Ascet la baraca de tir/ de Gellu Naum

Dimineaţa şi seara stăteam la baraca de tir cîştigam

lei albi pe care îi dăruiam cu generozitate

odată a venit o persoană avea sprîncene pictate

o iubeam nemaipomenit aşteptam să-mi vorbească

avea o plasă neagră pe picioare

o îmbrăcam mă plimba cu ea prin oraş

ceilalţi erau liniştiţi ce conta o persoană

îşi trăgeau bezna pe cap ca pe o pătură călduroasă

câţiva făceau şi glume ea îmi punea o mică mînă pe umăr

pe calea Floreasca

pe acolo nu mai ştiu când fusese un hipodrom noaptea

se mai auzea tropotul cailor

cîte un jokeu trecea plîngînd în hohote prin mijlocul

străzii

eu nu scoteam o vorbă ea mă ţinea de umăr

ceilalţi îşi rezemau coatele de masă se bucurau de

fiecare fum de ţigare

Din volumul Gellu Naum, Descrierea turnului, Editura Litera, Bucureşti 1975