AXA: preţul crizei mondiale este explozia datoriei publice în ţările dezvoltate. Doar creşterea economică va stăpâni datoria guvernelor

Autor: Sorin Pâslaru 05.07.2011
Tabloul economic global rămâne dezechilibrat, iar creşterea economică va fi determinată până în 2014 tot de China, care a scos lumea din recesiune în 2010, susţine economistul-şef al AXA Group, cea mai mare companie financiară ca venituri din lume în 2010, cu o cifră de afaceri de 91 miliarde de euro.


Reprezentanţii de top ai AXA au prezentat situaţia economiei mondiale, a poziţiei companiei fran­ceze şi obiectivele pentru 2011 în cadrul unei conferinţe desfă­şurate săptămâna trecută la Bor­deaux, în sud-vestul Franţei. Compania a lansat anul acesta operaţiunile şi pe piaţa din România.

Eric Chaney prevede pentru urmă­toa­rele câteva luni o scădere a co­merţului internaţional, începută în aprilie 2011 (-2,5%), cauzată de cutre­murul din Japonia, după ce cererea din China a determinat recuperarea scăderii brutale de 30% din perioada 2008-2009.

Atunci, criza financiară globală a dus la cea mai mare scădere a co­merţului mondial pe timp de pace din ultimul secol.

Acum, încetinirea şi chiar scăderea fluxurilor internaţionale este provocată de întreruperea lanţului global de producţie. Spre exemplu, Chaney a adus în discuţie situaţia companiei japoneze Renesas Electronics, singurul furnizor pentru o serie de cipuri folosite în siste­mele electronice ale automobilelor din toată lumea, care, afectată de cutremur, a oprit livrările.

"Sunt cipuri de 1 euro bucata, dar acesta este riscul globalizării: depen­denţa", a explicat economistul-şef al AXA, care prevede o creştere de "0%" a co­merţului internaţional în următoarele luni.


Pentru Statele Unite Chaney pre­ve­de că procesul de "deleveraging" - scă­dere a îndatorării familiilor - va con­tinua, iar consumul populaţiei nu îşi va reveni până în 2014. Rata de econo­misire a populaţiei americane (raportul dintre economisirile făcute anual şi veniturile obţinute) a crescut de la mini­mul istoric de 0,5% în 2006 până la 6% în prezent, valoare care nu mai fusese atinsă din 1993.

Ca urmare, creşterea economică mon­dială va fi în continuare deter­mi­nată de cererea chineză, susţine economistul francez.

În Germania sunt veşti bune de la consumul populaţiei pentru că veni­turile populaţiei, de circa 65% din PIB, sunt pe o tendinţă de creştere, iar pro­fiturile companiilor, de circa 25% din PIB, sunt în scădere.

"Pendulul profiturile companiilor - salariile angajaţilor se duce în acest moment spre partea salariilor, ca ur­mare a ultimelor acorduri sindicale. Con­sumul populaţiei a fost veriga slabă după 2001, câştigul de productivitate ducând la creşterea competitivităţii şi a pro­fiturilor, dar pe socoteala salariilor", a explicat Cheney. În Germania, rata de economisire a populaţiei, de circa 10% din venituri, este relativ stabilă de 10 ani.

România, în grupa ţărilor cu capacităţi de producţie nefolosite

O ameninţare pentru perioada ur­mătoare în economia mondială este rata inflaţiei. Ultima "dezumflare" a preţului petrolului a mai îmbunătăţit percepţia asupra inflaţiei pe următorii cinci ani. Pieţele financiare văd o inflaţie mai mare în SUA şi Marea Britanie decât în zona euro.

Pe termen mediu şi lung, preţul pe­tro­­lului va creşte, dar cu diverse episoa­de vo­latilitate. Pragul de 125 $/baril de acum echivalează cu 100 $/baril în 2007.

Economistul AXA crede că există riscuri structurale inflaţioniste, şi anu­me supraîncălzirea din economiile emer­gente. La un capăt al scalei celor mai su­pra­încălzite economii, unde ca­pa­cităţile de producţie sunt supra­uti­li­za­te, sunt Taiwan, Turcia, India, Malaiezia şi China, iar la celălalt capăt, acolo unde PIB-ul este sub potenţial şi capacităţile de producţie sunt subutilizate, sunt Grecia, Rusia, Irlanda şi România. Supra­utilizarea ca­pa­cităţilor de produc­ţie aduce inflaţie, iar aceasta este acum nota dominantă în lume, în timp ce sub­utilizarea în­seam­nă riscuri de deflaţie, crede economistul francez.

Totuşi, inflaţia din România este de peste 8% pe an, cea mai mare din Europa. Cum se explică?

"Economia românească are o imensă rigiditate pe partea de ofertă, iar acum este în stagflaţie. Economia produce sub capacitatea sa în Ro­mânia, de aceea am încadrat-o la riscuri de deflaţie", este de părere Chaney.

O economie este în stagflaţie atunci când inflaţia este ridicată deşi PIB-ul stagnează sau este în scădere.

"Dacă aveţi inflaţie de 8% chiar cu scăderea salariilor, atunci aveţi o problemă. Banca centrală ce spune? O explicaţie este creşterea TVA, dar efectul după un an de zile ar trebui să se disperseze. Totuşi, cred că sunt alte preţuri, ale unor active, care au scăzut, cum sunt imobiliarele. Economia este pe drumul cel bun, dar mai este nevoie de ajustări. Este nevoie de atragerea de investiţii, iar pentru asta trebuie să demonstraţi că se aplică legile", a mai spus Chaney.

Economistul francez a susţinut că nu este momentul ca banca centrală să reducă dobânda în România. "Să nu faceţi ce-au făcut turcii", a spus el. Turcia se confruntă cu o supraîncălzire a economiei şi banca centrală este criticată că nu a majorat suficient dobânda.

"Stăpânirea" datoriei publice, numai prin creşterea PIB

Cheney mai spune că autorităţile chineze iau foarte în serios ame­ninţările inflaţioniste, ceea ce se va vedea în politicile de curs, de creditare, de do­bândă şi de impulsionare a investiţiilor.

Cum să reduci datoriile? Prin creştere economică. Economistul-şef al AXA afirmă că singura cale de "a stăpâni" datoriile publice este creşterea economică.

"La o creştere a PIB-ului nominală de 7% pe an, formată din 3,3% inflaţie şi 3,6% creştere reală a PIB, timp de 10 ani, datoria publică raportată la PIB se înjumătăţeşte." Acestea au fost datele valabile pentru evoluţia economiei americane după cel de-al Doilea Război Mondial. Un scenariu plauzibil pentru revenirea de după Marea Criză din 2009 ar lua în calcul o inflaţie de 4,0% şi o creştere medie anuală reală a PIB de 2,9% timp de 10 ani.