Ştefan Nanu: Linia de un miliard de euro de la Banca Mondială este ca o asigurare de maşină - faci accident, ai bani
Linia de credit de 1 mld. euro pentru România, apro bată marţi de Banca Mondială (BM), este primul instrument de acest gen pe care o ţară din Europa îl contractează, urmând să consolideze rezerva de lichiditate a Ministerului Finanţelor.
"Linia de credit a fost aprobată, deci partea Băncii Mondiale s-a încheiat. Pasul următor este demararea procesului legislativ în România. După ratificarea acordului prin act normativ, linia de credit devine efectivă odată cu publicarea legii în Monitorul Oficial şi atunci începe să curgă şi perioada de trei ani. Actul normativ trebuie aprobat şi de Parlament. Banii sunt deja puşi de-o parte pentru România, dar împrumutul devine efectiv când se ratifică de către România. Ulterior, Banca Mondială va rea liza în România, trimestrial, evaluări ale stadiului reformelor şi ale cadrului macroeconomic", a declarat pentru ZF Ştefan Nanu, reprezentantul României la Banca Mondială.
Ştefan Nanu ocupă la Washington poziţia de director adjunct al unui grup de ţări (constituenta olandeză) format din România, Olanda, Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru şi Ucraina.
Linia de credit de la Banca Mondială este un instrument de politici de dezvoltare care are ataşată o opţiune de tragere amânată (deferred drawdown option). Este o variantă a DPL (development policy loan) - împrumut pentru politici de dezvoltare - în care România cumpără o opţiune de la Banca Mondială de a putea trage linia de credit apro bată în scopul acoperirii necesităţilor de finanţare la nivel guvernamental, potrivit lui Nanu.
Obiectivul este atât consolidarea buffer-ului de lichidităţ i, cât şi facilitarea accesului pe pieţele internaţionale de capital în condiţii şi termeni rezonabili.
În mod uzual, ţările pot accesa bani de la BM prin două tipuri de programe, respectiv programe de suport bugetar pentru finanţ area deficitului bugetar şi programe de investiţii.
"Este primul instrument de genul acesta pe care o ţară din Europa îl contractează.
Instrumentul există de mai mult timp. Opţiunea pentru acest tip de împrumut dovedeşte că România nu vrea neapărat să tragă o sumă de bani, ci să asigure o rezervă de lichidităţi. România urmăreşte să se finanţeze de pe pieţe.
Dar, în situaţii tensionate, când pieţele nu pot fi accesate, poate apela la această linie de credit. Suma intră în buffer-ul de lichidităţi de la Ministerul Finanţelor.
Deşi banii nu sunt propriu-zis în Trezorerie, România poate trage împrumutul oricând are nevoie." Opţiunea de împrumut poate fi exercitată de România oricând în cei trei ani, interval care coincide cu perioada programului de reforme agreat.
"Când va atrage România banii de la Banca Mondială nu ştie nimeni. Este posibil ca România să tragă banii în câteva luni sau, poate, deloc. Este ca un cec de 1 mld. euro. Sau ca o asigurare de maşină. Nu vrei să faci accident, dar îţi faci asigurare şi, dacă se întâmplă ceva, ai bani pentru reparaţii... România nu vrea să derapeze din cauza politicilor interne.
Dar dacă se întâmplă ceva rău, exterior României, din cauza Greciei, de exemplu, România are o alternativă de finanţ are." Nanu a arătat că în board-ul Băncii Mondiale a fost foarte bine văzut angajamentul autorităţilor române de continuare a acordurilor cu partenerii internaţ ionali în ultimii trei ani, indiferent de schimbările politice. "Intervenţiile directe în board au fost foarte pozitive.
Acordul cu Banca Mondială este privit pozitiv şi pentru că merge dincolo de acordul preventiv cu FMI şi Comisia Europea nă, ce expiră în primăvara anului viitor. Practic, este o continuare a reformelor." Autorităţile române şi Banca Mondiala agreează prin acest acord un program de reforme pe trei sectoare: energie, finanţe publice - administrare fiscală şi sănătate. Pentru ca linia de credit să poată să fie discutată în board-ul BM a fost nevoie de îndeplinirea unor condiţii prealabile (prior actions) pe cele trei sectoare.
La momentul intrării în acordul cu Banca Mondială, România va trebui să plătească un comision de 0,25% (front-end fee), pe care Banca îl percepe la orice împrumut. La acesta se adaugă un cost de 0,5% (stand-by fee) aplicat la suma netrasă din împrumut (acest cost se plăteşte până la momentul tragerii), potrivit lui Nanu.
Dacă timp de trei ani România nu va trage împrumutul de la Banca Mondială, va plăti aceste comisioane (0,25% front-end fee şi 0,5% aplicat la sumă). Cu cât maturitatea împrumutului de la Banca Mondială este mai mare, se plăteşte un cost suplimentar. În condiţiile în care CDS-ul României este în jur de 450 bps (4,5%), dacă s-ar împrumuta din piaţă Finanţele ar plăti un cost suplimentar peste costul la care ar putea să ia banii de la BM.