Arta migratoare/ de Remus Andrei Ion

Autor: Remus Andrei Ion 30.09.2011
Pallady concurează cu Pallady, dar cotele uriaşe sunt rezervate tot pentru Grigorescu. Din umbră, ucenicii ridică şi ei ştacheta. Ipolit Strâmbu pictează temele perfecţionate de Nicolae Grigorescu, dar intră şi în contemporaneitatea mai cochetă, burgheză, educată, preferată de Vermont. Baba se recompune mereu din studii, de la "Veneţii" la naturi statice, Japonia a lăsat urme unice în pictura călătorului Mutzner iar muzica (încă mai reverberează succesele festivalului Enescu...) prinde contururi citadine unice la Alexandru Ţipoia. Înapoi la tradiţie? Desigur. Bernea, Schweitzer Cumpăna, Dan Hatmanu, Tia Peltz au exersat pe paliere diferite lumea satului, copilăria, joaca.

Prima lună de licitaţii din noul sezon nu a mers nici bine, nici rău. Se încheie cu o mică furtună Grigorescu - trei tablouri remarcabile la Artmark în singura licitaţie de artă de mare performaţă culturală (urmează şi explicaţiile), la Opera Naţională din Bucureşti - un duel cochet între desene şi picturi Pallady şi Petraşcu, jucat între Alis şi Goldart. Licitaţia de la Operă are un merit cultural - cred că involuntar reuşit: Nicolae Grigorescu este în mod clar, pregnant, explicativ şi didactic prin posibilitatea de comparaţie, scos dintre clişeele de manual, extras din mediul local al dealurilor Câmpinei şi Doftanei şi aşzat în marea familie a Impresioniştilor. Da, Nicolae Grigorescu este un impresionist, foarte mare, talentat, inventiv, important: este un adevăr care nici din cărţile de istoria artei nu s-a impus atât de bine ca în licitaţia de Impresionism şi Postimpresionism românesc din această toamnă. Trei tablouri "ţărăneşti" ale lui Gigorescu sunt alăturate firesc contemporanilor şi urmaşilor pe direcţia care a reuşit să o impună fără putinţă de contestare. Impresionistul Grigorescu care a pictat ciobănaşi, tărăncuţe, care cu boi! Impresionistul Grigorescu care se impune firesc peste alte 100 de tablouri dintr-o licitaţie tematică, explicit dedicate celor două curente care au acaparat pentru totdeauna artele anilor 1900. Se insistă pe termenul impresionism şi la Bucureşti, şi în lista artiştilor români, aşa cum se insistă la Paris şi în toată Franţa. În sfârşit: impresionismul a devenit fenomen public şi în România, la Operă, cu sute de privitori şi admiratori... impresionaţi.

Grigorescu sub 100.000 de euro nu mai există şi urcă spre miza dictată de interese de piaţă spre 500.000 de euro. Probabil se va întâmpla şi asta, spun oamenii de pariuri ai lui Patriciu, care aruncă "Ciobănaş pe Valea Doftanei" în gropa cu lei a micorbiştilor insomniaci din casele de pariuri. Este pentru prima dată când figurile lor pot vedea un aşa ciobănaş. Asta este partea bună a lucrurilor, altfel, nu e ca la fotbal, unde golurile se înscriu cu transpiraţie şi noroc. Picturile se vând şi cu miză controlată, preţul poate urca oricât, atunci când licitaţia are cumpărător dedicat şi anunţat deja... E un joc al banilor de fapt, care parcă ar schimba destinele unor creaţii. Este poate doar un test al crizei. Oricum, criza provoacă o migraţie necontrolată dar benefică a artei. Grigorescu păstrat de zeci de ani în muzee, confiscat ori în colecţii private se mută. S-a revendicat colecţia Dona şi se vinde - cea mai mare trazacţie de artă românească din toate timpurile, probabil. Două-trei tablouri Grigorescu, un Tonitza etc. au fost vândute de colecţionarii din alte generaţii şi cumpărate de investitori care au preferat să le predea unor muzee unde pot fi văute de oricine! Din Bucureştiul înţesat de colecţionari care concurau între ei, ies tablouri reprezentative care se mută spre domeniile de lux construite de potentaţi ai capitalismului sălbatic din alte zone ale ţării: la Cornu, prin Deltă, lângă Bacău, la Constanţa, Sibiu, Braşov, prin pădurea Băneasa au ajuns creaţii importante, păstrate altfel în vile-conac până prin 48 sau prin debarale, ascunse, în anii 50.

Alis a vândut mai multe tablouri din colecţia Horea Zaharia, un studiu Pallady nemaivăzut, "Nud pe canapea", ulei pe carton, 28.000 de lei, un nud finisat în stilul G. D. Mirea - "Danae", ulei pe pânză, 20.000 lei, şi o minune Ipolit Strâmbu, "Tinere ţărănci", 70.000 lei, un duo în care elevul îl cam depăşeşte pe maestrul Grigorescu, măcar prin curajul decupajului. Strâmbu face şi un important salt tematic (şi tehnic): în 1930 a pictat "În grădină", un fragment de viaţă liniştită, la o cafea şi o limonadă...

Petraşcu, în ciclul compoziţiilor cu personaj central, are "Femeie la malul mării", dar şi "Lucreţia pe uliţa înzăpezită". Doar a doua lucrare, cu factor autobiografic, a fost adjudecată, deşi prima are alonjă de Muzeu Naţional de Artă.

Vermont concurează cu el înşuşi pe o temă perfect impresionistă: "Plimbare în parc" şi "Plimbare prin pădurea Sinaiei" sunt variaţiuni pe aceeaşi temă, dar cu preţuri care cresc de la 1.000 la 4.500 de euro.

Puţin mai abstractă devine lumea în viziunea muzicală a lui Ţipoia: instrumente muzicale în peisaj explică perfect viziunea artistului. Un tablou evaluat spre 3.000 de euro.

artalicitata.blogspot.com