văzduhul şi cei care urmăresc norii/ de Ioan Vieru

cum este posibilă atâta revoltă în mica localitate

la bătrânţe toţi vânează lângă pâlcul de arbori

aşteaptă linia zării

cu o enormă recunoştinţă

când a rescrie propriile versuri

va fi un act de curaj

şi un comerţ ilegal

pentru a închide gura

falsificatorului din zori

somaţii celui care împarte mărfuri sacre

cu ambalajul sfâşiat

în avionul spre Iugoslavia am uitat deja

lămpile concernelor bigrafice

recuperându-şi bezna

totul intră în legalitate până la doza maximă

habar nu am printre cordoanele de ordine

de sfârşitul unui licăr izolat.

Din volumul "Crinul regal", Editura Eminescu, Colecţia "Poeţi Români Contemporani", Bucureşti 1999