Nicolae Dănilă, BNR: Băncile comerciale nu-şi mai îndeplinesc rolul de finanţator al economiei reale

Majoritatea firmelor sunt afectate de atitudinea băncilor cu capital străin care domină piaţa şi care la presiunea băncilor-mamă au stopat reînnoirile de credite, cu greu mai dau credite noi şi blochează transmiterea semnalului BNR de reducere a dobânzilor la lei pentru că sunt forţate să se bată pentru atragerea resurselor de pe piaţa locală, afirmă Nicolae Dănilă, membru al consiliului de administraţie al BNR.

"Băncile-mamă din zona euro sunt presate de ţările lor să susţină numai economiile naţionale în schimbul sprijinului primit şi să-şi reducă expunerile faţă de zone riscante. Soluţia cea mai periculoasă pentru noi este ca băncile din zona euro să-şi îndeplinească cerinţele de capital prin reducerea bilanţurilor, a expunerilor, a activităţii pe piaţa locală, iar problema este că deja o fac. Au vândut credite din bilanţ - nu ştiu la ce preţ, dar se ştie că au provizioane mari, au stopat reînnoirile de credite - sau o fac foarte selectiv, nu mai acordă credite noi. Efectul: majoritatea firmelor suferă", spune Dănilă, precizând că aces­tea sunt punc­tele sale de vedere personale pe care obişnuieşte să le exprime într-un stil direct, dar fără a angaja în vreun fel banca centrală.

El explică abordarea actuală a băncilor cu capital străin prin faptul că managementul activelor şi pasivelor se face la nivel de grup. "Grupul are ţinte de îndeplinit de la autorităţile din ţara de origine şi atunci vine şi spune: România este un risc mare, nu mai fac investiţii, reduc activitatea, nu reînnoiesc creditele şi le arăt acţionarilor că suntem puternici. Deja se întâmplă şi din această cauză suferă şi firmele şi populaţia."

Dănilă a fost timp de opt ani preşedintele executiv al BCR, conducând cea mai mare bancă locală inclusiv în perioada de tranziţie până la preluarea controlului efectiv de către austriecii de la Erste.
 

Parteneriatul bancă-client a rămas vorbă goală

Nicolae Dănilă s-a detaşat în ultimii ani drept una dintre puţinele voci puternice care au adoptat un ton critic la adresa politicii duse de băncile cu capital străin, avertizând încă de la începutul crizei că România se află într-o poziţie vulnerabilă din cauza dependenţei de grupuri financiare din zona euro în special.

"Am tot auzit despre parteneriatul pe termen lung dintre bancă şi client, iar astăzi când partenerul din economie are nevoie de sprijin, banca i-l retrage. Aşa s-a ajuns la ieşirea multor businessuri de pe piaţă şi la creşterea şomajului."

Bancherul român susţine că băncile străine au venit cu finanţare puternică înainte de criză, au adus şi know-how, însă au dovedit un management al riscului "deosebit de slab", modelul de business fiind orientat spre profituri, spre bonusuri, fără a putea surprinde riscurile. "Nu o spun ca pe o critică, dar este o realitate de care trebuie să ţinem seama." De asemenea, reaminteşte că alte state şi-au protejat capitalul naţional din sistemul bancar. "Nu prea am văzut capital străin în băncile franceze, germane sau austriece. Băncile au fost printre principalii pioni în cucerirea de noi teritorii după 1989. Au fost o pârghie de expansiune pe care niciun stat nu o va lăsa vreodată să dispară. Să nu uităm că prima dată statele din zona euro s-au grăbit să salveze băncile - jucător principal în orice economie."

Fost consilier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu, Nicolae Dănilă a avut în 1999 responsabilitatea de administrator special al Bancorex şi a gestionat procesul prin care partea sănătoasă a fostei nave amiral a sistemului bancar românesc a fost absorbită de BCR. Ulterior a condus procesul de dezvoltare a BCR ca lider de piaţă şi grup financiar integrat după modelul "supermarketurilor" financiare din Vest, banca ajungând la o valoare care i-a făcut pe austriecii de la Erste să ofere în 2005 generoasa sumă de 3,75 mld. euro pentru 62% din acţiuni.
 

Până unde vor merge cu provizioanele şi cu pierderile?

Dănilă avertizează că actuala politică a băncilor cu capital străin implică un risc mare şi pentru acestea.

"Dacă nu sprijină economia, dacă nu finanţează şi nu contribuie la crearea de locuri de muncă pentru a putea fi generate venituri din care să fie rambursate creditele vechi, pe baza cărora să fie acordate credite noi şi care să stimuleze consumul în general, băncile vor merge în pierdere în continuare, vor face provizioane în continuare, dar până unde? Trebuie să existe o limită."

El deplânge situaţia actuală din sistemul bancar în care capitalul autohton nu mai are o reprezentare suficient de puternică încât să poată balansa fenomenul de reducere a ex­punerii băncilor străi­ne şi să susţină finan­ţa­rea economiei. De altfel, Dănilă a pledat de mai multe ori în ultimii ani pentru întărirea CEC Bank, iar anul trecut a propus chiar înfiinţarea unei noi bănci cu capital local, atât de stat, cât şi privat, care să se implice ca jucă­tor strategic. În replică, pe piaţă au apărut comentarii ironice privind posibilitatea ca Dănilă să-şi înfiinţeze singur o bancă având în vedere că el este probabil cel mai bogat bancher român, inclusiv pe seama acţiunilor BCR deţinute din perioada în care a condus banca.

Şi totuşi, el nu conteneşte să aducă în discuţie exemplul Poloniei şi al Ungariei, unde capitalul local şi-a menţinut poziţii solide în sistemul bancar.

"Aceste ţări au în continuare market makeri cu capital local care decid trendul pe piaţă, care dau finanţări, cofinanţează fonduri europene, iar ceilalaţi sunt presaţi să-i urmeze dacă nu vor să rămână în urmă şi să piardă cotă de piaţă. Noi nu mai avem aşa ceva. Nu mai avem un lider de piaţă care să dea trendul şi să tragă restul băncilor după el." Majorarea costului capitalului împinge băncile să gândească altfel alocarea de capital, iar aceasta înseamnă că IMM-urile vor fi foarte afectate, fiind considerate prea riscante, deşi ele sunt motorul principal al dezvoltării.

În contextul în care băncile din zona euro sunt în plin proces de reducere a expunerilor, Dănilă se declară "destul de alarmat" că băncile nu vor mai finanţa proiecte mari, pe modelele de project finance pe care se lucra atât de mult înainte de criză. "N-o să mai găsim aproape deloc astfel de finanţări, deşi avem nevoie de proiecte mari fie în agricultură, fie în energie. Ne trebuie în primul rând o soluţie internă. Avem nevoie de transformarea unei bănci existente sau de crearea unei bănci de dezvoltare, chiar şi cu participarea capitalului străin, dar în care să avem controlul. Ne trebuie pârghii de finanţare pentru proiectele mari."

În acelaşi timp, acuză băncile cu capital străin că atrag resurse în euro de pe piaţa locală şi le ţin în conturi la băncile-mamă care le folosesc pentru a da finanţare pe pieţele naţionale, în loc să fie folosite în România.

"Avem resurse financiare în ţară pentru că se vede că băncile atrag depozite importante. Dar cum le folosesc? Nu le folosesc aici, le folosesc în alte ţări. Trebuie să gândim atragerea de resurse pentru un demers naţional şi crearea unui cerc virtuos în economie."

Pe de altă parte, el se îndoieşte de avantajele unui discurs în care România spune "la mine totul e bine, băncile sunt capitalizate, toată lumea e fericită". "Noi nici nu ştim să ne plângem. Unii probabil că şi exagerează riscurile atunci când îşi expun problemele, tocmai pentru a obţine mai mult."
 

Cu dobânzi mari la credite nu se poate ajunge la creştere economică

Atât timp cât dobânzile de pe piaţa bancară sunt mult mai mari decât nivelul de creştere economică, nu te poţi aştepta la diminuarea deficitelor şi la scăderi ale datoriei, iar asta ar trebui să dea de gândit, afirmă bancherul care este de mulţi ani profesor universitar la ASE la Facultatea de Finanţe-Bănci.

