite pentru formarea bazei de date unice a populaţiei României.
"Un inventar generic indică un număr de circa 8 -10 astfel de baze de date. Polonia a utilizat la recensământul populaţiei bazat în principal în realizarea pe registre 23 de diverse asemenea surse. În alte ţări, inclusiv unele cu o populaţie relativ mică, precum Slovenia sau ţările baltice, s-au utilizat chiar mai multe astfel de registre", a mai adăugat şeful Statisticii.
Nu doar statisticile privind populaţia diferă în evidenţele instituţiilor publice. Salariaţii din România, spre exemplu, sunt număraţi de câteva instituţii ale căror statistici finale diferă chiar în "curtea" proprie. Inspecţia Muncii, care numără salariaţii şi contractele de muncă active din economie (adică pentru care se plătesc taxele şi contribuţiile la zi) a "pierdut" câteva sute de mii de persoane angajate şi contracte de muncă atunci când şi-a schimbat programul software. Institutul de Statistică, prin cel mai recent buletin statistic lunar, din luna mai, spune că în economie lucrează 4,3 milioane de salariaţi, iar în raportările anuale spune că ar fi, de fapt, 6 milioane de angajaţi. Diferenţa este explicată prin faptul că în anchetele lunare nu intră angajaţii din companiile cu mai puţin de 4 salariaţi, angajaţii din structurile secrete ale Ministerului Apărării şi persoanele care lucrează la negru.
"Datele despre salariaţi diferă din mai multe motive: sursa de date (cercetări statistice lunare sau anuale), sfera de cuprindere şi modul de calcul al indicatorilor. În cazul indicatorilor lunari sau anuali, este nevoie de o conciliere între nevoia de informaţii rapide, operative (prin statistici lunare) şi date cu un grad mai mare de completitudine şi detaliu (cum sunt cele anuale), a mai spus Voineagu. El a mai precizat că statisticile privind numărul de salariaţi respectă normele europene şi provin atât din anchete în întreprinderi, cât şi din anchete realizate în gospodării.
"Lucrăm împreună cu Ministerul Muncii pentru antrenarea Revisal (softul Inspecţiei Muncii care numără salariaţii - n.red.) în sistemul statisticii oficiale, fiind deja stabilit şi convenit un protocol de colaborare în acest sens", a mai adăugat Voineagu.
Alte statistici care diferă sunt cele legate de şomaj. În România există două rate ale şomajului: cea calculată în fiecare lună de ANOFM (Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Ministerul Muncii) şi cea publicată trimestrial de INS, adică rata calculată după standardele Biroului Internaţional al Muncii. Rata raportată de ANOFM se calculează pe baza declaraţiilor persoanelor care se înscriu la agenţiile pentru ocupare, iar cea a INS se realizează pe baza datelor de la anchetele făcute în gospodării şi care include şi persoanele care nu lucrează, dar care nici nu se înscriu la agenţiile pentru şomeri.
"INS publică rata şomajului conform metodologiilor armonizate la nivel european şi internaţional, mai precis conform definiţiilor Biroului Internaţional al Muncii. Datele astfel determinate asigură condiţia de comparabilitate la nivel internaţional, în mod special la nivelul UE. Rata şomajului dată publicităţii de ANOFM reprezintă rata şomajului înregistrat având semnificaţie exclusiv la nivel naţional", a explicat Voineagu.
Vergil Voineagu, 60 de ani, este preşedinte al Institutului Naţional de Statistică din 2005. De mai bine de 13 ani, el este şi şeful catedrei de Statistică şi Econometrie din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti