Fluturi şi oameni/ de Alexandru Ciolan

13 iunie 1990… Spre seară, luam metroul către Universitate, să merg "să văd cu ochii mei" ce se-ntâmpla - nu credeam o iotă din reportajele transmise de Televiziunea Română "liberă" (pe atunci singurul canal, urât mirositor). Pe scările de la metrou m-am întâlnit cu o fostă colegă, ofiţer de Securitate, care m-a certat muteşte, scuturând degetul arătător. Am ridicat din umeri şi mi-am văzut de drum. Piaţa Universităţii, singurul loc din Bucureşti unde până în ajun se putuse respira aerul libertăţii aduse de Revoluţie, redevenise o staţie de metrou şi de autobuz prin care treci grăbit şi neatent-agasat…

"Fluturi şi oameni" este genul de spectacol la care nu te încumeţi decât dacă ai ajuns la maturitate artistică. La adevărurile pe care le spune şi la felul în care le transmite nu se poate ajunge urmând doar chemarea (talentul, neastâmpărul…) sau având doar ştiinţa (stăpânirea tehnicii…), e nevoie şi de înţelepciunea privirii, şi de oceane de sudoare picurată la repetiţii şi pe scândurile scenei. E nevoie, deopotrivă, de tandreţe, gingăşie, puritate, jovialitate, vigoare, simplitate, inventivitate, plăcere a jocului şi bucurie a descoperirii şi a povestirii lucrurilor simple şi nepieritoare din lumea pe care numai ochii candizi de copil o pot vedea. O lume care poate fi urâtă, monotonă, dar pe care ingenuitatea privirii o poate înnobila prin descoperirea generozităţii şi a nemăsuratei iubiri cu care a fost creată.

"Fluturi şi oameni" este un spectacol de pantomimă în paşi de dans inventaţi de Lelia Marcu, este o splendoare fără cuvinte. Costumele şi decorul (Wilhelmina Arz), luminile, efectele scenice, totul ţine de recuzita feeriei, este gândit ca să încânte.

"Fluturi şi oameni" este un spectacol despre crisalidele care învaţă să zboare, despre gâze eterice şi bărzăuni zumzăitori, despre albine şi flori, despre basmele şi fabulele copilăriei, despre plutirea prin aer şi alunecarea pe sub apă, despre minunăţiile scăldate în lumina zilei şi învăluite în licărul boltei înstelate, despre căderea din rai, despre Cain şi Abel, despre îngeri şi despre demonii redeveniţi îngeri… Un spectacol de la care ieşim mai curaţi şi mai împăcaţi. Un spectacol pentru copiii care dorm în noi, adulţii. Un spectacol care nu e făcut să distreze şi să anestezieze, ci să marcheze şi să trezească… Un spectacol al şcolii Dan Puric, a cărui umbră plină de iubire şi de neiertătoare exigenţă dă aripi şi responsabilizează pentru înălţimea şi desăvârşirea zborului.

"Fluturi şi oameni" este un spectacol cu multe şi generoase roluri. Pe lângă veteranii căliţi în lupte (Ana Pepine, Florin Roşu, Lelia Marcu, Paul Cimpoieru, Silviu Man) şi cei care au trecut botezul focului (Veronica Stoian, Toni Dumitrescu), se aruncă în lumina necruţătoare a reflectoarelor novici (Andreea Căpraru, Daniela Niculae, Ionuţ Marcu) care pot câştiga medalii sau pot muri pe câmpul de bătaie - depinde doar de ei.

"Fluturi şi oameni" este un spectacol pe care nu trebuie să-l rataţi decât dacă sunteţi dintre cei care au de mers la cumetrii, la grătare în aer liber, la şuşanele cu manele, la terase şi discoteci sau la alte asemenea distracţii care nu pot fi ratate…