The New York Times demolează mitul liberalismului american: America este la fel de intervenţionistă ca Europa

"Noi, americanii, preţuim miturile noastre. Unul dintre acestea este că ar exista mai multă mobilitate socială în Statele Unite decât în ​​Europa. Asta e fals. Un alt mit este că intervenţionismul guvernulului este mai redus la noii decât în ​​Europa. Şi asta este în mare parte fals."

Citatul de mai sus este dintr-un editorial al lui David Brooks, apărut în New York Times. Intitulat America este Europa Brooks, o voce cunoscută în presa americană, pune în discuţie o chestiune care a făcut carieră de-a lungul vremii: aceea că diferenţa de competitivitate a Europei în raport cu America este dată de lipsa mobilităţii şi a intervenţionismului primeia şi a non intervenţionismul şi "laissez-faire"-ul celeilalte. Cu alte cuvinte "statul social" european pierde bătălie după bătălie în faţa statului liberal american.

Acesta este un mit american, spune Brooks şi, adăugăm noi, este o idee care a prins bine rădăcini şi în Europa.

Iată ce spune Brooks: SUA nu au un sistm social semnificativ mai puţin dezvoltat decât naţiunile europene. Doar că-l ascunde mai bine."

Adică: europeneii susţin bunăstarea prin subvenţii directe, în vreme ce americanii recurg "pe uşa din spate" la scutiri de taxe pentru a susţine această bunăstare.

Iată un exemplu: În Europa, guvenele asigură asistenţă medicală în sistemul public în baza asigurărilor; americanii nu fac asta, dar oferă angajatorilor scutiri de taxe uriaşe pentru a face acelaşi lucru pe care îl face sistemul public european.

Un altul: În Europa guvernele subvenţionează direct industriile strategice. SUA acordă aceloraşi industrii favorizate deduceri fiscale speciale.

Aceste cheltuieli foarte mari sunt ascunse, dar, până la urmă, tot cheltuieli publice rămân. În 2007, astfel de cheltuieli cu preferinţe fiscale s-au ridicat la 600 mld. dolari. Dacă ar fi fost incluse în cheltuielile guvernului federal, atunci participarea sectorului public la economia americană ar fi fost cu 20% mai mare decât s-a raportat oficial.

Potrivit lui Brooks, guvernul american controlează din ce în ce în ce mai mult şi mai direct economia: nu o face direct, ci prin "manipularea codului fiscal", adică prin tot felul de subtrefugii fiscale.

Problema acestui sistem, spune editorialistul american, nu este aceea că statul cheltuieşte prea mult, ci că, din cauza caracterului ascuns, acest tip de subvenţii nu ajung acolo unde este nevoie. Iar beneficiarii sunt cei care au relaţii suspuse şi pot atrage aceste subvenţii indirecte.

Brooks spune că este nevoie de transparenţă aici şi crede că există speranţa, de vreme ce administraţia Obama insistă pentru un cod fiscal mai simplu, deşi, în ultima vreme, a promovat doar paşi mărunţi în această direcţie.