Opinie Dan Armeanu: Pe când un test de „stres“ pentru bancheri?

Autor: Dan Armeanu 25.07.2011

Testul european de rezistenţă la stres al băncilor a scos la iveală faptul că grupuri importante care deţin în România bănci de top 10 sunt vulnerabile la presupuse şocuri sub stresul unor scenarii adverse şi au nevoie de continuarea procesului de consolidare a capitalului.

Dincolo de aceste rezultate tehnice, un aspect mult prea puţin luat în considerare este calitatea oamenilor care lucrează în bănci. Nu putem face abstracţie de factorul uman atunci când analizăm capacitatea bancilor de a face faţă în cazul unei noi recesiuni sau al adâncirii crizei datoriilor suverane.

"Maşinăria" bancară ar putea fi comparată cu un avion care este supus la teste de "stres" continuu din punctul de vedere al stării tehnice. Însă, în cazul avionului, nu numai maşinăria este testată, ci şi persoana care o pilotează şi ale cărei decizii pot provoca dezastre. Ca să ajungi să pilotezi un avion este nevoie de trecerea unor examene adevărate care nu pot şi nimeni nu are interesul să fie manipulate. Mai mult, şi după obţinerea permisului de zbor, piloţii sunt supuşi la teste de stres atât în sensul propriu al cuvântului, dar şi în sensul pregătirii lor profesionale.

Revenind la "maşinăria" bancară, care este esenţială pentru dezvoltarea şi starea economiei, este normal să fie testată pentru a nu înregistra derapaje sau, şi mai rău, dezastre. Dar, în acelaşi timp, factorul uman, începând cu cei care sunt în poziţii de decizie şi până la ultimul lucrător bancar, ar trebui să fie, de asemenea, testat, iar poziţia pe care o ocupă să fie în corelaţie cu pregătirea şi performanţa profesională.

Astfel, preşedinţii de bănci sau cei care ocupă funcţii de decizie ar trebui să aibă studii recunoscute de specialitate şi să fie supuşi unor teste adevărate de "stres" atunci când sunt autorizaţi de banca centrală şi nu numai unui banal interviu mai mult sau mai puţin subiectiv.

Mai mult, aceste testări trebuie să fie serioase, să fie periodice (măcar o dată la cinci ani), iar mandatele conducătorilor ar trebui să fie limitate. După cum bine se ştie, sectorul bancar a atras chiar în poziţii de decizie foarte multe persoane a căror pregătire profesională (absolvenţi de Politehnică, chimie, biologie, psihologie, limbi străine, ştiinţe agricole) nu are legătură cu activitatea economică.

Chiar dacă unii s-au specializat prin diferite tipuri de cursuri (de obicei, de scurtă durată) în cele mai multe cazuri se manifestă slabă competenţă profesională deoarece lipseşte pregătirea de bază (studii de lungă durată). De altfel, chiar guvernatorul băncii centrale, cu ceva timp în urmă, atrăgea atenţia asupra slabei pregătiri a bancherilor: "Rigiditatea băncilor este legată de faptul că în teritoriu, dacă le iei şi le zgâlţîi bine, nu ştiu câţi dintr-o sucursală ştiu să citească un bilanţ bancar, asta e problema".

Din nefericire, lucrurile stau chiar mai rău decât atât întrucât nu se cunosc lucruri mult mai puţin complicate decât elementele bilanţului, cum ar fi semnificaţia DAE, caracteristicile produselor bancare, componentele dobânzilor bancare sau ponderea costurilor administrative în costul creditului. Chiar dacă pare neverosimil, există astfel de bancheri, iar numărul lor nu este scăzut. Din păcate, în această categorie se regăsesc mulţi care au putere de decizie în bănci şi care reprezintă un factor important de risc atât pentru instituţia respectivă, cât şi pentru sistemul bancar în ansamblu.

Mai mult, acest risc se accentuează dacă ţinem cont de faptul că rata absenteismului la nivelul managementului băncilor s-a situat în 2009 în jurul valorii de 12%, potrivit studiului PwC Saratoga România 2010, fiind totodată cea mai mare din sistemul financiar, a cărui rată a fost de 7,4%. Conform aceluiaşi studiu, 83% dintre absenţele managementului băncilor sunt nemotivate şi doar 17% sunt motivate cu concediu medical. Aceste rezultate ale studiului sunt puse însă de unii bancheri pe seama stresului pe care trebuie să-l suporte angajaţii din bănci şi mai puţin pe seama seriozităţii acestora.

BNR a înteles importanţa capitalului uman, selectându-şi personalul propriu pe baza unor standarde de calitate ridicate şi a unor examene severe. Astfel, pentru ocuparea poziţiilor vacante în cadrul băncii centrale este necesară îndeplinirea unor condiţii preliminare (studii de specialitate, o anumită medie de absolvire, experienţă) precum şi parcurgerea etapelor constând în testarea profesională propriu-zisă şi interviul final. În schimb, băncile nu au urmat exemplul BNR iar selecţia personalului, în cea mai mare parte, se realizează pe baza unui simplu interviu care de cele mai multe ori nici nu conţine componenta de testare profesională. De asemenea, avansările în poziţii de decizie se fac fără îndeplinirea unor standarde minime de calitate, ci mai mult pe baza unor factori subiectivi care în multe cazuri nu au nicio legatură cu performanţa profesională. De aceea, ca urmare a lipsei de responsabilitate a băncilor în selecţia personalului propriu, BNR ar trebui să introducă examene de cunoştinţe profesionale şi să nu se mai limiteze doar la simple interviuri în cazul autorizării persoanelor care ocupă poziţii de decizie. Mai mult, ar fi necesară reglementarea unor standarde minime de calitate pentru orice poziţie din ierarhia unei societăţi bancare.

DAN ARMEANU este prof. univ. dr. la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Academia de Studii Economice, Bucureşti