Voi alegeţi: încă doi ani de război sângeros sau o normalitate în care să daţi şanse economiei şi societăţii să respire

Aşteptata decizie a Curţii Constitu­ţionale de invalidare a referendumului ar trebui să pună punct celui mai sângeros spectacol pe care clasa politică l-a oferit la scenă deschisă în ultimii 20 de ani.

Verdictul urma să fie dat aseară după închiderea ediţiei de Curtea Constitu­ţio­nală, dar semnalele erau clare: referen­dumul este invalidat pentru că, potrivit da­telor finale, la urne au venit doar 46,24% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, faţă de 50% plus unu cât era necesar.

Toate părţile anunţaseră anterior că vor respecta decizia Curţii, iar Comisia Europeană, încă rezervată, a reiterat: "Mesa­jul pentru partidele politice este acelaşi de acum două săptămâni. Procesul democratic şi regulile constituţionale trebuie respectate".

În faţa spectrului prelungirii luptei politice, oamenii de afaceri şi analiştii au avertizat în ultimele zile: prelungirea disputelor descurajează investiţiile, pune presiune pe leu, scumpeşte finanţarea.

"Se pare că România se îndreaptă că­tre o perioadă prelungită de instabili­tate po­litică, situaţie care va afecta pieţele fi­nanciare, împingând probabil leul la noi mi­nime faţă de euro", opina Capital Eco­no­mics după anunţarea rezultatului re­fe­rendumului. Întreaga presă din Euro­pa este sceptică în legătură cu îngro­parea se­cu­rii războiului. Dar de ce nu s-ar putea în­tâmpla altfel decât în aceste scenarii pesimiste?

Raţionamentul trebuie să plece de la următorul aspect practic: vreme de doi ani, indiferent de ceea ce s-a întâmplat în ultima lună şi indiferent de cine a avut dreptate, la Palatul Cotroceni va exista un preşedinte susţinut de un partid, iar la Palatul Victoria un premier susţinut de o altă alianţă - pentru că, aşa cum arată datele de astăzi, USL are prima şansă să câştige alegerile legislative din toamnă şi să fie la guvernare şi după această dată.

Întrebarea este: va fi această urmă­toa­re perioadă de doi ani una a "coabitării" (a convieţuirii) sau una a unui continuu răz­boi de gherilă? De această alegere a clasei poli­tice atârnă reintrarea într-o norma­li­ta­te chiar dacă va fi o "nor­ma­litate imper­fec­tă"; de aceeaşi alegere atârnă degradarea continuă şi accele­rată a vieţii publice, a economiei şi a poziţiei României în UE.

Premierul Victor Ponta a tăcut întreaga zi de ieri după ce marţi-seară somase toate părţile politice implicate în actualul conflict politic să se abţină de la orice formă de presiune publică sau directă la adresa Curţii Constituţionale sau la adresa unor judecători ai acestei instituţii.

Traian Băsescu spune destul de vag că revenit la Cotroceni, îşi doreşte să înlă­ture clivajele din societate ("România are 22 mil. cetăţeni, nu 7 milioane"), dar trecutul nu-l indică deloc a fi drept unul dintre cei mai proeminenţi apărători ai armoniei sociale. Cum va alege să proce­deze în continuare cel care la preluarea celui de-al doilea mandat de preşedinte a susţinut că vrea să rămână în conştiinţa oamenilor drept omul care a contribuit la "moderni­zarea societăţii"?

De cealaltă parte, premierul Victor Ponta a făcut un prim pas spre reintrarea în norme când le-a cerut partidelor să nu mai facă presiuni asupra Curţii Constitu­ţio­nale care pregătea verdictul în privinţa referendumului. Dar alianţa care îl spri­jină a continuat ieri să-şi proclame victo­ria cu argumente sofisticate, dar ne­rele­vante pentru situaţia curentă.

La rândul său, ministrul de externe Andrei Marga a anunţat ieri că diplo­ma­ţia pregăteşte "un desant" de explicare în capitalele ţărilor UE a ceea ce el a nu­mit "reconfigurarea democratică a scenei politice" din România de lămurire a con­diţiilor legale în care s-a desfăşurat refe­rendumul de duminică.

Este un alt fel de a recunoaşte că dez­ba­terile din ultima lună i-au făcut rău Ro­mâ­niei. De altminteri, poziţiile externe de după referendum nu au cerut vreo ex­pli­caţie, ci recunoaşterea unei stări de fapt şi întoarcerea la normalitate şi la dialog.

