Şeful UniCredit: Trebuie să ne hotărâm cu euro - chiar aderăm în 2015 sau fixăm o ţintă mai îndepărtată şi trecem la „de-euroizarea“ economiei?

Ţinta de adoptare a euro în 2015 este o ancoră bună pentru echilibrele macroeconomice, însă trebuie reconfirmată pentru că în prezent nu pare foarte credibilă, alternativa fiind stabilirea unei ţinte pe termen mai lung şi asumarea unei strategii naţionale de reducere a dependenţei de euro la nivelul economiei, afirmă Răsvan Radu, preşedintele executiv al UniCredit Ţiriac Bank.

"Trebuie să decidem dacă adoptăm euro într-un termen foarte scurt, respectiv în 2015, sau ne stabilim o ţintă mai îndepărtată şi facem eforturi susţinute pentru de-euroizare, care constituie un proces foarte dificil", afirmă bancherul care conduce de peste 7 ani afacerile italienilor de la UniCredit pe piaţa locală.

Autorităţile române au scris şi în raportul de convergenţă pe 2012 trimis la Bruxelles că menţin angajamentul de adoptare a monedei unice în 2015, chiar dacă majoritatea analiştilor zâmbesc ironic la un asemenea mesaj şi consideră mai plauzibilă intrarea României în zona euro prin 2020 sau chiar mai târziu ţinând cont şi de faptul că ţări aflate într-o situaţie economică şi financiară mai bună nu se hazardează să se grăbească cu ţintele.

"Actuala ţintă de intrare în zona euro pare a nu fi foarte credibilă şi nu neapărat pentru că nu putem îndeplini criteriile, ci pentru că nu vedem un angajament ferm din partea tuturor. O asemenea notă de incertitudine are consecinţe la nivelul economiei. Trebuie făcută o opţiune clară într-o direcţie sau în cealaltă pentru definirea unei strategii naţionale care să asigure atingerea obiectivului", spune Răsvan Radu.

Pe de altă parte, el susţine că înainte de criză creditul în euro a contribuit în mod decisiv la creşterea economică din acea perioadă, aducând fluxuri de bani la costuri foarte scăzute.

"Doar pe seama creditului în lei n-am fi avut acea creştere economică."

România se găseşte într-o situaţie foarte complicată: pe de-o parte creditul în valută are o pondere de peste 60%, preţurile caselor, maşinilor sau tarifele la telefonie sunt exprimate în euro, iar pe de altă parte BNR face de mai multe luni eforturi susţinute pentru a încuraja creditul în lei, presând băncile să reducă dobânzile, în timp ce grupurile din zona euro nu ştiu cum să mai reducă din liniile de finanţare pentru subsidiarele locale.

Răsvan Radu spune că ieşirea din această situaţie nu este legată doar de ponderea mare a creditului în euro, ci de gradul ridicat de euroizare a economiei în general. Bancherul susţine că UniCredit are o strategie de încurajare a creditului în lei pe segmentul de retail, însă afirmă că ipotecarele în lei nu au niciun succes.

"Nu am reuşit să promovăm creditul ipotecar în lei, chiar dacă am venit cu o dobândă subvenţionată de sub 10%. Am şi avut discuţii în bancă privind acest produs pentru că practic are marjă negativă, însă cert este că n-am găsit cerere. Cel puţin merg creditele de nevoi personale în lei." Şeful UniCredit consideră că actuala perioadă de depreciere a leului nu ajută în mod decisiv la reorientarea creditelor noi spre moneda naţională pentru că la nivelul populaţiei este asimilat orizontul de intrare în zona euro în 2015 şi oricum acest episod de volatilitate este considerat trecător, având în vedere experienţa anilor trecuţi.

Cât priveşte clienţii mari, aceştia îşi bazează investiţiile pe termen lung pe euro, indiferent dacă au sau nu au încasări în moneda unică.

"Un argument ţine de faptul că preţurile de achiziţie sunt în general legate de euro, iar producţia lor va fi vândută într-un fel sau altul la preţuri influenţate de cursul de schimb. Desigur, decisivă rămâne diferenţa de cost încă net favorabilă finanţărilor în euro."

În pofida presiunii sub care a intrat leul în ultima perioadă, Răsvan Radu nu crede că este de aşteptat vreun şoc.

El admite că Grecia rămâne o necunoscută importantă, dar spune că Europa şi lumea în general sunt mai pregătite pentru o eventuală ieşire din zona euro, chiar dacă nu crede că se va ajunge acolo.

