Şomajul din SUA a ajuns la minimul ultimilor doi ani, dar în spatele statisticii se ascunde o situaţie îngrijorătoare

Rata şomajului din Statele Unite, cea mai mare economie a lumii, a ajuns în luna martie la cel mai redus nivel din ultimii trei ani, la 8,2%, ceea ce l-ar putea îndreptăţi pe preşedintele Barack Obama să revendice succesul politiclor sale care, pe hârtie, au dus la crearea a patru milioane de locuri de muncă în sectorul privat în ultimii doi ani. În spatele cifrelor se ascunde însă un fundal mai sumbru: scăderea ratei şomajului reflectă reducerea forţei de muncă active, creşterea numărului de locuri de muncă din martie este cea mai redusă de după octombrie anul trecut, ponderea angajaţilor care nu câştigă suficient pentru a trece peste pragul sărăciei a avansat, iar durata medie de şomaj a urcat substanţial.

"Salutăm vestea că afacerile au creat alte 121.000 de locuri de muncă luna trecută, iar rata şomajului a scăzut. Economia noastră a creat mai mult de patru milioane de locuri de muncă în ultimii doi ani şi mai mult de 600.000 doar în ultimele trei luni. Pentru fiecare american este însă clar că vor fi în continuare urcuşuri şi coborâşuri şi că mai avem mult de lucru", a declarat preşedintele Obama după ce Departamentul Muncii a anunţat evoluţia pieţei muncii din luna martie.

Economia americană a creat mai mult de 200.000 de locuri de muncă în fiecare din cele trei luni anterioare. Însă în martie sectorul de retail a tăiat aproape 34.000 de poziţii, explică postul american de televiziune PBS, care menţionează că şi în construcţii numărul de locuri de muncă s-a redus, probabil deoarece vremea caldă le-a permis constructorilor să facă în lunile de iarnă ceea ce în mod normal se face primăvara. Iar rata şomajului s-a redus de la 8,3% la 8,2% în condiţiile în care multe persoane au renunţat să mai caute loc de muncă.

De asemenea, peste cinci milioane de persoane nu au loc de muncă de şase luni sau chiar mai mult.

Dacă sunt luate în calcul persoanele descurajate să mai caute loc de muncă şi cele care muncesc la jumătate de normă din cauza lipsei oportunităţilor pentru contracte cu normă întreagă, rata şomajului s-ar situa la 14,5%. Dacă sunt luaţi în considerare cei care au absolvit colegiul, dar care au loc de muncă sub calificarea lor, rata se apropie de 18%, scrie Fox News. Postul de televiziune avertizează că perspectiva îmbunătăţirii situaţiei este destul de redusă. Economia ar trebui să adauge 13 milioane de locuri de muncă în următorii trei ani - 362.000 în fiecare lună - pentru a se aduce rata şomajului la 6%. De asemenea, economia ar trebui să avanseze cu 4-5% pentru ca rata şomajului să ajungă la 6%. Pentru anul acesta, estimările analiştilor plasează creşterea economică la 2,5%.

Probleme în statistici şi definiţii

Analistul economic Steven Hansen, corespondent al portalului de consultanţă financiară Seeking Alpha, a calculat că scăderea şomajului din ultimul an reflectă în proporţie de 50% scăderea dimensiunii forţei de muncă. El dă exemplul regiunilor unde şansele de a găsi un loc de muncă sunt foarte mici, ceea ce descurajează populaţia să mai caute de lucru, şi pe cel al familiilor în care doar un membru îşi pierde locul de muncă, celălalt sau ceilalţi având salarii suficient de mari pentru a amortiza veniturile mai mici.

Hansen atrage atenţia şi asupra definiţiei pro­blematice pe care statistica oficială americană o dă noţiunii de şomer.

Astfel, este şomer acela care nu are loc de muncă, a căutat activ un loc de muncă în cele patru luni anterioare şi este capabil de muncă. A căuta activ de lucru constă în: contactarea unui angajator direct sau prin intermediul unui interviu, a unei agenţii de angajări, a prietenilor sau rudelor, sau un centru de angajări al unei şcoli sau universităţi, trimiterea de CV-uri, publicarea sau răspunderea la anunţuri de angajare, consultarea registrelor sindicatelor şi alte activităţi.

O altă îngrijorare este modul în care biroul obţine pentru forţa de muncă datele privind şomajul. Astfel, statisticile oficiale se bazează pe sondaje efectuate în general pe eşantioane de 60.000 de gospodării şi 110.000 de persoane.

Analistul trage concluzia că rata şomajului, "un procent dintr-un întreg", are la bază un "întreg" estimat al forţei de muncă. Hansen atrage totodată atenţia că în cel mai recent raport al biroului pentru forţa de muncă raportul angajaţi/populaţie s-a redus de la 58,6% la 58,5%.

Mai multe cifre descurajante

Fundalul sumbru din spatele reducerii şomajului este accentuat şi de alte date. Astfel, ponderea în total a persoanelor cu vârsta legală pentru a munci care chiar au loc de muncă a scăzut de la 63% înainte de recesiune la 58,5% în martie, scrie Bloomberg. De asemenea, durata medie a perioadei în care o persoană stă în şomaj a crescut de la 17 săptămâni înainte de recesiune la peste 40 de săptămâni în 2011. În plus, numărul angajaţilor de la stat a scăzut de la 22,675 milioane în aprilie 2009 la 21,986 milioane în februarie.

Mai grav, datele guvernamentale arată că numărul celor care muncesc, dar care nu câştigă suficient pentru a depăşi pragul sărăciei a atins 7,2% în 2010, cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii. În 2009, indicatorul s-a situat la 7%, notează Thomson Reuters.