Cât mai costă o pâine/ de Adrian Pârvu
Autor:
Adrian Pârvu
30.09.2011
2 FOTO
Nebăgat de nimeni în seamă, nici
măcar de
copiii pe care i-a crescut
fără să ştie cum şi când,
poetul nu se simte prea bine
aşa, împins de mătura vremii
pe făraşul poporului său. Cât mai
costă o pâine în oraşul
aglomerat, murdar şi ostil.
Ce fel de pâine? pâinea e acum
de mai multe feluri, o mulţime de
feluri, de sortimente,
pâine întreagă sau feliată,
pâine albă, pâine neagră,
pâine ţărănească,
pâine ardelenească, cu cartofi,
pâine pe vatră, pâine cu secară,
cât costă frate o pâine din aceea,
de toate zilele,
habar n-am zice poetul,
pâinea aceea n-are preţ,
vedeţi cît mai costă o vorbă bună,
un zâmbet candid,
o compasiune,
o smerenie,
un suflet,
o viaţă.
"Labă, încerci să mă dai la-ntors?,
zice vărul din partea mamei,
lasă vrăjeala stricată, nu vezi că
omul nu-şi mai poate cumpăra
nici o pâine în ţara asta care a fost,
cândva,
grânarul Europei?"
Poetul ar vrea să se descopere, ca un lepros,
să-şi dea vălul jos de pe faţă
şi să poată întreba pe oricine
"Sunt frumos?"
Ar vrea poetul să se oprească cineva să
îi sărute obrazul căzut să-i
vindece plăgile să-i
aline stigmatele, tot încercând să
îşi salveze viaţa trecătoare
mulţi oameni
o pierd pe cea veşnică,
ce le mai trece unora prin cap,
nu mai ştiu cine avea o vorbă:
curvele şi clădirile devin respectabile dacă
rezistă suficient de mult timp...
Uite
câtă
ignoranţă
pluteşte în aer acum:
poporul poetului
are un acces periculos de panică
etnobotanică.
Din volumul Poetul, vărul şi poporul, ed. Tracus Arte, 2011