Iată îndemnul ministrului de externe german Guido Westerwelle: "Apelez la toate forţele politice din România de a înţelege rezultatul referendumului, care începe să se contureze, ca pe o şansă a unui nou început din punct de vedere politic. În pofida tuturor dezacordurilor existente, acestea va trebui să regăsească acum ca­lea către o colaborare construc­tivă în in­te­resul României şi al cetăţenilor români".

Crin Antonescu nu a spus că va respecta deciziile Curţii Constituţionale: "Curtea Constituţională a României are de luat o decizie foarte grea. (…) Simt datoria să spun astăzi că indiferent care va fi decizia Curţii Constituţionale nu va trebui să o culpabilizăm".

Ce a reuşit să facă ultimul scandal politic a fost să intensifice monitorizarea Comisiei Europene pentru România şi să amâne momentul în care ea va fi tratată ca un membru de toată încrederea.

Ieri, până la decizia Curţii, războiul a continuat, USL încercând să aducă, prin două sesizări depuse la Curtea Constitu­ţională, argumente pentru validarea referendumului şi implicit demiterea lui Traian Băsescu. În esenţă, în acele sesizări se spunea că, de drept, preşedintele este demis. Sau fie că el a fost ales cu cinci milioane de voturi, în vreme ce la re­ferendum 7 milioane de oameni s-au pro­nun­ţat împotriva sa, fie că listele electo­rale (în baza cărora s-a stabilit cvo­ru­mul de validare de 9,1 milioane de oameni) nu sunt bune.

O sesizare privind referendumul a fost depusă la Curtea Constituţională de preşedinţii celor două camere parlamen­ta­re, ambii de la USL, Petru Filip (Senat) şi Valeriu Zgonea (Camera Deputaţilor), a atras însă atenţia. Între altele, cei doi au argumentat că baza legală în care a fost convocat referendumul din 29 iulie a fost OUG 41, care elimina cvorumul.

"Legea aplicabilă procedurii de desfăşurare a referendumului este, în opinia noastră, cea de la data declanşării pro­cedurii. Aplicarea unor prevederi legale intrate în vigoare ulterior declan­şării procedurii referendumului este con­trară dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Con­stituţia României privind neretroacti­vitatea legii."

Este însă vorba despre exact aceeaşi ordonanţă pe care premierul Victor Ponta se obligase să o abroge la cererea Comisiei Europene după ce Curtea a stabilit că pragul pentru validarea refe­ren­dumului este reprezentat de prezenţa la vot a 50% plus unu din numărul celor înscrişi pe listele electorale.

În replică, vicepreşedintele PDL Cristian Boureanu a susţinut că sesizarea transmisă Curţii Constituţionale de către pre­şedinţii celor două Camere arată că "premierul Ponta l-a minţit pe preşe­din­tele Comisiei Europene", drept urmare PDL cere demisia lui Victor Ponta.

Acestea sunt indicii că războiul va continua. Dar dacă s-ar rezuma doar la declaraţii, ar fi în regulă. Important este ca divergenţele să nu afecteze instituţiile şi economia.

ORNISS "iese" din luptă

Ministrul afacerilor externe Andrei Marga (foto), a precizat miercuri că nu a solicitat certificatul ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat) după ce a preluat mandatul deoarece Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate prevede că demnitarii nu au nevoie de acesta pentru accesul la informaţiile secrete.

Explicaţiile au venit după ce în mai multe publicaţii au apărut acuzaţii potrivit cărora preşedintele interimar Crin Antonescu ar fi convocat ilegal o şedinţă a CSAT care, la rându-i, s-ar fi ţinut ilegal pentru că nici preşedintele, nici ceilalţi participanţi la şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nu aveau certificate ORNISS, cum ar fi cerut legea.

Marga a explicat: "Articolul 7 din Legea 182 din 2002 spune aşa: accesul la informaţii clasificate se constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu. Accesul este garantat sub condiţia alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului pentru următoarele categorii de persoane: preşedintele României, primul-ministru, miniştri, deputaţi şi senatori. Aceştia, în concordanţă, sunt îndreptăţiţi să aibă acces la informaţii clasificate fără îndeplinirea procedurilor de la art.28, alin.1-3. Aceste categorii nu intră în reglementările uzuale privind accesul la secrete".

Potrivit lui Marga, un demnitar atunci când depune jurământul se angajează "să păstreze cu sfinţenie" secretele de stat.