Oamenii care fac depozitul de captare a CO2-ului de 1 mld. euro: „Toată lumea ştie că România e în cărţi pentru banii europeni“

Autor: Roxana Petrescu 06.06.2011

Captarea şi stocarea dioxidului de carbon sunt nişte noţiuni relativ noi, de puţin timp folosite în întreaga lume. Este însă tehnologia care va avea în următorii zece ani o creştere accelerată şi va atrage investiţii de peste 40 de miliarde de dolari la nivel global. România dezvoltă un astfel de proiect, iar specialiştii spun că este în cărţi pentru atragerea unor finanţări europene record.

Proiectul Getica CCS (Carbon Capture Storage) a început să fie cât de cât cunoscut abia în ultimele luni, dar dezvoltarea acestuia a început din februarie 2010, scrie revista Business Magazin.

Acum, Getica este trecut printre cele 77 de astfel de investiţii la nivel global pe o listă realizată de către Global CCS Institute şi este cotat cu şanse mari pentru obţinerea unei finanţări uriaşe din partea Uniunii Europene.

Toată agitaţia pe care acest proiect a produs-o în piaţă vine în contextul în care în ultimii 20 de ani România nu a dus niciodată lipsă de idei, dar la capitolul implementare sau finalizare bilanţul este cu adevărat descu­rajator. Fără termocentrale noi, fără investiţii în energia nucleară, fără dezvoltări notabile pe partea hidro, fără strategie, România a intrat într-o cursă dură cu un proiect care acum pare cel puţin avangardist: captarea şi stocarea carbonului. Marii actori în acest proiect sunt Romgaz, cel mai mare producător de gaze din România, Transgaz, compania naţională de transport al gazelor naturale, şi CEN Turceni, cea mai mare termocentrală din bazinul Olteniei. Pe lângă ei, participă şi Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), GeoEcoMar, Ministerul Economiei şi Guvernul.

Concurenţă mare

Logica unui astfel de proiect vine în contextul în care România şi-a asumat anumite obligaţii privind reducerea emisiilor de CO2, iar Uniunea Europeană s-a angajat într-o luptă dură cu poluarea pe termen lung.

Ideea care stă la baza proiectului ţinteşte Complexul Energetic Turceni, unul dintre cei mai mari poluatori din România. Dioxidul de carbon, care în mod normal ar fi eliberat în atmosferă de către CEN Turceni, ar urma să fie captat în anumite instalaţii, transportat prin reţelele Transgaz şi îngropat la mari adâncimi într-un depozit de stocare. Proiectul este unul demonstrativ şi tocmai de aceea nu se va face fără finanţare europeană, în contextul în care costurile pentru dezvoltarea acestuia s-ar putea ridica la un miliard de euro. Banii europeni ar trebui să asigure jumătate din acest necesar de investiţii.

"Pe 9 mai am depus documentaţia la Banca Europeană de Investiţii. În total au fost 13 proiecte depuse. Şapte sunt din Marea Britanie, iar restul vin din Franţa, Germania, Italia, Olan­da şi Polonia. După analiza BEI se vor anunţa proiectele eligibile. În momentul când se ajunge la etapa de negocieri directe, com­paniile implicate trebuie să aibă planuri con­crete pentru atragerea diferenţei de finanţare pentru că în acest proiect nu sunt fonduri de stat. La final nu vor fi finanţate decât 8 astfel de proiecte", spune Carmencita Constantin, direc­torul diviziei de energie şi mediu din cadrul ISPE.

Cărbunii cer depozitul

Motorul realizării acestui proiect este următorul: din 2013 marii poluatori nu vor mai primi drepturile de emisii gratuit, ci vor fi obligaţi să le cumpere. Derogările se pot obţine, dar pentru asta România trebuie să depună până în septembrie 2011 planuri de investiţii cu surse de finanţare concrete pentru fiecare ter­mocentrală pe care vrea să o scutească de acest efort financiar. Dacă nu va obţine aceste derogări, pentru fiecare tonă de CO2 eliberată în atmosferă marile companii poluatoare vor fi obligate să cumpere un drept de emisie de CO2. Numai pentru anul acesta costurile cu CO2 pentru cele trei termocentrale din bazinul Olteniei (Turceni, Rovinari şi Craiova) se ridică la peste 130 de milioane de euro, potrivit unor estimări recente făcute de reprezentanţii Ministerului Economiei. Specialiştii spun însă că din 2013 preţurile vor exploda, nefiind ex­cluse valori de peste 30 de euro, faţă de 16 euro, cât costă în prezent un drept de emisie de CO2.