"Excluzând cazul în care ar apărea nişte «lebede negre» (metaforă folosită cu referire la apariţia neaşteptată a unor evenimente cu impact major), nu cred într-o volatilitate de curs bruscă şi de mare amploare, ci mai mult în momente de volatilitate cu perioade de ajustare în sensul deprecierii sau al aprecierii. Ca sistem bancar în 2008 - 2009 eram mai puţin pregătiţi. Acum se poate conta pe experienţa acumulată pentru a depăşi astfel de momente. Atunci a fost vorba de un atac speculativ, acum este o volatilitate generală, inclusiv pe cursul euro/ dolar."

În ultimele două săptămâni, leul a pierdut circa 1,6% în raport cu euro, întreaga regiune fiind din nou afectată de reducerea apetitului pentru risc.

Ca strategie general valabilă în astfel de perioade marcate de incertitudine, Radu spune că firmele trebuie să se orienteze spre activităţile de bază şi să-şi asigure costuri de finanţare predictibile şi cuantificabile, folosind produsele bancare de acoperire a riscului.

Cât priveşte situaţia lichidităţii de pe piaţă, care nu este nici abundentă, nici uniform distribuită, bancherul pledează pentru orice măsură de reducere a costului pasivelor pentru sistemul bancar, inclusiv diminuarea rezervelor minime obligatorii ale băncilor.

"Din situaţia lichidităţii pe piaţă derivă costul mare la atragerea de depozite, care dăunează foarte mult economiei. În condiţiile unei inflaţii scăzute, creditul în lei nu poate susţine creşterea economiei."

Primul trimestru la UniCredit: provizioane mai mari, dar pentru credite specifice

UniCredit Ţiriac Bank a continuat să înregistreze în trimestrul întâi o creştere a costului cu provizioane pentru riscul de credit din cauza anumitor finanţări cu probleme, banca nemaifiind nevoită să constituie şi noi provizioane generale.

"Spre deosebire de perioadele anterioare, creşterea costului riscului a provenit în special din noi provizioane specifice, nu generice, ceea ce este un semn bun. Costul riscului s-a stabilizat per ansamblul portofoliului. Mai departe vom urmări un grup de companii care înregistrează dificultăţi la plată pentru a vedea dacă reuşesc să se redreseze sau trebuie să ne acoperim şi mai mult cu provizioane", spune Răsvan Radu.

Este vorba despre "companii pe muchie" care stau într-un anumit balans şi pot fie să se restructureze şi să-şi revină, fie să alunece în zona debitorilor cu credite neperformante. Şeful UniCredit afirmă că banca are acum şi instrumentele şi experienţa necesare pentru a susţine redresarea clienţilor cu probleme.

"Avem programe speciale de restructurare şi abordări individuale pentru astfel de cazuri. Deja am acumulat multă experienţă în domeniu spre deosebire de situaţia din 2009 şi tratăm individual situaţia fiecărei companii."

Chiar dacă vorbeşte despre stabilizarea costului riscului, bancherul admite că atât timp cât economia nu performează, nu se poate spune că tot portofoliul a fost curăţat.

"Cu siguranţă însă greul a trecut în materie de provizioane - cel puţin pe baza proiecţiei relativ pozitive care este luată în calcul pentru anul acesta."

Faţă de primul trimestru din 2011 soldul creditelor acordate de UniCredit a crescut cu 22%, pe segmentul corporate fiind înregistrată o majorare de 28%, respectiv de 10% la retail.

"Această dinamică arată că dacă există cerere noi suntem pregătiţi să finanţăm. Continuăm să căutăm companii pe care să le putem credita", spune Răsvan Radu.

El remarcă în ultima perioadă o evoluţie mai bună a companiilor medii şi mici pentru că s-a mai curăţat piaţa după ce o serie de competitori neperformanţi au eşuat şi au lăsat mai mult loc celorlalţi.

"Când economia dă semne de redresare, companiile sănătoase au spaţiu să avanseze. Criza a avut ca efect şi o anumită curaţare a pieţei, rămânând în picioare în general companii mai puternice, în care acţionarii s-au implicat şi au şi adus capital suplimentar."

În general componenta de capital cu care vine antreprenorul a crescut foarte mult de la începutul crizei, în funcţie şi de tipul proiectului.

"Cu clienţii noi începem discuţiile de la un nivel al contribuţiei proprii de circa 40%. În cazul clienţilor tradiţionali, cu care lucrăm de mai mulţi ani, situaţ ia este diferită."