Un bancher român la Paris: "De acum, marile companii trebuie să susţină statele"

Situaţia actuală generată de reducerea cu o treaptă a ratingului SUA de către Standard&Poor's este diferită de cea din 2008, atunci când guvernele şi băncile centrale au fost obligate să intervină prin măsuri de stabilizare a pieţelor interbancare, crede Florin Luca, un bancher român care lucrează la Paris.

Florin Luca lucrează ca Director Mari Clienţi la grupul francez Societe Generale, dar afirmaţiile le face pentru ZF în nume personal şi nu implică banca la care lucrează.

"În momentul de faţă, problema se pune invers. Statele sunt sancţionate de pieţe pe motive legate de lipsa de încredere privind capacitatea lor de a-şi plăti datoriile. Se pune deci problema susţinerii organismelor statale de
către companiile private. S-a văzut acest lucru în rolul pe care trebuie să-l joace companiile private în redresarea crizei din Grecia şi se va vedea dupa părerea mea şi la nivelul altor state", a spus Luca pentru ZF.

În cazul în care marile companii private, care au o sănătate financiară foarte bună, nu vor susţine statele, există riscul ca acestea la rândul lor să devină victime ale "predatorilor" de pe pieţele bursiere, a mai spus Luca.

1) Cat este de probabila o noua criza ca cea din toamna lui 2008?

Nu cred ca putem vorbi despre o criza ca cea din toamna lui 2008, cand am asistat la a doua faza a unei crize incepute in 2007 de subprimes. Aceasta a doua faza, marcata de o crestere a cererii de lichiditati, s-a manifestat mai intai printr-o pierdere a increderii si implicit o scumpire a creditarii prin majorarea dobanzilor interbancare. Atunci guvernele si bancile centrale au fost obligate sa intervina intr-un mod mai mult sau mai putin concertat pentru a lua masuri de stabilizare a pietelor interbancare (scaderea dobanzilor directoare de catre Fed, garantarea depozitelor populatiei, injectarea de lichiditati in sistemul bancar...).

In momentul de fata, problema se pune invers. Statele sunt sanctionate de
piete pe motive legate de lipsa de incredere privind capacitatea lor de a-si
plati datoriile. Se pune deci problema sustinerii organisemelor statale de
catre companiile private. S-a vazut acest lucru in rolul pe care trebuie sa-l
joace companiile private in redresarea crizei din Grecia si se va vedea dupa
parerea mea si la nivelul altor state. Marile companii private, care au in mare
majoritate o sanatate financiara foarte buna, vor fi nevoite sa sustina
statele, pentru ca altfel exista riscul ca ele insele sa devina victime ale
"predatorilor" de pe pietele bursiere. Spun toate acestea pentru ca valorile de
piata ale marilor grupuri asa cum sunt ele afisate in momentul de fata pe
principalele piete financiare internationale sunt in mare parte
subevaluate si nuau nimic de-a face cu performantele lor economice.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste dobanzile, daca in toamna lui 2008
acestea au crescut repede ca urmare a presiunilor de pe piata interbancara,
cresterile de dobanzi din momentul de fata au fost anticipate de piete de
foarte multe luni si ele se explica prin retragerile de lichiditati operate de
Banca Centrala Europeana si politica sa anti-inflationista.

Acum exista semne concrete de crestere
economica. Inegale si relativ lente in Europa, dar ele exista. In 2008 nu era
vorba de asa ceva. Aceste semne de crestere sunt acompaniate de o presiune
asupra inflatiei (determinate de cresterile preturilor materiilor prime), pe
care Banca Centrala Europeana, asa cum spuneam mai devreme, incearca s-o
tempereze.

2) Care este pozitia marilor companii? Prefera mai degraba sa stea pe cash decat sa investeasca?

Trebuie facuta diferenta dintre economia virtuala, reprezentata in cazul de
fata in special de pietele financiare de actiuni, guvernate de factori pur
emotionali si economia reala. Marile grupuri europene sunt in marea lor
majoritate mai puternice din punct de vedere financiar ca oricand. Foarte multe
dintre ele au afisat la sfarsitul lui 2010 si pe primul semestru 2011 profituri
record si beneficaza de lichiditati care pot atinge profitul net pe mai multi
ani de zile.

Acestea au planuri de investitii pe termen mediu si lung si nu se lasa prada
« emotiilor » pietei. Nu se poate deci vorbi de o regandire a
planurilor de investitii in functie de volatilitatea pietei bursiere decat in
termeni conjuncturali sau periferici.

Pe de alta parte, este interesant ca asistam de ceva vreme la o reorientare
a apetentei marilor grupuri pentru plasamentele clasice de tip "echivalent
cash", in detrimentul plasamentelor structurate, care se stie ca sunt mai
expuse factorilor de risc.

Marile fonduri de investitii devin mai conservatoare in ceea ce priveste
plasamentele pe termen lung si se reorienteaza catre real estate. Aceasta
explica si faptul ca piata imobiliara in mari orase precum Parisul a crescut cu
aproximativ 25% in ultimul an.

Consider ca perioada cu randamente in investitii pur speculative este in
spatele nostru. Vom asista deci la o revenire a businessului cladit pe principii solide, ancorate in competitivitate.

3) Ce se poate face pentru a fi recapatata increderea pietelor financiare?

Cred ca in primul rand statele vor trebui sa-si regandeasca modelele de
interventie in economie. In loc de a fi arbitru si simplu consumator de
resurse, statul va trebui sa devina actor in business si producator de valoare.

Dupa aceea, putem vorbi de probleme "clasice": masuri de incitare a
consumului intern, stimularea investitiilor straine prin demararea unor mari
proiecte publice si nu ultimul rand mult mai multa convergenta pe plan
decizional la nivel european. Daca statele europene nu vor accepta sa renunte
la o parte din suveranitatea lor nationala pentru constructia unui sistem de
guvernare european apropiat de sistemul federal, va fi foarte greu.