Buzunarul dinspre inimă/ de Ziarul de duminică

Maud Lethielleux - Spune da, Ninon. Traducere de Mădălina Dima. Scris dintr-o singură respiraţie, acest roman de debut, care a cunoscut un imens succes, este o adevărată jubilaţie a memoriei aplecate peste vârsta copilăriei cu arta inegalabilă de a înnobila cuvintele cu parfumul inocenţei. Preluăm din prezentarea lui Dan Burcea: "Perspectiva în care autoarea situează personajul-narator depăşeşte însă simpla observaţie a evenimentelor, fie ele cât se poate de grave, construind, în schimb, o lume secretă căreia Ninon îi va da viaţă de la înălţimea celor nouă ani ai săi.

De la înălţimea celor nouă ani ai săi, Ninon priveşte lumea cu ochi trişti: părinţii ei se despart, căsnicia lor pare că nu a fost niciodată fericită, iar dispariţia iubirii lasă locul minciunii şi refuză compromisul. În această lume atât de complicată, Ninon face o alegere definitivă, ireconciliabilă - va rămâne cu Fred, tatăl ei, pentru a încerca împreună să construiască o lume nouă, mai dreaptă, mai plină de iubire, în orice caz. De aici, Maud Lethielleux îi va acorda lui Ninon din ce în ce mai mult spaţiu narativ, în aşa fel încât ea va deveni farul ce va lumina acest emoţionant roman. Spune da, Ninon este de departe unul dintre cele mai frumoase romane franceze apărute în ultimii ani şi având ca teme inocenţa, dragostea filială şi puritatea adolescentină."

Frédéric Vitoux - Clarisse. Traducere de Cristina Balmuş. Cunoscutul autor francez, membru al Academiei Franceze, critic literar la Nouvel Observateur (Noul Observator), romancier şi scenarist, Frédéric Vitoux evocă în Clarisse o femeie ieşită din comun, un personaj romanesc. "Mi-au trebuit 20 de ani ca să scriu acest roman." Clarisse traversează un secol iluminând familia Vitoux. Şarm şi nostalgie. "Rareori - scrie editura, de fapt coordonatorul colecţiei - se întâmplă ca un roman să folosească atâta eleganţă şi măiestrie artistică pentru a reuşi să-şi fixeze atât de profund rădăcinile în pământul eternităţii memoriei, folosind cu o extraordinară forţă arta de a naviga pe linia atât de subtilă a contingenţei dintre real şi imaginar.

Retrasând istoria a trei generaţii ale familiei Vitoux, autorul aşază în centrul naraţiunii figura luminoasă a Clarissei, personaj care dă şi titlul romanului. Dacă la început prezenţa ei pare să fie sufocantă, pe parcursul cărţii devotamentul său devine însă din ce în ce mai profund, transformându-se, am putea spune, în devoţiune. Romanul mânuieşte cu graţie arta portretului, a evocării într-un stil epurat a chipului discret, misterios al acestei femei capabile de o iubire adevărată, infinită, pe care singură o defineşte: "Eu nu ştiu să iubesc, ştiu să ador".

Genevieve Duboscq - Drumul spre Ierusalim. Traducere de Mala Bărbulescu. Este un jurnal de călătorie şi recunoştinţă. Mutilată 90%, autoarea pleacă la 13 iulie 1965 din Normandia (Havre) până la Ierusalim, traversând Franţa, Elveţia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, Asia Mică, cu un măgăruş (Bijou) drept tovarăş. În patru luni ea a parcurs 5.900 km şi a sosit la Ierusalim la 30 octombrie. Totul pentru o promisiune, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu, Marelui Patron, cum îl numeşte ea, de a-l fi salvat de la moarte pe Noël, copilul ei, născut în noaptea de Crăciun.

"Pe tot parcursul acestei lungi călătorii - precizează Dan Burcea -, Geneviève se descoperă cititorului cu sinceritate, cu umor, lăsând să transpară toate momentele ei de bucurie, dar şi de îndoială, uneori de descurajare pe care le trăieşte cu intensitate. Această carte atât de vie, de alertă, este scrisă ca un jurnal de călătorie în care oamenii întâlniţi devin adevărate personaje, în situaţii şi locuri atât de diferite, după felul ţărilor pe care le străbate. În aceeaşi măsură, însă, romanul ridică în mod discret vălul sufletesc al fiinţei autoarei care trăieşte o adevărată experienţă de convertire interioară, secretă şi intimă, care îi întăreşte definitiv credinţa în Dumnezeu."