Un fotograf uitat al Bucureştilor: Aurel Bauh. GALERIE FOTO
Am avut de curând surpriza să "mângâi" câteva fotografii originale executate de Aurel Bauh între 1950-1956. Au o tentă verzuie, deosebindu-se net de contemporanele lor cenuşii sau sepia, cunoscutele rebuturi sovietice. De ce rebuturi? Fiindcă "fraţii" de la Răsărit, după ce au jefuit tot ce se putea jefui, au blagoslovit industria tipografică şi atelierele fotografice - atâtea câte mai rămăseseră întovărăşite ori nu - cu "minunile" tehnologiei sovietice.
Nu am văzut, nu am auzit, nu am citit nicăieri ceva în legătură cu această clădire, din care, fără să bănuiască dispariţia ei, fotograful a reţinut numai un fragment, dar ce fragment! Cu voia posesorului - venit în vizită pe aceste meleaguri - am scanat 8 imagini din aproximativ 250.
Cei interesaţi le pot admira în albumul editat în anul 1957 şi prefaţat de Tudor Arghezi, calitatea tiparului - sovietic! - lasă totuşi de dorit, deşi este cel mai reuşit album produs cu acea tehnologie rudimentară, mult mai reuşit decât, de pildă, "România în chipuri şi vederi" al marelui fotograf Nicolae Ionescu, apărut cam tot atunci. Nu am prezentat date biografice - obţinute tot de la "vizitator" - fiindcă mi se pare mai interesantă reacţia la contactul cu opera lui Bauh. Dacă aceasta va stârni interes, voi reveni şi cu datele respective.