Două treimi din păsările din agricultura românească sunt crescute tradiţional. Are România un atu în agricultura ecologică

În agricultura românească sunt 78,8 milioane de păsări, din care 48,3 milioane sunt în ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă ale persoanelor fizice. Astfel, fiecare dintre cele 3,8 milioane de persoane fizice din agricultura ro­mâ­nească are în medie 12 păsări în curte.

Restul de 30,5 milioane de păsări sunt exploatate în ferme industriale, potrivit da­telor din Recensământul General Agri­col 2010, o cercetare care nu s-a mai făcut din 2002.

Astfel, mai mult de jumătate din găinile, raţele sau curcanii din România sunt crescuţi în curţile micilor fermieri, iar la nivelul opiniei publice persistă ideea că produsele agroalimentare ce provin din fermele de subzistenţă fac parte din agri­cultura ecologică. Aşa a apărut ideea că România ar avea un atu pe acest segment. Specialiştii spun însă că între agricultura ecologică şi cea tradiţională nu poate fi pus semnul egal.

La şedinţa deschisă de redacţie ZF Expert de săptămână trecută cu tema "Cum poate contribui agricultura la revenirea economiei româneşti" s-a dezbătut şi problema diferenţelor dintre produsele agroalimentare ce provin din fermele industriale şi cele din agricultura tradiţională.

Profesorul universitar Gabriel Popes­cu de la Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului din cadrul ASE Bucureşti a explicat că sistemele de producţie ecologice sunt diferite atât de cele industriale, cât şi de cele tradiţionale în sensul că agricultura ecologică implică un sistem de management al producţiei complex - condiţie neîndeplinită în gospodăriile tradiţionale.

La rândul său, Sorin Minea, pro­prie­tar al producătorului de mezeluri Angst, cu afaceri de 47 de milioane de euro pe piaţa locală, a spus că între ouăle de ţară şi cele produse industrial nu este nicio diferenţă, impresia că primele ar fi mai bune fiind de ordin psihologic.

ZF a postat ieri pe zf.ro un articol care trata pe scurt această problemă ce a stârnit reacţii aprinse în rândul cititorilor. Aceştia au contestat ipoteza că nu există nicio diferenţă între ce produc fermele industriale şi cele tradiţionale.

Care este însă realitatea? ZF a întrebat atât medici nutriţionişti, cât şi jucători din industria cărnii care sunt diferenţele între produsele ecologice şi cele industriale.

Ce spun marii producători

Astfel, Grigore Horoi, preşedinte al producătorului de carne de pui Agricola Bacău, companie cu afaceri de 97,1 milioane de euro anul trecut, spune că diferenţa dintre puii crescuţi în curţile micilor fermieri şi cei crescuţi în unităţile industriale o face alimentaţia.

"Ideea că puiul crescut la ţară este mai bun decât cel industrial a apărut în anii 1970 atunci când România a început să proceseze păsări în sistem industrial. Di­fe­renţa dintre puiul din curţile oa­menilor şi cel din fermele mari este că cel din urmă este crescut într-un mediu con­tro­lat, ştii clar ce mănâncă", spune Horoi.

Mai mult, Grigore Horoi spune că o altă diferenţă între cele două sisteme de producţie este aceea că puiul industrial are un ciclu de creştere mai rapid faţă de cel din micile ferme. "Noi avem şi un brand de pui crescut în mediu controlat, dar similar cu cel din agricultura tradiţio­nală. Eu personal prefer puiul crescut în mediul controlat", explică el.

Ce spun nutriţioniştii

De cealaltă parte, Gheorghe Menci­ni­copschi, directorul Institutului de Cer­cetări Alimentare, spune că deşi nu sunt majore, între păsările crescute industrial şi cele din gospodării există diferenţe.

"Calitatea produselor din carne de pasăre depinde şi de sistemul în care cresc animalele. Sunt păsări care cresc în hăli închise, în spaţii deschise, în sistemele gospodăreşti sau în ferme eco. Alta este textura cărnii unui pui care aleargă, dar asta nu înseamnă că cei crescuţi industrial sunt otrăvitori", spune Mencinicopschi.

