Cine a inventat cu adevărat Internetul?

Îl folosim cu toţii aproape zilnic - facem cumpărături pe Internet, ne informăm de pe Internet, comunicăm pe Internet, facem afaceri pe Internet, ne distrăm pe Internet, ce nu poate oferi Internetul? După unii, Internetul este cea mai tare invenţie din istoria omenirii. Entuziasmaţi de posibilităţile lumii virtuale, mulţi ne-am ridicat la un moment dat întrebarea "Cine a inventat Internetul?", cui îi acordăm credit pentru "cea mai mare descoperire a omenirii"?

Un editorial publicat recent de Wall Street Journal ridică din nou acestă întrebare punând la îndoială ideea general acceptată că guvernul american ar fi cel care a inventat reţeaua mondială de comunicaţii. O declaraţie recentă din cursa prezidenţială a preşedintelui Barack Obama sună în felul următor:

"Dacă ai o afacere, să ştii că nu tu ai construit-o. Altcineva a făcut-o posibilă. Internetul nu s-a inventat singur. Cercetările guvernului au creat Internetul pentru ca toate companiile să poată face bani din Internet", a declarat Obama.

Accepţiunea generală susţine că Pentagonul a creat Internetul pentru a-şi asigura liniile de comunicaţie în cazul unui atac nuclear. Pentru mulţi experţi din domeniu, totul a început cu Vannevar Bush, consilierul prezidenţial în domeniul ştiinţei din timpul celui de-al doilea Război Mondial, cel care a supravegheat dezvoltarea radarului şi a Proiectului Manhattan. Bush a definit viziunea Internetului într-un articol din 1946 în publicaţia "The Atlantic" ca o provocare pentru tehnicienii unor vremuri mai paşnice:

"Construirea unui «memex» prin care forme cu totul noi de enciclopedii vor apărea, disponibile printr-o reţea de trasee conexe, gata pentru a fi descărcate în «memex» şi de acolo, amplificate", spunea Bush.

Viziunea lui Bush a aprins imaginaţia inginerilor tehnologi care până în anii '60, încercaseră să realizeze deja conectarea reţelelor fizice de comunicaţii într-o singură reţea globală. Guvernul american a avut o contribuţie modestă printr-o agenţie subordonată Pentagonului, "Advanced Research Projects Agency Network" (ARPA Network).

"Crearea Arpanet nu a fost motivată din consideraţii de război. Arpanet nu era Internet. Internetul este o conexiune dintre două sau mai multe reţele de calculatoare", a declarat Robert Taylor, cel care a condus programul ARPA în anii '60, într-un email transmis inginerilor tehnologi în 2004.

Scopul acestei agenţii nu era asigurarea liniilor de comunicaţii în cazul unui atac nuclear şi nu poate fi responsabilă de construirea Internetului. Înseamnă că guvernul SUA nu este cel care a inventat Internetul.

Lucrurile trebuie luate pe rând, piesă cu piesă şi asamblate. Vinton Cerf este cel care a dezvoltat protocolul TCP/IP, coloana vertebrală a Internetului şi Tim Berners-Lee este responsabil pentru hyperlinkuri (elementele de referinţă dintr-o pagină de web care fac legătura cu diverse surse - n.red).

Dar contribuţia cea mai însemnată o are compania unde Taylor a lucrat după ce a părăsit ARPA, şi anume XEROX. În laboratoarele Xerox PARC din Silicon Valley s-a dezvoltat în anii '70 tehnologia Ethernet, folosită astăzi ca standard de comunicare în reţelele de calculatoare. Cercetătorii Xerox au dezvoltat şi primul calculator personal (Xerox Alto) precum şi interfaţa grafică de utilizator ce caracterizează modul în care se folosesc astăzi computerele.

Potrivit unei cărţi a lui Michael Hiltzik despre Xerox PARC, "Dealers of Lightning", cercetătorii Xerox şi-au dat seama că nu se puteau baza pe guvern pentru a conecta diversele reţele, astfel încât s-au văzut nevoiţi să o facă ei înşişi.

"Avem o problemă mai urgentă decât ei (ARPA - n.red.). Avem mai multe reţele decât ei", spunea Robert Metcalfe colegului său John Shoch în 1973.

Dacă Xerox este responsabilă de crearea Internetului, atunci cum de astăzi nu este cea mai mare companie din lume? Răspunsul reflectă discrepanţa dintre viziunea guvernului despre afaceri şi cum au loc în realitate inovaţiile.

Executivii Xerox erau concentraţi pe vânzările de copiatoare. Pentru ei, Ethernetul era important doar prin prisma faptului că mai mulţi angajaţi aveau acces de la computerele lor la un singur copiator. În 1979 Steve Jobs a obţinut un acord cu Xerox PARC prin care aceştia din urmă investeau 1 milion de dolari în Apple, cu condiţia ca Jobs să poată avea acces la toate inovaţiile Xerox.

"Nu aveau nici cea mai mică idee despre ceea ce aveau", a spus Jobs mai târziu când compania Apple devenise extrem de profitabilă datorită computerelor dezvoltate cu ajutorul inovaţiilor Xerox.

Internetul a fost privatizat în totalitate în 1995, când o reţea a National Science Foundation a fost închisă. Anul acesta a fost unul spectaculos pentru evoluţia Web-ului comercial.

"Timp de 30 de ani guvernul (american - n.red) a deţinut un protocol extrem de util pentru transferul informaţiilor, TCP/IP-ul, dar a stagnat. În mai puţin de un secol, după ce au preluat protocolul, companiile private au creat una dintre cele mai importante revoluţii tehnologice ale mileniului", nota Brian Carnell în 1999.