Mai mult, în contextul în care România a declarat că va merge în continuare pe cărbuni, aceasta fiind cea mai abundentă resursă ener­getică de care dispune ţara, proiectele care să capteze dioxidul de carbon eliberat în atmos­feră de termocentrale devin obligatorii. În prezent, peste 30% din toată energia produsă în România se bazează pe cărbuni. "Cele mai mari emisii de CO2 sunt concentrate în zona Olteniei - circa 40% din tot ceea ce se emite la ni­vel naţional. Iniţial, înainte de a fi aleasă zona Turceni, au concurat 9 instalaţii, nu numai termocentrale, ci şi mari poluatori", spune Constantin Sava, director de programe de CCS din cadrul Institutului Naţional de Cercetare- Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină GeoEcoMar.

Care sunt atuurile?

CEN Turceni a avut însă un avantaj major. Compania are deja o finanţare obţinută pentru reabilitarea grupului 6 de 330 MW al termocentralei, grup care va fi de altfel inclus în proiectul de stocare a carbonului. Aşa că dilema finanţărilor este rezolvată. În plus, lucrările se vor termina până în 2015, anul în care depozitul trebuie să fie finalizat pentru a putea accesa banii europeni.

"Toată lumea ştie că România este în cărţi pentru atragerea banilor europeni, altfel nu ar fi atâta vânzoleală. România este una dintre puţinele ţări la nivel european cu o industrie de petrol şi gaze cu o tradiţie de peste 150 de ani. Acest lucru aduce de la sine o bună cunoaştere a subsolului. Ne bazăm pe oameni cu multă experienţă", explică reprezentanta ISPE unul dintre atuurile României în această cursă europeană. În afară de acest punct forte mai sunt şi altele.

"Intrarea Romgaz în acest proiect a adus credibilitatea tehnică. Nu peste tot găseşti o companie naţională cu experienţă de peste o sută de ani. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Transgaz, tot o companie naţională. Mai mult, este un criteriu care spune că în toate regiunile trebuie dezvoltate astfel de proiecte, or, aici suntem numai noi. Problema este să fim serioşi", recunoaşte într-un final Carmencita Constantin.

BERD, interesată de Getica

Singurul lucru care poate avea însă un impact negativ este asigurarea restului fi­nanţării. Dar pentru acest lucru sunt căutate soluţii, una dintre acestea fiind aducerea alături de Transgaz, Romgaz şi CEN Turceni a unor investitori privaţi.

Practic, aşa cum statul încearcă să aducă bani străini în proiecte uriaşe, cum sunt hidrocentrala Tarniţa - Lăpuşteşti sau reactoa­rele 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă, aşa se poate întâmpla şi cu Getica, firma de proiect pentru dezvoltarea depozitului de captare şi stocare a carbonului.

"Am început deja să avem discuţii cu BERD, care ne-a dat în scris că vor să deţină şi acţiuni şi să şi contribuie cu bani pentru dezvoltarea acestei investiţii. Atragerea de investitori privaţi este posibilă pentru că deşi vorbim de un proiect demonstrativ, care-şi va dovedi viabilitatea comercială în timp, este vorba despre accesul la informaţii valoroase. Pentru aducerea acestor investitori am putea prelua modelul de la Tarniţa şi să deschidem licitaţia în a doua parte a anului", a mai precizat Constantin.

Febra proiectelor de captare şi stocare a carbonului nu a cuprins însă numai Europa, ci a trecut de ceva timp şi Oceanul. Pe 3 februarie 2010 Casa Albă lansa următorul comunicat: "Timp de decenii, industria de cărbune a susţinut slujbe de calitate şi bine plătite pentru muncitorii americani, iar cărbunele a fost sursa care a asigurat energie convenabilă, pe care te poţi baza. În acelaşi timp însă, centralele pe cărbuni sunt cel mai mare contributor din America în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră, iar cărbunele este responsabil pentru 40% din emisiile la nivel global. Găsirea unei căi către o industrie curată a cărbunelui este esenţială pentru administraţia mea", preciza Barack Obama în respectivul comu­ni­cat, iar calea indicată de preşedintele american era cea a captării şi stocării de carbon.

Uniunea Europeană are planuri mai clare şi îşi propune ca la nivelul anului 2050 să reducă emisiile de CO2 cu circa 90% faţă de anul de referinţă 1990. Iar poluatorii au de ales: "Aşa cum sunt directivele acum, soluţiile care ne rămân sunt ori achiziţia de drepturi de emisii, ori stocarea carbonului. Aceasta este tehno­logia care practic vine peste noi şi pentru prima dată în ultimii ani suntem şi noi în rând cu ceea ce se petrece în lume", a conchis reprezentanta ISPE.

Achiziţia de drepturi de emisii este până la urmă o activitate repetitivă care doar permite supravieţuirea, atâta timp cât poluatorii vor avea fonduri pentru achiziţia lor. A doua variantă este însă cu bătaie lungă.

5 exemple

Lista proiectelor de captare şi stocare a carbonului operaţionale în prezent