În plus, medicul nutriţionist Şerban Damian explică şi el că diferenţele dintre puii crescuţi în fermele tradiţionale şi cele industriale sunt mici, însă acestea există.

"Este greu de spus la ce nivel sunt diferenţele, iar acest lucru depinde de mai multe lucruri. Spre exemplu, în fermele industriale depinde dacă producătorii folosesc substanţe care să accelereze creşterea păsărilor, atunci acestea ajung în organismul animalului şi ulterior în cel al omului", spune Şerban.

Părerea unanimă: Agricultura tradiţională nu este total ecologică

Atât producătorii din industria ali­mentară, cât şi medicii contactaţi de ZF au concluzionat însă că ce produc românii în fermele de subzistenţă nu poate purta eticheta "ecologic". Pe de altă parte, car­nea de pasăre din curţile românilor nu poa­te fi pusă nici în aceeaşi barcă cu cea din fermele industriale.

"Puiul crescut la ţară nu este indus­trial pentru că are acces la aer, la soare şi face mişcare, dar nici ecologic pentru că pe lângă iarbă şi grăunţe este hrănit în unele cazuri şi cu nutreţuri com­binate", spune Gheorghe Mencinicopschi.

Mai mult, Grigore Horoi crede la rândul său că puii crescuţi în fermele tradiţionale nu pot fi consideraţi ca fiind parte din agricultura ecologică.

"Aceste păsări nu pot fi considerate ca făcând parte din agricultura eco pentru că în acest caz păsările nu ar trebui să se apropie de furaje tratate chimic în niciun fel", explică el.

Piaţa ouălor şi a cărnii de pui este dominată de marile ferme

Mai mult, de 75% din piaţa ouălor şi a cărnii de păsăre este acoperită de companiile mari, potrivit datelor Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR). Numai primii doi jucători Transavia şi Agricola Bacău au derulat împreună afaceri de circa 200 de milioane de euro anul trecut având în total peste 3.000 de angajaţi.

De cealaltă parte, crescătorii de păsări în sistem ecologic din România pot fi nu­mă­raţi pe degetele de la o singură mână.

Firma Ouă de ţară din Argeş, unul dintre aceşti producători, a avut anul trecut afaceri de 500.000 de euro - de douăzeci de ori mai puţin decât marile centre de producţie din România.

"Estimăm pentru acest an o creştere de 30%-40%, în condiţiile în care în al doilea semestru al anului trecut am dublat capacitatea de producţie", spune Anca Pop, administratorul Ouă de ţară.

Ferma produce în fiecare lună 350.000 de ouă ecologice de la 13.500 de gă­ini care ajung pe rafturile marilor magazine din Capitală precum Auchan, Metro, Billa, Mega Image sau Cora.

Producătorii din agricultura ecolo­gică aco­peră în prezent 130.000 de hectare, de două ori mai mult ca acum cinci ani, însă acest sector reuşeşte să cuprindă numai 2% din totalul suprafeţelor agricole din Ro­mânia. Spre comparaţie, Marea Brita­nie, Franţa sau Spania alocă în fiecare an peste 500.000 de hectare acestei nişe.

Cititorii zf.ro despre oul eco

Costi: Părinţii mei cresc găini la ţară şi nu le dau nutreţuri combinate. Este o diferenţă uriaşă, pornind de la coaja care este mai tare, iar lichidele sunt mult mai consistente.

Cătălin: Vaca paşte iarba de pe câmp unde stă toată ziua, găinile trăiesc libere prin curte şi mănâncă verdeaţă sau boabe de porumb şi grâu. Oare animalele crescute şi hrănite în acest fel sunt la fel ca acelea de la marile ferme?

Iulian: Este o diferenţă între oul şi carnea unei găini care stă într-o curte, are o hrană variată şi o găină care stă închisă şi este îndopată forţat inclusiv noaptea pentru a da randamentul necesar profitabilităţii unei ferme specializate.