El constată că BNR a tot dus în jos dobânda de politică monetară din noiembrie anul trecut, până la 5,25% în prezent, dar "transmisia nu se face aproape deloc", chiar dacă în mod normal ar trebui să inducă scăderea dobânzilor din economie.

Explicaţia lui Dănilă? Băncile cu capital străin au restricţii, nu mai primesc finanţare şi reînnoiesc creditele vechi şi dau credite noi doar în măsura în care atrag resurse de pe piaţa locală, ceea ce conduce la o luptă pentru aceste resurse şi la dobânzi înalte la depozite. "Nu vor nici să reducă marjele pentru că au pierderi, au provizioane, au costuri. Cu dobânzi ridicate la depozite şi marje mari, nu e de mirare că dobânda la credite e aşa de înaltă, iar această situaţie nu poate duce la creştere economică."

El pledează pentru crearea condiţi­ilor de creştere economică drept soluţie centrală de ieşire din spirala deficitelor şi a datoriilor şi consideră că este nevoie de un echilibru între cerinţele de austeritate şi măsurile de creştere economică. "Fără creştere economică nu avem nimic. Reţeta exclusivă a austerităţii afectează dezvoltarea economiei. Noi ne-am asumat compactul fiscal, dar nu ştim dacă limitările acestea sunt bune pentru noi. Cum ne mai apropiem de ţările cu nivel de trai ridicat? Creşterea economică aduce venituri mai mari la buget, aduce venituri pentru populaţie care are din ce să-şi ramburseze creditele şi din ce să consume mai mult. Dacă se menţin recesiunea şi şomajul, demersul de ieşire din deficite este subminat. Nu poţi merge cu austeritatea la nesfârşit, pentru că agravează disparităţile în nivelul de trai. Mai mult îngreunezi situaţia decât să rezolvi."

Grecia nu va ieşi din zona euro, dar România este expusă la contagiune

Uniunea Monetară a fost creată pe baza unei decizii politice ca răspuns la dezechilibrele create de globalizare şi, fiind o construcţie politică, rezolvarea problemelor are tot conotaţie politică, iar dincolo de anumite discursuri soluţiile vor fi găsite, consideră Nicolae Dănilă.

"Grecia n-o să iasă din zona euro. Va încerca probabil să renegocieze condiţiile din acordul cu creditorii externi, va reveni la subiectul ştergerii unei părţi din datorie, dar oricum va fi o decizie politică şi o împărţire a sarcinii între ţările zonei euro."

Pe de altă parte, el consideră că pentru România pericolul de contagiune este real, inclusiv ca urmare a apropierii geografice şi a prezenţei importante a băncilor elene pe piaţa locală. "Trebuie să luăm măsuri din timp pentru o diminuare a influenţelor pentru că orice problemă din sistemul bancar elen poate induce probleme la noi."

Bancherul a câştigat o experienţă foarte valoroasă pentru actualul context, el traversând un moment delicat în vara anului 2000, când o serie de zvonuri insistente privind prăbuşirea BCR au provocat un val de isterie în rândul clienţilor care au făcut coadă la uşa sucursalelor pentru a-şi retrage banii. Cu ajutorul BNR, banca a reuşit să depăşească acea situaţie de criză după câteva zile, demonstrându-le deponenţilor că are suficiente lichidităţi inclusiv la modul vizual prin plasarea unor teancuri de bani în spatele ghişeelor.

Dănilă readuce în discuţie acest risc major care dă fiori reci oricărui bancher.

"Nu discut la modul prăpăstios, dar o subsidiară bancară oricât ar fi de protejată şi de capitalizată, dacă populaţia îşi pierde încrederea, intră în panică şi îşi retrage banii, ajungându-se la un fenomen nedorit, deosebit de primejdios, denumit «bank run». Nici cea mai puternică bancă nu poate rezista dacă vin toţi clienţii să-şi scoată banii."